La intersecția Bulevardului Ion Mihalache cu strada Turda, într-un fost spațiu pentru expoziții și materiale artistice, se află o bijuterie culturală, unică în România și în partea noastră de Europă. Este vorba despre Galeria de costume pentru teatru Doina Levintza, creație a Fundației ce poartă numele celebrei creatoare de modă. Intrarea în acest spațiu amenajat ingenios și cu gust este un adevărat șoc.
Din agitația fostului Bulevard 1 Mai, ocupat de bucureștenii care aleargă după tramvaie și autobuze sau se agită după cumpărături, treci într-un univers special, un spațiu de culoare și grație care te acaparează imediat și te mută într-un alt univers. Este vorba despre costume și obiecte de decor din montajul unor piese care au făcut gloria teatrului românesc. O rochie de dantelă a Ioanei Bulcă dintr-o piesă de mare succes, „Restul e tăcere” de Nae Caranfil, costume din Richard al II-lea, și Richard al III-lea, montate de Mihai Măniuțiu la Teatrul Odeon, Epopeea lui Ghilgameș, de Dragoș Galgoțiu și multe altele de la Teatrul Național IL Caragiale, de la Teatrul Maghiar din Cluj sau de la Teatrul Odeon. Costumele alcătuiesc la rîndul lor un fel de univers autonom. Parcă ai intra în lumea iluziilor create de arta teatrului, parcă ai călători în lumea subiectelor din piesele montate și parcă ai ajunge să pătrunzi în sentimentele actorilor și în viziunea Doinei Levintza, creatoarea acestor costume. Pe o suprafață care aglomerează exponatele și nu-ți lasă loc și timp de respiro se reunesc (de parcă și-ar da mîna, într-o horă de iluzii) rochii de epocă, dantele vechi, pălării și poșete, peruci și măști, evantaie și alte accesorii, pantofi de scenă, umbrele și costume care reconsituie cu subtilitate epoci și lumi. Există în Muzeul Doinei Levintza, acum asaltat de tot felul de rețele de magazine și de buticari, tratat cu dispreț de autoritățile culturale, tot felul de obiecte unice, creație pură care, nu pot fi concurate de nimic altceva. Aceste costume sunt chiar marca acestei mari personalități a teatrului și modei românești, pe care acum mulți vor să o marginalizeze prin ocuparea acestui spațiu.
Pentru cei care sunt capabili ca într-un muzeu sau într-o expoziție de artă să facă un salt în lumea frumosului, micul muzeu de la intersecția Bulevardului Ion Mihalache cu strada Turda este un refugiu estetic, o poartă prin care bucureșteanul poate trece din doi-trei pași din agitata sa viață cotidiană în facinanta lume de iluzii și întrebări, de amăgiri și trăiri artistice.
La Mulți Ani: Clasica Doina Levintza
Zilele trecute, am auzit vestea că Ministerul Culturii va achiziționa lucrări de artă contemporană în valoare de 2 milioane de euro. Un lucru extraordinar într-o țară falată, cu bugetul pe sponci. Achizițiile acestea vin ca un pansament pe rănile multor artiști contemporani. În același timp, suma și procedeul nu țin loc de viață culturală! Expozițiile anuale sunt rare sau nu mai există, premiile naționale pentru artă au parte de o discreție inexplicabilă, iar piața de artă este căzută. Degeaba se laudă europarlamentarii români cu rolul lor la adoptarea unei moțiuni europene în ce privește salvarea situației de criză din cultură. Banii pot juca rolul buteliei de oxigen pentru un naufragiat. Dar nu pot ține locul unei gîndiri culturale, a unui fenomen.
„Salut adoptarea de către plenul Parlamentului European a rezoluției privind sprijinul de care sectorul creativ și cultural are mare nevoie în aceste momente. Am susținut activ această rezoluție și încă din luna iulie am solicitat Comisiei Europene și reprezentanților statelor membre alocarea a 2% din Planul european de relansare pentru salvarea acestui sector puternic afectat de criza coronavirus. (Victor Negrescu despre rezoluția Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European).
Parlamentul European încearcă un sprijin pentru viața culturală, în vreme ce, la București expozițiile se răresc, viața culturală are accente de decădere, iar muzeele care sunt menținute prin eforturi proprii sunt vânate de samsarii de spațiu și de rețelele de magazine multinaționale.
Asta-i partea a treia, sau s-a luat partea ?
Azi vineri 18 septembrie! Ma uit aiurit la pseudolatrina 3 pre numele ei TVR 1!!!!!!Ce sa vezi! Paduchele de cristache ion, vidanjorul varanului are un invitat special…. Dl Cornel Nistorescu, proaspat ras, pomadat, dat cu odicolon, descheiat la gat,incaltat cu pantofi rosii, imprastiat intr-un mod relaxat in ditamai fotoliul….Dle jurnalist! Aveti un simt al umorului intr-un mod cu totul special!!!! Sa va duceti invitat la insecta asta si sa nu il scuipati in fata, aveti o capacitate fantastica de autostapanire!!!! In loc sa aveti pe post de moderator, un absolvent de Universitate sef de promotie, intrat la TVR 1 pe post de concurs public, avem parte de presul Varanului, numit Cristache ion, doina gradea de ce imputiti televiziunea publica cu asemenea specimene…. Doamne! E vineri seara si eu il vad pe cristache….Doina Gradea ai facut un VINEREA 13…..cristache ion vedeta tvr1 ? Ne-am dat dracu……
Cateodata zic! Le-am vazut pe toate…. cat ma insel… Cristache ion, presul varanului, angajat la TVR 1….Pe 4500 de euroi pe luna fara bonusuri….Grajdul de cornute Belciugatele…. doina gradea! cat balegar bagi in casele NOASTRE, seara de seara cu o asemenea forma de existenta….
Nimeni nu observa ca domnul Ion Cristache este foarte greu de urmărit, nu are coerenta, se repede, este un amalgam tot ce spune, întreabă. Domnule Nistorescu nu înțeleg cum va asociați cu acest domn!?
Alo postacilor Tica alias Popescu, despre subiectul articolului, nimic, nimic? Este greu sa treci de mizeria postacilor si sa intri in atmosfera de sarbatoare a mersului la teatru. Iti puneai haine frumoase si intrai in teatru cu oarece sfiosenie. Cum a fost dupa ’89 sa vad tinerii in blugi si tenisi! Cum a fost prima data cand am vazut blugii rupti intr-o vitrina! Cum a fost anul trecut sa vad copii cu gleznele goale cand era frig!… Ar fi mare pacat sa dispara acest loc de frumusete, de arta!
Arta! Eu sunt postac sau matale!! Imi exprim o nemultumire legata de o institutie publica, platita si din banii mei….. Dl Nistorescu a scris acest articol, si a fost si la Cristache Ion paianjen in emisiune….Arta!!!! Va place cum a ajuns TVR1, Radio sub Georgica Severin? Muzeul dnei Levintza este pt o cantitate infima din populatie si aia din Bucuresti…. Tvr1 si radio, pentru toata tara…Arta! sunteti asa de naiv/naiva, usor de tras pe sfoara…. Eu am facut rau acestei tari? Vin vineri seara obosit de la Focsani, ultimul lucru de pe planeta este sa vad vidanjorul Varanului pe TVR1….Si am fost cu treburi, cu munca, am adus plusvaloare acestei societati…Mi-am exprimat o nemultumire ca si contributor! Punct.Arta! Naivitatea este in Romania cat Everestul si creste si creste…..
Radu Humor, societatea este deja divizată și orice nou subiect produce alte dispute și divizări.
Uneori ne sunt propuse teme marginale ce produc vârtejuri de vorbe aruncate din primele minute ale postării unui articol.
Există un Gladiator insomniac ce plasează mai mereu primul comentariu la orice articol, de zici că doarme în pat cu autorul, dacă nu cumva este unul în redacție ce se numește DARIUS, dar semnează JARDAN DURAIS.
Evident, DURAIS este anagrama lui DARIUS.
Am atras atenția asupra ecestui lucru și ce să vezi, DARIUS a dispărut în umbra lui DURAIS.
Un alt postac are o adresă ZMEU.NET pe care, dacă o deschizi, te poți lămuri despre opiniile sale politice și motorașul intim care îi condiționează postările.
Fiecare avem aprecieri personale asupra a ceea ce se întâmplă cu noi înșine, cu țara și evenimentele cotidiene, asta e democrația.
Ar fi devastator pentru societate să avem aceleași opinii în uniformă, rostite sacadat.
Valoarea articolelor se legitimează prin numărul de comentarii, cu cât mai multe, cu atât mai bun e articolul.
Prin comentariile lor, postacii dau măsura unor curente de opinie din societate, oferind indicii despre STAREA NAȚIUNII.
Cornel Nistorescu militează pentru bun simț, pentru cultivarea unor valori naționale și evenimente cruciale poporului român.
Cornel Nistorescu ESTE un patriot, dar subiectul Pandele a fost un dublu rateu ca numar de comentarii pentru pe ceățenii din țară îi doare la bască de respectivul domn.
