Paul Bocuse, legenda gastronomiei franceze, a murit la 91 de ani, potrivit Euronews. Vestea a fost inițial anunțată pe Twitter de Gerard Collomb, fostul primar al orașului Lyon, actual ministru francez de Interne.
„Paul Bocuse a murit, iar gastromia este în doliu. Domnul Paul însemna Franța: simplitate și generozitate; excelențși artă de a trăi. Acest „Papă al gastronomiei“ ne-a părăsit. Chef-ii din întreaga lumiau cultivat fructele pasiunii sale.“, scria ministrul de Interne în mesajul de pe Twitter.
Bocuse s-a născut în Lyon unde avea mai multe restaurante și școli de gătit. Era unul din primii exponenți ai „noii bucătării“, care a reinterpretat modul tradițional de gătit fracez folosind mai puțin unt și mai puțină smântână, și concentrându-se pe ingrediente proaspete și prezentare elegantă.
S-a născut într-o familie de bucătari care au transmis din generație în generație rețetee de familie și secretele culinare încă din secolul al XVII-lea. Bocuse a început să gătească la vârsta de 15 ani. „Iubesc untul, smântâna și vinul“, spunea el. Până la sfârșitul anului 1958 a primit prima stea Michelin. Va mai câștiga încă două, și pornind din Lyon a început să formez o nouă generație de chefi.
„Noua bucătărie“ a înflorit, în ciuda dragostei lui Bocuse pentru ingredientele tradiționale, iar noul stil îi va fi asociat. Numele de Bocuse a devenit atât de puternic, încât regi, regine și președinți ar fi dat buzna la masa lui. De asemenea, numele Paul Bocuse a devenit familiar pentru mulți, odată cu filmul de desene animate „Ratatouille“ și povestea simpaticului șoarece.
Dumnezeu sa il odihneasac !Are dreptate, Franta crestina nu mai exista,se construiesc moschei in draci,zici ca s-a mutat Califatul acolo!
Mi-ar fi placut sa ne impartasiti cateva retete celebre si accesibile romanilor odata cu acest anunt. Pt noi raman un mister bunatatile ce le-ar manca ingramaditi chiar si regii! Avem vre-un cheff scolit la el? Prezentati-ni-l un episoade fluvii…Sa caut pe net, poate avem retete si in romana.
Paul Bocuse = o avere de zeci de milioane de euro, prin munca. Ïn muzeul din sat îi si consacra o camera bucatariei maica-sii, marele autor al reusitei fiului. Fara retetele ei, Bocuse însusi n-ar fi avut reperele unui teren de experimentare pe care l-a-mbogatit de maniera geniala.
@Oricine : Bocuse gatea legume, mai ales legume, si fructe de mare. Tot ce conteaza, pe lânga a nu arde, a nu lasa prea mult pe foc, ci a gati „al dente”, crocant, a pastra, adica, vitaminele, sunt combinatiile, îndrazneala de-a face mâncaruri „verzi” ori multicolore, amestecul diferitelor componente si bucuria identificarii lor gustative într-un fel de mâncare, plus si mai ales, mirodeniile si dozarea lor. Pentru ultimele nu sunt retete. Si-n bunul lor dozaj e geniul unui bucatar. Fiecare fel de mâncare, la fiecare masa, e unic. Irepetabil. În Franta si sunt, de altfel, scoli de bucatari. Breasla are prestigiu. Si istoria ei are de-a face si cu Revolutia franceza, care-a distrus nobilimea si obligat personalul la supravietuire. Bucatarii si-au deschis, asadar, restaurante. Unde-si exersau talentele dobândite si puneau în scena fastul curtii regale (fetze de masa curate, servicii de masa elegante, tacâmuri, atentie privindu-si clientii, ale caror gusturi le si educau …) Plus, cu vremea, prestigiul istoriei: Procope, la Paris, dateaza de la vremea lui Henry IV, care si mânca, cu mâinile – vesela si tacâmurile fiind abia la-nceputuri -, acolo … numai ca lucrurile au evoluat, si-nca imens. Procope nu si-ar mai permite sa ofere, la prânz, sandvishuri, à la Mac Do. Nici Bocuse, de la Lyon si satele dimprejur (fiidca unele din restaurantele pe care le-avea erau prin sate), nu si-ar fi permis …