Cornel Nistorescu știe că șapte comentarii semnate TICĂ, alte șase semnate ZMEUL, CHARLIE sau JARDAN DURAIS-alias DARIUS, nu înseamnă ceva constructiv, ci mai curând o demolare a credibilității acestui cotidian.
Dacă vrea, Cornel Nistorescu poate impune norme de deontologie a postărilor.
Întrebarea este: vrea curățenie morală în postări, ori dejecții verbale.
Serviciul Cetățenesc de Ecarisaj pentru deratizarea postacilor aflați în serviciu comandat propune carantinarea următoarelor postaci: zmeu de grădină pitic, hârtia de muște-tică, darius-durais agramat-anagramatul, bufonul charlie, rammstein.
Lista rămâne deschisă.
Păstrați distanțarea fizică, nu intrați în dispute, nu relaționați.
Nu intrați în dialog cu postacii propuși spre carantinare, indiferent de provocări și număr de comentarii contra…orice.
Au în meniu specialități verbale viermănoase, oripilante pentru oameni cu bun simț.
Au spirit de gașcă, postează devreme, postează târziu…
Dai în unul, țipă doi.
A ignora pegra postacilor este un act de civism și are utilitatea publică.
Sunt ca năpârcile, se pot diviza, se pot reboteza conform sexului atribuit aleatoriu și pot insulta fără osteneală.
Doar un naiv crede că postacii agresivi postează aleatoriu, ei atacă bunul simț.
Nu omiteți adevărul că prostul e consecvent, fudul, iar mama lor, mereu gravidă.
Postacii agresivi trebuie carantinați pentru că diluează articole și comentarii, deturnează atenția și atacă în haită.
Extinția postacilor agresivi prin carantinare ar fi răspunsul normal, firesc, din partea celor care au făcut și fac ceva în țara asta, au scări de valoare certificate de viață, au familii și se tem pentru viitorul României.
Nu lăsați o mână de minoritari insalubrii să vă hotărască destinul.
Altminteri, cititorii onorabili, poate cu păreri contrare decât ale voastre, dar exprimate decent, vor fugi văzând cu ochii de acest cotidian.
Postacii agresivi vor să fie reprezentativi, să ne alunge din propria noastră minte, să ne facă a ne îndoi de noi înșine, să fim irelevanții majoritari în propria țară.
Oamenii cinstiți trebuie să-și facă auzit glasul distinct de cel al demolatorilor de meserie.
Filozofia actuala. Ce-i mana in lupta pe alde „Tica” incat oricare ar fi subiectul unui articol, ei sa atace aceleasi teme, demolarea adevarului neconvenabil puterii? „Ba se și crede – în pofida marii tradiții a politicii, care o lega de competiție pentru rezolvarea de probleme în interes public, că politica ar fi să-l înfunzi pe celălalt. S-a dovedit că nici nu mai trebuie altceva – este destul o justiție controlată cu “protocoale” de cooperare cu serviciile secrete și cineva gata să semneze din nou condamnări politice.” A. Marga
Arta, rene!!!! Limitati-va la ce a scris dl Nistorescu, nu la mine…. Eu umi exprim o nemultumire legata si de banii mei!!! Daca voi stati precum larvele pe un hoit de caine este treaba voastra si numai a voastra…. Ieri am muncit cinstit pana mi-au sarit ochii din cap si am dat o roaba de bani bugetului de stat, nu ca sa il vad pe vidanjorul Cristache la tvr 1….Rene daca iti place de Cristache, ia-l acasa sa fie papusa ta sexuala…..Rene, Arta!!!! Stiti 3 poezii pe de rost de Macedonchi, Minulescu, Charles Baudelaire, Francois Villon? Eu da… Rene, postac batran, banuiesc din provincie, situatie materiala asa si asa, cu o bruma de carte, dat prostia, ehe prostia…….
Domnule Nistorescu, felicitari pentru faptul ca ati adus in atentia publica acest loc de eleganta si cultura. Cei dornici de locuri frumoase si interesante, il vor cauta. Se duc romanii in vizitele lor prin tari straine, in lacasuri de arta. Acest muzeu ar trebui introdus intr-un circuit turistic, consevat si aparat. Fiecare exponat este o opera de arta, valoroasa prin frumusete dar si incarcatura spirituala. Felicitari pentru tot ce faceti si pentru toate subiectele interesante pe care le abordati!
„Tica”, cum se numeste cineva care intra in casa unui om, nespalat, cu hainele de lucru pe el, obosit, sictirit si in loce de „buna seara” sa ia gazda la rost pentru ca l-a vazut stand de vorba cu dusmanul lui inchipuit? In primul rand, un om inteligent intelege necesitatea diversitatii, a libertatii de alegere si de constiinta. Un om inteligent cauta sa-i inteleaga pe cei care gandesc altfel decat el. A veni cu barda si a spune daca nu esti prietenul, esti dusmanul meu este ori primitivism, ori comanda. Alege tu, ce vrei sa cred eu. Doamne fereste ca oameni asemenea tie care vad lumea in alb si negru si care vor moartea opozantilor lor sa fie si in functii de decizie! Tica sinonim dictator?
Macedonschi, Tica? Cine e ăla?
„Faptul că tăcem, că nu spunem nimic îl va încuraja ca data viitoare să o facă și mai lată și, dacă nici atunci nu spunem nimic, următoarea dată o să iasă cu pușca pe stradă să-i lichideze pe cei care nu îi cântă în strună. Și dacă asta nu-l va satisface suficient va face o lege, împreună cu prietenii din PNL, USR și UDMR, prin care o să ne interzică pe toți cei care nu suntem de acord cu ei!” C. P. Tariceanu, asa se naste dictatura. Intr-o democratie, nu bagi pumnul in gura adversarului tau, vii cu argumente daca le ai!
Cum ar fi ca toti acesti domni care posteaza pe acest forum, sa fie operati, la novoie bineinteles, de oameni care nu au facut facultatea de medicina Carol Davila, ci doar numiti la spitale precum Cristache la tvr1? V-ar placea? De sofisme sunt satul….
Eram copila. Pe strada noastra, pe garduri erau lipite afise. Eram prea mica sa le inteleg rostul dar ma amuzam trecand cu degetul peste ele printre uluci. Nu stiu cate astfel de afise au fost jucaria mea. Acum, cand stiu ce insemna, cred ca si eu si mama mea am avut noroc ca cineva care m-a vazut, m-a convins sa renunt.
Stimata redactie, stimate dle Cornel Nistorescu! Aseara, vineri, mi-am exprimat o opinie despre un post public, platit si din banii mei, despre o persoana angajata la postul public, platita si din BANII MEI!!!! Nu m-am referit la latrina3 sau guita tv!!!! Acum ceva timp in urma a fost o petitie semnata de mii de bucuresteni, doctori, profesori, ingineri, artisti,poeti, etc, pt eliminarea din grila tvr 1 a lui Cristache Ion vidanjorul Varanului….S-a uitat acest lucru??? Rau foarte rau…. Recent dna Monica Ghiurco, a zis despre Doina Gradea, citez: Imcompetenta totala, analfabeta functional, nu stie nici o limba straina, toaca zeci de mii de euro lunar din banii institutiei, pe calatorii, simpozioane, protocol, tari straine, etc…O politruca analfabeta tinuta in spate de PSD…. Postul public sub Gradea a ajuns pe locul 12 in preferintele romanilor. Semnat MONICA GHIURCO…..Ce zici RENE lupule moralist??? Petitie semnata de zeci de mii de bucuresteni intelectuali….Rene! eu am de partea mea bucurestenii cu carte, tu ai adentatii, amaratii din Voluntari putind a transpiratie si a tuica proasta….Liviu Plesoianu, un parlit care a facut Spiru la batranete, vrea presedinte…. Cine este penibil in aceasta ecuatie EU sau VOI????
Tică, nu știu poezii de MACEDONSKI,dar îți ofer câteva scrise de mine. Încercări modeste.
Poți încerca și tu, te poți elibera de ranchiună, invidie,
duplicitate. Poți deveni frecventabil.
MOTO
Prin poarta stelară
Din lemn de cireș
Dau buzna îngeri
Cu mături de jar
Să vâre praful
De stele, sub preș
Mai trece o zi
Mai cade o frunză
Se scutură norii
Peste copacul
Cu frunze-iluzii
AMNAR DE GÂNDURI
auzi cum păcate
cad în clepsidră?
săream peste curcubeu
cum sari peste o baltă:
pe scâlciatul meu bombeu
căzură stropi de vis, ba chiar
polen de sunete de harpă
vom visa împreună
între naşteri şi parastas
mâzgălind cu secunde
o limbă de ceas
în umbra stelelor ce cad
sub orizontul de tămâie
e suma sufletelor toate
ce vor fi fost și va să fie
VIESPOII REZIST
viespoi cu ace de catifea
atacă în haită
apoi se vaită cu talent
și merg să-și tuneze
mandibula ruptă
cu sârmă ghimpată
la baricade, jandarmii zeloși
pândesc cu bulane
și potcovesc din instinct
viespoii rezist
prin parfumul de gaze
fericiți țopăind
CÂTEODATĂ
sunt rezident pe Calea Lactee,
botezat cu nume de înger
într-o mahala din Ursa Mare,
la margine de cer
îmi fac din veșnicie scop
să fiu cu luna online
când miroase a nufăr
și zarzăr prea copt
în nopțile senine
călăresc delfini,
la birtul dintre stele
mă scutur de țechini
E plin cerul de stele
Unele cad obosite
și nu le știu pe toate,
dar cred că-s greșite
în clepsidră cad uneori
îngeri purtați în cătușe
cerșind ajutor din ușă în ușă
rene, arunci margaritare in calea lui Tica. Nu-mi pot imagina ca Tica poate fi impresionat de scrierile tale sensibile si frumoasele poze din aricol. Si, in plus, cred ca si daca ar avea capacitatea de a fi impresionat de frumos, este prea ocupat cu serviciul.
Tică, GOOGLE e prost rău, nu știe cuvântul ADENDAT inventat de Măreția Ta Intelentuală.
Dacă ADENDAT nu înseamnă NIMIC, nu am NIMIC de dus în spate, deci nu am cocoașă.
Pe cale de consecință, tu DUCI în spate, conform sondajului tău intergalactic, câteva mii de bucureșteni de mare calibru intelectual. Mare cocoașă ai, poate ești o cămilă, poate dromader…
Păzea, Cocoșatul Tică duce-n spate toate durerile acestei țărișoare.
Avea și Turcescu un rucsăcel…
Dacă ai înțeles, TICĂ, măi, că sunt fan-Pandele sau fan-Firea, ești ca GOOGLE din prima frază, aia cu ADENDATUL…
Ești prea încrâncenat, Tică, azi ai băgat motorină în motorul pe benzină.
Ești ranchiunos, acru, lipsit de echilibru în orice zicere: Cristache, Pleșoianu? Toată stima și mândria!
Am înțeles că ești COLERIC, dar înainte să postezi ceva, orice, pune-ți Izmenele cu Diagonală, papucii de casă, clătește gura cu aghiazmă, apoi fă semnul crucii și roagă-te pentru binele semenilor tăi români, cum fac eu pentru tine, cu toată înțelegerea și empatia pentru suferințele tale ment
Rene! Frumos, foarte frumos!!!! Sa iti dea Dzeu sanatate multi ani, si familiei dumitale… Catharsis prin poezie, jos palaria…. Nu am nimic personal cu domnia ta, ci cu ceea ce se intampla cu banii mei… cristache ion vs Dumitru Constantin Dulcan, Balaceanu Stolnici vs cristache ion, Leon Danaila vs cristache ion, teatru tv vs cristache ion, telecinemateca vs cristache ion, scheciuri vechi vs cristache ion…. Lista este asa lunga…..cristache ion afara din TVR1…..Rene compui frumos, nu ai suflet rau…..
Mascuta! Domnia voastra ma urecheaza pentru faptul ca eu il prefer pe domnul profesor Dumitru Constantin Dulcan, in detrimentul domnului academician Cristache Ion!!!!! Pentru faptul ca imi place la nebunie Constantin Balaceanu Stolnici in detrimentul domnului profesor universitar Cristache Ion, ca m-as uita cu nesat, din nou, iarasi inca o data, la infinit, la teatrul tv de pe vremuri in detrimentul unui domn platit din bani publici cat patru academicieni sau patru profesori doctori care profeseaza la spitalul Floreasca….Ieri a fost o zi de infern pt mine, am adus si prin TVA o basculanta de bani la buget… de ce da se infrupte si din acesti bani FARA EXAMEN PE POST si cristache ion? De ce? De ce? De ce?……vreau ca din banii mei TOTI SA AJUNGA LA SPITALUL FLOREASCA, toti bani dvs dle MASCUTA SA AJUNGA LA TVR1 LA CRISTACHE ION. PUNCT….nu imi coresctez greselile, postez de pe tel….
Stimati domni,doamne, bomba secolului!!!! Daca ati sti cine este in spatele pseudonimului cu nick-ul Rene, ati cadea pe spate…..Bomba atomica, bomba cu neutroni, apocalipsa atomica…..Cadeti pe spate…. dar cadeti….Dansul e politehnist! Detaliile mai tarziu….
Tica, ar fi culmea sa „ai ceva” cu rene pe care nu-l cunosti nici macar din vedere. Problema se pune, Dl Nistorescu este intelectual, rene, te-a convins ca este intelectual, atunci tu ce faci, imparti intelectualii in intelectualii mei si ceilalti? Gandeste Ticuta ca de-aia ti-a dat Dzeu, minte!
Mulțumesc, MĂSCUȚĂ, toți ne naștem sensibili, doar că viața ne influențează diferit, din cauze independente de voința noastră. Prezentul nostru ține de experiențele trecute, fericite sau nu, de putința fiecăruia de a decela între binele individual-egoist și cel colectiv.
Nu știu motivele lui Tică de a se expune unor dialoguri ce aduc prejudicii sieși, dar și participanților la traficul de idei.
Poate că Tică a trăit traume și nedreptăți, a strâns prea multe frustrări și le dă drumul cum crede el mai bine, cu limbaj adesea violent.
Tică înțelege perfect postările mele de azi, chiar dacă se lasă mai greu și dă de înțeles că asta e, trebuie să mă rabde.
Tică are capacitatea de a gândi și posta tot ce vrea, ferm, dar în limbaj decent, fără istericale și scălâmbăieli.
Am așteptări de la Tică, de asta ÎL ROG FRUMOS, să lase naibii jignirile la adresa celor cu alte păreri decât ale lui. Și să posteze DOAR cu Tică.
MĂSCUȚĂ, Tică zice că nu am suflet rău…, dacă nici ăsta nu e compliment, atunci, ce?
În ceea ce privește Muzeul Doinei Levința…, altă dată, cu tot dragul!
Am bănuit că este loc de lămurit niște lucruri și am procedat în consecință.
Mi-ar placea sa vizitez acest loc, plin de eleganta si in acelasi timp, m-as simti coplesita de ea, as intra cu grija sa nu tulbur atatea amintiri. Multumesc, domnule Nistorescu! Multumesc si d-nei Mihaela Marin pentru pozele atat de reusite si de sugestive!
Ticuță, dacă nu ești misogin, acceptă că MĂSCUȚĂ este o femeie delicată, cu personalitate, stăpână pe sine, de nezdruncinat în opiniile sale.
Postează rar pentru că îi repugnă violențele de limbaj.
Conform așteptărilor mele, MĂSCUȚĂ este o EA.
@Rene si Tica:daca va iubiti,luati-va,nu mai asteptati alt tren
Totusi sa va protejati ,traim vremuri grele..
Alcibiade din antichitate practica jocuri de societate în care care profesor era Socrate…, de, niște sorosiști decăzuți cu moravuri discutabile… Socrate era un fel de Soros, Epstein, din ăștia cum ar veni.
Dar nu mă pot lupta cu CTP, dragostea manifestă a domnului TICĂ…
Cred că umorul este o caracteristică a oamenilor inteligenți, nu știu cum vede Tică propunerea ta, dar te asigur că are pretendenți pe alese printre alți postaci, personal și în grup.
În ce mă privește, mulțumesc, Domnului, îmi cunosc identitatea de gen și nu am obsesii în general, iar cu Tică…
Brăilenee, mă bagi în bucluc! O să mă ia Tică la bețe că știe să gătească, să spele și sa aspire, să taie lemne, sapă în grădină, alăptează dacă îi face careva copii și, bonus, aș avea o soacră tânără și model…, dar nu, Alcibiade, mulțumesc!
Mai spun ceva: cine se supără, rămâne fără nas, dacă rămâne fără nas, ce-și mai bagă Cineva, nu spun Cine, Undeva? Ei?
Săptămâna care vine voi sta în silenzio stampa, să aibă bazbuzucii suburbani răgaz de resetare mentală, reorgnizare și împărțirea sarcinilor.
Dacă dă Pământul semne de poticneală, asta e, mă bag…
Apropos…Romania 9 la TVR excelenta emisiune a lui Ionut Cristache. Plus invitati inteligenti si cu coloana vertebrala, Dinescu, Doru Buscu, Nistorescu etc. FELICITARI!
Vorbea cineva aici, off-topic dealtfel, despre Cristache de la TVR .
Pai Cristache e singurul pentru care mai dau pe TVR.Si mai sunt rar si niste meciuri.
Sa-i dea si 8000 de euro salar, cred ca-i merita.
Ziici ca te cocosezi muncind ca sa sustii bugetul pe care-l toaca alde Cristache Vidanjorul ?
Cand frate daca postezi tot timpul delirand ? Sau ai scapat din rezerva de la 9 si esti nevorbit ?
Dom` Nistorescu, lasati exercitiile estetice ca nu-i momentul…. Tara se duce la vale, industrii intregi dispar de ca si cum n-ar fi fost, monumente de cultura la fel si noi murim de jale ca se pierde opera Doinei Levintza…. E o pierdere nu zic dar sa pastram proportiile totusi…. Au disparut de ca si cum n-au fost locuri atinse de Eminescu, daca sesizati aluzia…..
Ani de zile am trecut pe acolo la ore diferite. De fiecare dată era închis. Nu tu program de vizitare, nu tu date de contact afişate, nici măcar o firmă pe fațadă să anunțe ce este înăuntru. Acum vor subvenții de la stat. Pentru ce? Pentru o colecție privată inaccesibilă publicului pe care ani de zile nu au valorificat-o în condițiile în care este deja amenajată şi se află într-o poziție excelentă cu trafic intens? Ce faceți dumneavostră aici este manipulare – smulgeți o lacrimă din colțul ochiului că vezi Doamne nu face statul nimic pentru cultură. Problema este că la ora actuală sunt ajutați cei care dovedesc că au făcut ceva înainte de pandemie,ceea ce nu e cazul celor de mai sus. Mizați pe aprobarea şi asentimentul celor neinformați şi dezinformați prin a omite să spuneți că prin bunăvoință şi o promovare bună colecția respectivă putea produce suficiente fonduri private cât să nu se stea acum cu mâna întinsă după banii publici, adică comuni. De la noi, care am avut beneficii 0 de pe urma acestei frumoase colecții deschise doar pentru câțiva inițiați.Bravo!
@Andreea, in principiu, ai dreptate. Eram intr-un centru comercial si am vazut cu ochii mei cum o tipa care intrase cu o merdenea in mana, intr-un butique de haine, s-a sters pe o rochie. Din poze, se vede ca sunt exponate unice a caror valoare este data de talentul doamnei Levintza, de frumustea materialelor si de munca unor oameni unici. Fara o atentie speciala din partea unor muzeografi de meserie, o astfel de colectie nu poate fi expusa. Domnul Nistorescu a atras atentia asupra ei. Cert este ca o astfel de colectie este extrem de valoroasa si estetic si istoric…
Vad ca in afara de mine si dl Popescu, multi sau putini (pot sa fie 2 comentatori contra mea cu 20 de pseudonime), le place faptul ca TVR1 este pe locul 12 in preferintele romanilor! SUB ETNO TV….Cristache Ion, Dinescu Mircea, Buscu Doru, luati o megatona de bani de la tvr1 si ati dus-o pe locul DOISPE…..Cum zicea magraonul de Dinescu Nasol moment misto coliva! Coliva pe destinele tvr1…….
Am vaziu pe net CV-ul doamnei Gradea!!! A facul domnia sa ASE-ul la tineti-va bine, dar bine de tot ECONOMIE AGRARA….Unde nu se ducea nimeni…..Misto competente are doina gradea….agricultura, porumb, sfecla de zahar, ceapa, usturoi,pepeni de Dabuleni…..Mi se face pielea de gaina. TVR1 locul 12!! Dinescu bucatar saltimbanc, gradea taranca in cultura mare, Lache si cu Mache,Lolek si Bolek….cristache ion perla coroanei britanice la tvr1, sarmaluta vedeta…..Imi lasa un gust amar toate astea! Unde se duc banii mei…….
Toarasu gradu, nu va lasati! Luptati! Asta este tinta ta! De unde stiu ca esti grad? Pentru ca scrii Dinescu Mircea, Buscu Doru… ca la armata.
Sa fim vigilenti toarasi, sa demascam dusmanul de clasa toarasi, sa starpim orice opozitie toarasi…
Cala, Toti! Voi sunteti 2 in 1 ca nessul? Fiti vigenti! Cine nu va lasa….. De acum incolo TVR1 se va numi TVR12…cristache ion! E misto somnul la doispe? Ca sluga la gradea, e mai usor sau mai greu decat slugoi la Varanu? Maine il aduci din nou, iarasi, inca o data la tine in emisiune pe magraonul buzat Dinescu? Sunteti forte atomice amandoi! Lache si cu Mache..Si buscu va tine de sase…..
@Eminescu sa ne judece
Mai Securila, emisiunea lui Cristache este cam singura care mai poate fi urmarita pe la TVR.
TVR trebuie sa ramana o televiziune libera si-n urmatorii 4 ani.
Daca te freaca grija bugetului verifica unde merg banii publici in pandemie.
Si nu mai ameninta p-aci.
S-ar aprea ca micul muzeu estetic, nu este chiar „o poartă prin care bucureșteanul poate trece din doi-trei pași din agitata sa viață cotidiană în facinanta lume de iluzii și întrebări, de amăgiri și trăiri artistice”.
Nu cred ca niste costume pot inlocui insasi lumea si substanta Teatrului Romanesc ajuns acum clasic ,dar intr-un total abandon al valorilor ,inlocuit cu „noua arta” care pare un scandal progresist,experimentul tuturor experimentelor.
Costumele expuse reprezinta clasicul,dar nu al tetrului propriu zis.Reprezinta creatia artistica a unei vremi ce iata,a devenit clasica ,desi nu conepeam vreodata clasicismul ca decurgand dintr-o epoca atat de denigrata,de care multi s-au lepadat cu dezgust ,renegand acea epoca in care s-a creat,s-a facut efort si culmea, creativitatea izbutea.Deci acest mic muzeu sfideaza regresul, dar se pare este inactiv.Mentinerea existentei sale depinde de Doina Levintza si nu prea s-a lamurit de ce la numele sau si-a adauzat acel „z”.In principiu aprob efortul f.laudabil de a prezenta emblema romaneasca,dezaprob asaltul la acest muzeu si nu numai, faptul ca „sunt vânate de samsarii de spațiu și de rețelele de magazine multinaționale”.Se cere sprijin si el trebuie dat,fiind o ancora artistica a noastra,glasul nostru diferit in ansamblul porductiilor artistice costume,accesorii etc.Dar in esenta si in ultima instanta existenta sa depinde de un muzeograf,de o activitate bine definita ,sau disparitia sa pe care o poate decide doar administratorul.Urez La multi ani,Doamnei Doina Levintza!
Pro cristache! Esti prostu scolii!!! Tvr1 locul 12 sub taraf tv? Cristache vedeta? Atunci prostovane Dumitru Constantin Dulcan ce este? Pro cristache? Esti cumva cristache ion? Am pentru tine un dispret enorm…. Lingau ai fost, lingau ai ramas… Deviza ta? Cine da mai mult…. Cate sarmale ai infulecat azi? Si cainii rad de tine…. Saltimbancule… Doina Gradea pe cand un audit? Targsor scrie pe tine, absolventa de ECONOMIE AGRARA, doina gradea, puscarie….Ce faci cu banii publici? Furajezi pe buscu, cristache, dinescu? AUDIT EXTERN IN GRAJDUL VOSTRU….
N-am inteles-o pe asta, Maestre. Tot Statu’ sa dea? Hmmm…parca eram de „driapta”, nu? Sau daca ne declaram culti in cap de „driapta” e ok sa stam cu mana intinsa la banii publici? Teleghidatii stalinsti de „driapta”, altfel, toti unul mai cult in cap decat celalalt, nu „servesc” cultura decat daca le plateste Statul biletul la concert, spectacol sau muzeu? Ce bine insa ca facem misteaux de amaratii „fara dinti in gura” pe care-i declaram asistati social, „ciuma rosie” so to speak, pentru ca noi suntem de „driapta” si nu ne place concurenta la banul public.
Vreau, nu singur cu cu cateva mii de bucuresteni sa cerem un AUDIT EXTERN la societatea PUBLICA DE TELEVIZIUNE ROMANA…. Doina Gradea absolventa de economie agrara! Sa vedem! Ai facut castraveti murati, zacusca, din banii NOSTRI? sau competenta? Locul doispe? Miriste ai facut tuto!!!! Tvr1 dauna totala???? Cristache, buscu, dinescu radeti? Credeti-ma!!!!! Veti aduce bani de acasa…. multi bani…..AUDIT EXTERN SCRIE PE VOI…….Cine rade la urma…..
Te involburezi degeaba Musiu ! Postarea mea era indreptata impotriva unuia Tica ce-si ocupa tot timpul cu postari desi zice ca munceste din greu pentru a alimenta bugetul pe care cica-l toaca Vidanjorul Cristache. Ia de mai citeste o data citeste inainte de a te repezi ca rama-n asfalt !
Cu Securila m-ai lovit rau de tot ! Sun eu Securila cat esti de de…inteligent, daca pricepi unda bat….
Augusta Lazarov pleaca de la latrina 1 si vine sefa la tvr1 pardon TVR12!!! Cred ca acest popor a innebunit de tot…. Tvr 1 o sa semene precum latrina3, guita tv….Cat poate sa decada moral un popor…. langusta, gradea absolventa de economie agrara, cristache ion, vidanjorul varanului, magraonul buzat de dinescu, buscu fetita lui dinescu….Augusta sefa la tvr1? Aceata institutie trebuie urgent desfiintata! S-au aciuat aici toti sobolanii planetei…..
Mi-ar placea sa apara un album cu fotografiile obiectelor din acest muzeu, o monografie. Fiecare creatie este o opera de arta.
Tică,
Cristache este un ziarist veritabil, documentat, cu prezență de spirit, carismă și simțul umorului, inteligent, care nu se intimidează când stă față în față cu vectori de opinie veritabili.
Faptul că insiști să-l jignești pe Cristache mă face să te întreb dacă e rodul gândirii tale, sau mai degrabă ai primit o TEMĂ.
Pe cand un AUDIT EXTERN LA TRV1? Doina gradea o absolventa de economie agrara sefa la asa institutie? De unde pana unde ceapa si carfofii au treaba cu Media????? Sunt unii baieti asa buni in control ??? Pre multi au popit…. doina gradea, Targsor cumva?
RENE! Ma duc LA DNA!!!!! AM informatii certe ca la tvr1 s-au delapidat 3,1 milioane de euro! E necesar sigur, dar sigur un audit… o femeie din Craiova cu copil mic a luat 4 ani de puscarie pentru un parizer… doina gradea daca a furat de cel putin 1 parizer merita 4 ani la Targsor…Ehei… daca te atingi de banii statului puscaria te mananca! Teoretic. Ce faci dinescu mircea in cazul unui audit….
rene, ce-ti spune tie, stilul cazon? Ce-ti spune tie accentul pe argumentul „pe mine ma deranjeaza sa platesc din banii mei… „? Vezi, in imaginatie, o multime de oameni si cineva care merge printre ei si le sopteste mesaje provocatoare? Si te las pe tine sa-ti imaginezi alte momente, unele dramatice. Greseala unui T. este ca cititorii acestui site, nu fac parte din categoria limitatilor intelectual. Si iti multumesc pentru gandurile tale!
Ganduri esti dauna totala… am si un master in vibratii… La ce serparaie este in tvr1 iti muta nasul din loc….curve amante, frati, surori nepoti, bla, bla… competente zero… sunteti pe locul doispe, sub taraf tv… oricum eu ma uit pe History… Nu mai pot fi tras pe sfoara…. La munca cu voi putorilor….
TICĂ, Ca să-ți alimentez frustrările de oaie ce produce plusvaloare pentru salariul lui Cristache…, ia de aici:
SPRAY A LA TICĂ
Tică, cu puterea minții,
Îndoaie orizontul,
Timpul și-l curbează:
Spre veșnicii postează
O Mega Căcărează…
Când face Tică o postare
Nici bou, nici vacă pare,
Îngălbenește iarba
La vorba dumisale
I se umple gura,
Când spumegă și rage
Incrâncenat pe dată
Și n-are mumă, tată,
Plesnește cu fonfleul !
Il dai pe geam afară,
pe ușă intră-ndată!
Curg zoaiele-i din gură
Când se ițește Tică,
Din puturos canal.
E ultimul din turmă
Nespovedit ar vrea
Tămâie și prescură,
Dar pute prin postări
A spray cu pârț de cal…
Rene papagalule! Nu tu faci parte din ecuatie ratatule!!!! Serparaia este in alta parte…. Sa vedem un audit la tvr1… bovine precum rene vezi de mii de ori zilnic. Altii sunt papusarii… doina gradea suporti un audit extern! Aboslventa de grau, patrunjel, basina porcului…L-ai pus pe dulaul de rene pe mine?
Tică are un master în vibrații…
Emoționant!
Dar la SUFLETE te pricepi, Tică?
Și sufletele vibrază…
Când mai multe suflete vibrează la fel, se cheamă EMPATIE.
Ți se pare că EMPATIZEZI cu oamenii care postează pe aici? VIBREZI împreună cu ei?
Pune mâna pe locul unde crezi că-ți bate inima, dacă nu simți nimic, mergi la un MEDIC DE SUFLETE, Tică!
Sau la un duhovnic EXORCIST!
Scoate-ți din minte Drobul de sare care te sperie și distruge.
Nu te mai purta ca un Eunuc Intelectual frustrat că ți-ai furat câinele slănina: nu are brișcă, mama lui de câine !
Dacă ești sculă pe o Basculă cu TVA, dar ești convins că ești SINGUR împotriva TUTUROR, mergi la un medic să-ți regleze carburatorul, să schimbe bujiile…
Nici măcar să enervezi pe cineva nu ești în stare, vai de steaua ta!
Nu te osteni să scremi alt răspuns violent, nu ai tu vorbe cât pot eu face mișto de tine.
Participanții la discuții NU SUNT DERBEDEI pe care să-i jignești tu, iar multe din comentarii sunt postate de doamne, ai mare grijă! Nu pot crede că vorbești cu mama dumitale ca un porc!
Nu te oprește nimeni să postezi ce vrei tu, dar îți atrag atenția să păstrezi un limbaj decent, nu maneliza discuțiile și renunță să te bagi în seamă dacă nu te poți cenzura.
Pe scurt, un sfat: ori te potolești, ori te fac arșice, alege!
Apropos de vibratii cred in ele, cred ca intalnirea fizica, te poate lasa indiferent sau iti poate trimite semnale de simpatie sau antipatie, semnale care nu se transforma, in timp, in simpatii sau nu. Si „intalnirea” prin cuvinte, poate avea acelasi efect. Daca nu simti nicio vibratie venind dintr-un comentariu al cuiva, inseamna ca-i esti total indiferent.
@Rene
Mi se pare mie, sau ar fi cu mult mai placut sa ne incantati ochii si imaginatia cu poezia dv? Decat sa sustineti o polemica care pare a nu se mai sfarsi ? De ce n-om fi noi in stare sa ne vedem de interes, care e COMUN, si sa ne alaturam impotriva celor care ne asupresc ?
Rene! Stim amandoi cine esti! Jupane, cu facut arsice asta e amenintare cumva? Stiu ca scrii in catavencii, iti stiu si rasuflarea…. Dar de un audit tot nu scapati…. Te-ai invatat cu bani multi de la buget….prostovane, te am la mana cu multe… Audit scrie pe voi, iti trimit garda financiara in control…Caricatura ce esti… O sa scoti bani de la saltea mosule, pun-te cu dracu….academia catavencu, catavencii, buscu! Ma crezi imbecil?
Rene! Am un cumnat evreu get beget! Lucreaza la unele dintre cele mai mari case de avocatura! Stie legislatie cat Tudorel Toader la cub! Eu nu am eludat fiscul, ma simt curat… Tu te simti curat ‘ fiscal’ domnule pseudoRene? Ai eludat fiscul? De ce te iei de mine mereu, Tu si numai Tu!!!! Esti pus de altii? Numai pe mine ma vezi?
Da, sigur este vorba despre altceva, ceva ce poate starni compasiune. In acest caz, conduita indicata este de distantare si ignorare. Vibratiile sunt mult sub zero. Pacat!
A-l ignora pe cel agresiv poate fi răspunsul corect la postările care instigă la ură și divizare.
Tică mi-a lansat o provocare șchioapă, aia cu Macedonschi în loc de MACEDONSKI, așa că mi-am permis o aroganță: asta e, am comis-o!
Frumos spus: mărgăritare degeaba, în calea omului greșit…
Nu putem trăi cu frica permanentă că vine un grup insalubru de asalt și gata, intră în mintea noastră prin postări agresive iar noi, majoritatea, ne supunem fără crâcnire. Ar vrea ei!
O întrebare lansată în eter la care nu aștept răspuns: MĂSCUȚĂ, Auzi cum păcate cad în clepsidră?
Un ultim gând: TREBUIE să ne unim pentru un țel important, un adevărat proiect de țară.
Spre deosebire de cei care devalizează România și lucrează pe față la destructurarea statului național, noi, cetățenii, putem gândi românește termenii în care să dezvoltăm țara și pe noi înșine.
Vreau să fie clar, sunt un român angajat într-o luptă cu cei care ne cred inadaptabili, popor de hoți, buni în rol de slugi mondiale, mulți dintre dușmani fiind în fruntea țării.
Vreți nume? Iată unul: PROMPTER PREȘEDINTE…
Îmi cer scuze pentru limbajul licențios din postările anteriare și promit să comentez la modul serios, constructiv, ignorând pegra comentacilor turmentați, indiferent de provocări.
Sunt convins că VIBRAȚIILE NEGATIVE al celor care URĂSC România nu pot învinge VIBRAȚIILE IUBIRII din sufletele noastre.
Sper ca postările noastre viitoare să dea de gândit celor care ne asupresc…
Cu drag, tuturor celor care m-au suportat în aceste două-trei zile…
rene, ai ridicat cateva probleme… Intrebarea m-a intrigat pentru ca tocmai ti-a fost adresata de o admiratoare, banuiesc. Sa ne „auzim” cu bine!
La aceasta ora sunt la Liberty Galati, in ulei pana la gat, s-ar putea sa vin la familie la 12 noaptea… Ziua aceasta am mancat o data… Cat as fi vrut Doamne, sa fiu la tvr 1 bierbierit ras frezat, bani cu megatona…. Si eu imi rup oasele…..de unde examen pe functii la societati publice, test de aptitudini. VINE LUNA, BANII LA STATUL ROMAN TREBUIE DATI…. Cati paraziti tin in carca din munca mea si al altora ca mine!!! Am eu un control asupra aceea ce vars la bugetul de stat? Daca imi fac un RMN platesc, daca imi fac ceva platesc…. Si eu chipurile sunt un cetatean model….. Asta esti tu Romanie? Tii cu sacalii si dispretuiesti oamenii cinstiti? Forumul este plin de moralisti… dar la munca…..
Frumos spus „Auzi cum pacate cad in clepsidra?” Trebuie sa-mi recunosc pacatul…
Ok, de mâine voi începe cu o poezie, urmată de trei fragmente pe zi dintr-o posibilă viitoare carte.
Cu vremea, mulți se vor enerva, sau, dimpotrivă, se vor simți eliberați…
Titlul viitoarei posibile cărți? Există, sună bine, doar puțină răbdare.
Cu bune și rele, indiferent de vârstă, avem o clepsidră în care uneori cad petale de trandafir, de obicei secunde mâzgălind o limbă de ceas…
Ca să nu așteptăm trenuri la ore și în gări diferite, îți dau o întâlnire virtuală chiar în continuarea acestor comentarii.
În felul acesta nu voi enerva pe nimeni din redacție, iar postacii agresivi se vor putea desfășura în legea lor pe toată lungimea sau lățimea articolelor, câââât e ziulica de lungă.
Voi încerca să măresc numărul de fragmente pe zi doar dacă moderatorii, evident, îmi vor aproba postările.
Voi posta dimineața, înainte de ora 9,30, apoi pauză până a doua zi, ok?
O seară minunată îți doresc!
Cand credeam ca acest cosmar numit tvr1 sau tvr 12, adica a doispea televiziune din preferintele romanilor este the end, canci…, iaca hotnews, revine andreea marin la tvr…. socul este total!!! Doamna doina gradea absolventa de economie agrara(la admitere a intrat singura pe 300 de locuri goale), priceputa in ceapa, usturoi, zacusca, apoi mircea dinescu din poet ratat in bucatarul saltimbanc, doru buscu fetita lui dinescu, cristache ion, un ratacit in tranzitie mancand in nestire sarmale, furajat de la buget cu o megatona de bani. Mangusta Lazarov vine pe teava, la pachet cu andreea marin….tvr veceul garii de nord…. alo! Aduceti vidanja….
Gambitul “S. S. 2014”
MOTO
Vânzători de stele
Cămătari de vise
Ce ştiţi despre ele
De sunt interzise?
AVERTISMENT
“…să ne ferească Dumnezeu de burghezia proletară!”
Vladimir Ilici Lenin
“În spatele guvernului la vedere tronează un guvern invizibil care nu este credincios poporului şi nici răspunzător faţă de popor.
A distruge acest guvern invizibil, alianţă fără Dumnezeu între afaceri corupte şi politică mârşavă, este datoria şefului statului.”
Theodor Roosvelt
“Cei care au fost apostolii comunismului au devenit moraliştii de azi şi se doresc dictatorii de mâine.
Puterea ajunsă în mâinile acestora, va fi moartea naţiunii.
O naţiune pe care ei o dispreţuiesc şi încearcă să o prostească şi mai rău.”
Sergiu Nicolaescu – 1997
GUMA DE ŞTERS BIOGRAFII
S-au făcut şi desfăcut partide, iar societatea civilă a girat mereu alte formaţiuni politice care, prin fuziuni repetate, au omogenizat clasa politică până la consolidarea unei singure doctrine, a jafului generalizat.
Mereu aceiaşi, precum şenilele, s-au rulat în fruntea ţării, învârtind o roată a timpului pierdut pentru generaţia noastră.
Am înţeles prea târziu că totul a fost o iluzie, iar ei nu s-au rotit niciodată, au fost mereu acolo, mereu aceiaşi, ferm angajaţi în spolierea ţării în folos propriu şi de gaşcă.
Fermi în dorinţa lor de a nu pleca niciodată din fruntea României…
Prea târziu am înţeles că ne-au manipulat şi învârtit pe degete, ne-au transformat în prizonierii fără speranţă al unui imens ringhişpir naţional.
La cum s-au învârtit evenimentele, era periculos a sări din ringhişpir.
Terminându-se de falsificat Trecutul, de furat Prezentul şi compromis Viitorul Naţiei, îşi va termina ringhișpirul energia care îl pune în mişcare?
În mijlocul plasei de păianjen, S.S. rânjeşte: “Asta-i o Ţară-vapor plutind în derivă şi EU sunt Căpitanul!
Vreţi să vă daţi jos? Păi, sunt rechini în apă, valurile-s mari şi ţărmul e departe…
Totuşi, câtă vreme vor mai respira românii aer de hoituri politice şi stârvuri de industrii falimentate criminal?
Suntem un popor de zombii, acceptând cu zâmbet tâmp realităţile acestor timpuri sau, după ce guvernanţii ne-au vrut transformaţi în slugile lor, vom cunoaşte miracolul transformării din viermi în fluturi?
Generaţiile Viitoare au fost programate de Păpuşarii din Umbră, pentru a fi guvernate de copiii celor ce sunt acum în fruntea ţării.
Urmaşii Păpuşarilor din Umbră vor deţine din generaţie în generaţie adevăruri absolute, ca Moştenitori de drept ai Făptaşilor cu Premeditare a Noii Ordini Naţionale.
Sau, poate nu?
Altminteri, iarba altor vremi nu va mai fi niciodată verde, nici cerul albastru.
Furtunile vor buluci norii peste noi, florile îşi vor pierde mirosul, sufletele se vor umple de mucegai…
Destructurată, România ar putea deveni un teritoriu fără alt nume decât un banal cod de bare.
Un teritoriu ce va rămâne în folclorul oral ca Mitomania, o ţară în care corupţia a măcinat balcanic societatea, pulverizând încrederea cetăţenilor în propriul viitor…
Dar ce viitor poate avea o ţară destructurată de guvernanţii săi corupţi şi trădători de ţară?
Vom afla într-un final cum s-au transformat politrucii lui Nicolae Ceauşescu în Noua Burghezie Proletară, sub conducerea lui Ion Ilici Iliescu şi a învăţăceilor săi?
Iar poporul…, ce alt popor a permis asemenea orori fără să dea de pământ cu structurile mafiote apărute după decembrie 1989 sub oblăduirea statului mafiot-poliţienesc?
Vor putea cetăţenii români să împrăştie noaptea existenţei lor, trasă de guvernanţi peste ţară?
Vor putea cetăţenii români să-şi recâştige demnitatea şi să redevină un popor?
Îşi vor găsi românii un Lider care să-i strângă în jurul său pentru a salva Ţara şi Poporul?
Tăcerea cetăţenilor în faţa actelor de trădare naţională înseamnă complicitate şi supunere absolută în faţa Burgheziei Proletare, asumarea destinului de viitoare slugi…
Sau, poate nu?
GAURA DE VIERME
Părerile converg unanim spre concluzia că la început a fost un Abur de Gând, apoi Cuvântul-Tată al unei Idei finalizată în Faptă.
În România, supranumită “Grădina lui Dumnezeu”, întâi a fost un Abur de Gând întrupat într-un Cuvânt eşuat într-o Idee, apoi Ecoul Altui Cuvânt generând Altă Idee, Faptele fiind mereu altceva decât sugerau Cuvintele ce nu se puteau aduna într-o Idee ce ar defini decent hăul dintre Cuvânt şi Faptă.
După cum ştiţi, Poporul României este unic pentru bogăţia de Cuvinte cu dublu înţeles şi îndărătnicia Ideilor de a se lăsa transpuse în Fapte…
O bogăţie de Idei şi Cuvinte, cum bine bănuiţi, transmisă din generaţie în generaţie de băştinaşi isteţi şi muncitori, scrijelind încruntaţi în lemn şi piatră, o Carte de Istorie a Neamului căreia duşmanii i-au rupt cu furie coperţile…
Poporul român se deosebeşte de alte seminţii prin aceea că Acelaşi Cuvânt determină, funcţie de Interesul ghiorăind al Burţii, un Ghem de Idei şi Fapte Dezlânate, ce înnobilează convingător Teoria Anarhiei Naţional-Instituţionalizate.
Din motive de prisos a fi ascunse, generaţii după generaţii au lăsat în urmă o Ţară Românească cu o Istorie scrisă mărunt, terfelită în fel şi chip, Sfântă Carte mereu fără coperţi.
O Istorie adnotată pe margini de pagină de asasini economici, batjocorită de Guvernanţii Băştinaşi vândut-cumpăraţi ai Noii Ordini Mondiale.
Vom lua cu noi doar fondul principal de cuvinte şi dexteritatea exersată în timp, de a le ordona în Gânduri transpuse uneori în Fapte nu totdeauna pe placul altora.
Ne însuşim vinovăţii, multe din ele închipuite, sau induse de guvernanți fără Dumnezeu.
Noi, Prezumtivii Păcătoşi, ne asumăm şi acceptăm fiecare zi dată de Dumnezeu spre a trăi intens, clipă de clipă.
În simplitatea noastră, ne rugăm pentru alţi Prezumtivi Păcătoşi intraţi în coliziune cu Legile Burgheziei Proletare.
La drept vorbind, nimeni nu intră de bună voie în Mașina de Tocat Destine a Sistemului.
Ni se sugerează să fim alunecoşi, să acceptăm compromisuri şi să zburăm sub radarul celor ce deţin Puterea, să nu ieşim cu nimic în evidenţă şi să nu ne complicăm încă mai mult situaţia.
Ca să vezi!
Căutăm să fim la locul nostru, utili, loiali şi respectuoşi, toată viaţa…
Învăţăm de la oricine dacă, evident, avem ceva de învăţat…
Tineri fiind, suntem visători şi toleranţi, căutând punţi de comunicare şi prietenii veşnice.
Nu ştiam că viitorul ne rezervă lovituri pentru care nimeni nu ne-a pregătit, dar mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi trăită.
Nu mă veţi regăsi între lingăii servitori ai Trecătorilor Stăpâni, alunecos în fapte şi priviri, oportunist-hoitar al României.
Am fost un tânăr ce şi-a clădit o scară proprie de valori, indiferent la “trendul” ce a dus la egoism, singurătate şi duşmănii pe viaţă.
Cu timpul, am devenit o victimă în rând cu alți cetăţeni manelizaţi într-o globalizare al cărui sens l-am înţeles prea târziu pentru a face parte din echipa câştigătoare.
Privind retrospectiv, sunt mândru că am rezistat tentaţiilor şi n-am făcut parte din clasa celor privilegiaţi, bogaţii-şantajabili ai ţării.
Am învăţat că o scară de valori proprie te face să înţelegi cum laudele pot uneori să fie vicioase, căci mereu contează cine te laudă şi cine te înjură.
Pare straniu, dar e adevărat: contează cine te laudă şi cine te înjură…
De multe ori, apecierile unui om de nimic te pot compromite, după cum, înjurăturile altui om de nimic îţi pot aduce notorietate în registru pozitiv.
Pot spune că este “de bine” să fii înjurat şi pus la index de simbriaşi trădători de ţară, să-ţi urci cu demnitate Golgota primind condamnări de la judecători corupţi, în vreme ce avocaţi penali să te trădeze…
Şi dacă trăim într-o lume în care valorile au fost întoarse cu fundul în sus, Adevărul va umbla printre noi având capul spart, etichetat ca “Subversiv”…
Cetăţenii optimişti vor face veşnic haz de “răul prezent” şi “mai răul viitor”…
Oponenţii Sistemului au fost, sunt şi vor fi mereu definiţi ca anarhişti-iudeo-monarhisto-legionari, naţionalist-extremisto-marxiști, ori alte “etichete sociale definitive” cu rol de a discredita “preventiv” orice formă de protest la adresa Burgheziei Proletare.
PREMIZE
Domnul Candidat a fost împins în faţă de Păpuşarii din Umbră care conduc România.
Părea un Candidat Urban în Vorbe, Fapte şi Intenţii.
Timpul a dovedit că era un Vierme-Hoitar Agreat de Putere.
El însuşi a hotărât că vrea să fie Vierme…, unul care şi-a cumpărat într-un fel (nu) numai de El ştiut, un mandat în Parlamentul Ţării.
În Piaţa Universităţii, la vreme de vânzoleală socială, o tânără şi-a asumat condiţia de vierme ce vrea să devină fluture, un gest personal minim, dar nu suficient pentru ca românii să se transforme într-un popor de fluturi!
Revenind la Candidatul presupus Urban, acesta a fost recrutat pentru a deveni un pion deplin conspirat al serviciilor ce au hotărât din anii 90 şi până în prezent, destinele ţării.
Cu răbdare, şlefuit şi calibrat de Ceasornicarii Noului Ev Burghezo-Proletar, a devenit o rotiţă în mecanismul Puterii.
I s-a creat o “legendă” pentru a-i credibiliza CV-ul şi a fost ajutat să documenteze o activitate liberală, gonflându-i artificial notorietatea.
I s-au fixat repere după care avea să activeze, etapele şi bornele de atins.
A fost educat să fie pragmatic şi loial, parşiv şi nemilos.
A fost educat să fie mereu mai parşiv şi mai neruşinat, oportunist de nădejde pentru Sistem.
A fost dotat cu Detector de Conturi şi înregistrat în Evidenţele Sistemului ca Vânător al Haiducilor Evazivi cu Fiscul.
I s-a încredinţat un inventar de probleme şi fonduri din surse confidenţiale, mijloace logistice şi specialişti de încredere în fraude fiscale, hackeri transpartinici “multilateral-buni la toate”.
I s-a explicat care este locul și traseul său pe Harta Relaţională a Sistemului.
I s-a prezentat schema promovării sale, funcţie de randamentul şi loialitatea sa.
Privindu-l în ochi, i-au atras atenţia să nu-şi depăşească teritoriul „personalizat” şi să nu iasă din vorba Păpuşarului-Geamandură ce-l recrutase.
I s-a spus care e procentul lui din afacere, care îi vor fi legăturile, cui poate cere ceva, orice şi mai ales când să tacă şi când să fie vehement.
Şi, încă odată, i-au atras atenţia să nu-şi depăşească atribuţiile.
Să fie loial…
I s-a dat de înţeles că ar putea deveni un Infailibil-Miez de Mare Succes, Şlefuitor la rândul său de Caractere utile Burgheziei Proletare.
Dincolo de recompensele promise, i s-a spus verde-n faţă, chiar “verde-nnourat” , care va fi pedeapsa pentru nesupunere.
Serviciile i-au pus în faţă o listă de indivizi abonaţi la contracte cu statul, afacerişti ce trebuiau să depună cotizaţia ritmic, în conturi bine stabilite, controlate de Iniţiaţi Imateriali şi Inamovibili.
Când Serviciile au considerat că este pregătit pentru a servi Sistemul, Candidatul presupus Urban a fost aruncat în luptă ca agent sub acoperire în Parlamentul României.
Din raţiuni neînţelese, afacerişti aflaţi în sfera de influenţă şi control al Statului Mafiot s-au lăcomit şi au defectat, subtilizând sume consistente din Fondul Comun Secret, transformându-le în nesimţite averi personale.
Haiducii Evazivi cu Fiscul trebuiau “convinşi” să cotizeze “de bună voie” în Bidoanele Colectoare ale Confreriei sau dimpotrivă, storşi de bani, lăsaţi lipiţi pământului şi aruncaţi la Ghena Istoriei.
În nevolnicia lor, având resurse să poată cumpăra case, pământuri şi maşini, femei şi plăceri fără număr, Defectorii Sistemului au crezut că, prin cotizaţia lor, au dreptul la iniţiativă în afaceri şi independenţă în plan social.
Au crezut că-şi pot cumpăra imunitatea.
Total greşit!
Cei care au defectat din Sistemul creat cu trudă de servicii, nu ştiau că Veghetorii de Taină însărcinaţi cu monitorizarea lor, nu dorm niciodată…
Unde şi cum să scape, cine să le acorde înţelegere când ei, având tot ce-şi doreau, au îndrăznit să vrea încă mai mult, peste puterea lor de consum în câteva vieţi?
Aşa încât pedeapsa, previzibilă şi inevitabilă, îi va rostogoli din vârful piramidei “personalizate” în care au fost cocoţaţi.
Încă mai rău, ar putea să ajungă nişte mizerii umane, porcăiţi prin instanţe corupte de judecată, cerşetori la porţi de cimitir, hăituiţi de boschetari pentru a fi deposedaţi de sfoara care le ţine nădragii pe trupul tot mai slăbănog.
Vor orbecăi dezorientaţi o vreme, mereu supravegheaţi, căutându-şi pomul şi craca de care singuri se vor atârna, ca fruct al propriei trădări…
Drept pildă pentru alţi potenţiali defectori ai Sistemului, vor fi determinaţi prin mijloace specifice Sistemului să aleagă singuri şi de bună voie, Veşnicia…
CAD STELE
Cad mereu la datorie
Stele ce se-nvârt pe cer,
În piscina cu jacuzii
De iubiri, idei, dureri
Nici în soare nu ne doare
Când o stea planează strâmb
Şi aterizează-n mare
Sau înfige cruci pe dâmb
Picături de nemurire
Degetar de infinit
Soarele din amintire
Fumegă în asfințit
“CINE SUNTEM NOI ŞI CE VREM”
Totul a început cu mult înainte de 1989, când vântul schimbării bătea în estul Europei.
În colaborare cu Serviciile unor ţări prietene, inclusiv câteva din Occidentul putred şi retrograd, Securitatea Autohtonă a pregătit mecanismul transformării Nomenclaturii Comuniste în Capitalişti Agreaţi de Sistem.
Putem spune fără teamă de a greşi, că Serviciile au mizat pe instincte ce puteau fi controlate, şantajând ordinar, făcând apel la sentimentele naţionale sau momindu-i pe cei utili în viitor Sistemului, cu diverse pomeni.
Păpuşarii din Umbră au recompensat în avans pe cei ce vor plăti cu dobândă funcţiile primite, mereu cu dobândă la dobândă, până deveneau nişte zombii manelizaţi, incapabili a visa, a protesta, a-şi trăi în linişte viaţa.
O ţară bogată precum România nu putea fi lăsată pe mâna “derbedeilor” ieşiţi în stradă, aşa încât comuniştii lui Ion Ilici Iliescu au anihilat metodic pe cei ce puteau tulbura aşa zisa Tranziţie: lideri de opinie având idei periculoase, partide ieşite din exil, instituţii de încredere cum ar fi Biserica şi Armata…
Neam de oportunişti, Liderii de Opinie-Ghiocel s-au lăsat cumpăraţi, conducându-şi turma de adulatori în direcţia indusă cu abilitate de servicii.
A urmat schiţarea zonelor de influenţă şi numirea unor oameni de încredere ce puteau păstori Zonele de Interes Naţional.
Au creat o Reţea Neuronală de Influenţe fără de care nimic nu putea mişca în România, o reţea dublată de Confreria Garanţilor, compusă din Persoane Iniţiate cu Autoritate Maximă, oameni care îşi puneau capul în joc pentru cei propuşi a ocupa funcţia de Miez în varii domenii: administrativ, economic, sportiv, politic şi social.
Confreria Garanţilor era compusă îndeobşte din Fruntaşii Nomenclaturii Comuniste în rol de Păpuşari din Umbră, cei ce vor juca la ruleta istoriei destinul Ţării Româneşti şi a cetăţenilor săi.
Dar, ca să poţi conduce, să furi şi nimeni să nu înţeleagă ce se întâmplă, în ce direcţie o ia ţara şi bogăţiile ei, trebuiau inventate conflicte, Petarde-Media care să distragă atenţia la vreme de gâlceavă socială.
Evenimentele au determinat necesitatea unor Petarde Mediatice tot mai puternice, care să mascheze atrocităţi economice şi tragedii umane fără număr şi corespondent în lumea civilizată.
Petardele Mediatice explodau în mintea cetăţenilor, iar mercenarii de presă le disecau la nesfârşit, până ajungeau la “bosonul” informaţiei iniţiale.
Scopul era parşiv: atenţia cetăţenilor era captată de aşa numite “dezvăluiri”, momeli mediatice anihilate de mereu alte furăciuni în cascadă ce sporeau lehamitea şi starea de confuzie.
Disecând până la esenţă “dezvăluirile” confecţionate în laboratoarele Serviciilor, Cetăţenilor li se refuza, prin manipulare mediatică, o privire de ansamblu asupra Tranziţiei.
Discutând Subiectele Zilei, Cetăţenii se împărţeau în tabere mereu mai mici, făcând o cauză personală din susţinerea unor adevăruri deformate de oglinzile mincinoase ale Sistemului.
Societatea împărţindu-se în tabere partizane tot mai mici, până la nivel de individ, Sistemul va scăpa de presiunea străzii, cum au fost în anii 90, Marile Sindicate…
Targetul era ca fiecare cetăţean să-şi fie sine însuşi propriul partid, cu doctrină şi platformă inconfundabilă, cu interese de neconciliat cu semenii de aceeaşi naţie.
Citind, gasesc intelesul expresiei adevaruri profunde. Textele trebuie sa fie cuprinse intr-o carte! Multumesc!
ALAMBIC
vreau să știți că nu-i de glumă:
sunt grăjdar de pui de melc
am pernă din praf de stele
of, genunchiul, patimi grele
grea e viața a la grec
pălării, mânce-v-ar molii
un surtuc cu poala roasă
și speranțe ce se-avântă
cu gâtlejul într-o coasă
vine Mâna!, n-ai s-o vezi
cum te trage ori împinge
pe tavan caii sunt verzi
pregătiți ochii-ți a plânge?
Dintre tufe de scaieți
Sar lăcustele în valuri
Să salveze turcaleți
Ce vor să unească maluri
Vreau să știți că nu-i de glumă:
Cura cu raze de lună
Se face noaptea
Când fălci de țânțar
Ne mușcă de mână
Pentru că popoarele au fost dintotdeauna momite cu Pâine şi Circ, iar Numărul poate însemna Putere Distructivă, Sistemul a luat în calcul căpușarea marilor echipe de fotbal românești cu foști activiști comuniști.
Galeriile de fotbal au fost programate pentru “disoluţie” în faza de “metastază” programată a Societăţii, Sistemul distrugând motivaţia existenţei lor, echipele de fotbal cu tradiţie…
Căci, Galeriile de Echipelor de Fotbal, asemeni Marilor Sindicate, s-ar fi putut constitui în formaţiuni de presiune, lucru inacceptabil pentru Burghezia Proletară.
Distrugând sindicatele mari şi atomizând societatea civilă, Păpuşarii din Umbră au neutralizat premeditat şi eficient, „institutiile legale” de reprezentare a conştiinţei publice.
Deloc întâmplător, în funcţii importante în stat au fost plasate persoane din rezerva de cadre a partidului comunist şi oameni din servicii cu legături în mediile pe care le puteau controla, capacitând energiile şi relaţiile trecute, în sensul acaparării puterii în statul numit tot mai des prin ambasadele Lumii civilizate– Mitomania…
Lista vinovaţilor pentru destructurarea ţării s-a mărit constant, în progresie geometrică, sub atenta supraveghere a Iniţiaţilor Puterii, cei care au proiectat reţeaua de capilare prin care se vor scurge resursele României, până la ultima picătură…
Vă puteţi închipui o masă pe care se află pilitură de fier, mişcată de magneţi invizibili şi o voinţă la fel de invizibilă?
“Pilitura” intrată pe orbita Miezului-Magnet era la rândul ei magnetizată şi atrăgea alte entităţi dispuse a desăvârşi polarizarea societăţii atomizate după principiul “dezbină şi apoi stăpâneşte”!
Pericole reale au fost deturnate de false agende publice şi au determinat fragmentarea societăţii în categorii antagonice, destructurate “la comandă” pentru a se regrupa după interese şi criterii doar aparent misterioase.
Adevărul-adevărat este că oportunismul, nepăsarea şi neputinţa au determinat poziţionarea cetăţenilor pe baricadele “Luptei de Clasă” de tip nou.
Fiecare cetăţean avea impresia că deţine adevărul absolut, că el este Alfa şi Omega, Centrul Indestructibil al Universului şi Totul i se cuvine doar Lui.
Dar adevărul era altul…
În vreme ce Liderii Soioşi ai Naţiei adunau pe suflete straturi succesive de jeg, sărmanii României se dovediră o marfă ieftină, turmă umană uşor de cumpărat, fraierit şi rătăcit pe căile neumblate ale devenirii societăţii comuniste la standarde occidentale.
ETAPELE DEZASTRULUI
Treptat, au ieşit la suprafaţă informaţii că toate Guvernele aflate la conducerea ţării după 1989 au fost controlate de servicii prin agenţi de influenţă.
Au fost controlaţi-informativ inclusiv guvernanţii ce-şi clamau cu falsă pudoare mediatică, virginitatea.
Rând pe rând, membrii vocali ai societăţii civile, cei ce adoptaseră poziţii războinice în raport cu Sistemul, au fost neutralizati după ani de război mediatic surd, primind recompense generoase pentru anii de sterilă şi falsă dizidenţă faţă de puternicii vremii.
Păpuşarii din Umbră au manipulat societatea civilă în scopul preluării puterii în România anilor 90.
Păpuşarii aveau experienţă, informaţii şi mijloacele necesare să-şi fixeze un “target” realizabil: controlul deplin şi pe termen lung al ţării.
Păpuşarii aveau o perspectivă şi o reprezentare corectă a celor trei timpuri: Trecut, Prezent şi Viitor…
Cel mai secret Decret-Lege din istoria contemporană a României, şoptit cu spaimă în zilele aşa zisei revoluţii din decembrie 1989 de Spuma Nomenclaturii securist-comunistoide, suna aşa:
“DECRET LEGE:
Am condus, conducem, doar NOI vom conduce…
Am ştiut, ştim, doar NOI vom şti…
Am avut, avem, doar NOI vom avea…
Am furat, furăm, doar NOI vom fura…
Nimic fără voia noastră…,
Păpuşarii Iniţiaţi din spatele Puterii…”
Sistemul se va baza pe cadre ejectate din servicii şi funcţionari “loiali” din instituţiile statului, pe oameni cu relaţii în domenii de interes politic şi economic, naţional şi internaţional.
Era nevoie de o armată formată din oameni care trebuiau racolaţi şi cointeresaţi, puşi la treabă după principiile noi, ale junglei naţionale numită tendenţios “economie de piaţă”…
Era nevoie de specialişti în toate domeniile, iar Păpuşarii din Umbră avea la îndemână mijloace de convingere mai mult sau mai puţin convenţionale.
De multe ori au operat pe suflete, şantajând ordinar…
Reţelele de influenţă s-au dezvoltat în progresie geometrică, virusând societatea, dând naştere la o Structură Zombizată de Largă Respiraţie Naţională, singura ce putea securiza Controlul Ţării şi Etapele Tranziţiei de la socialismul multilateral dezvoltat la capitalismul sălbatec…
O ceaţă sulfuros-înnecăcioasă s-a lăsat peste ţară.
Pentru prima dată în istorie, Piramida Puterii începea să fie construită de la vârf spre bază, sfidând Interesul Naţional, principiile fizicii şi ale economiei, deopotrivă.
Pentru a putea conduce în linişte, Păpuşarii de Taină au planificat fărâmiţarea sistematică a societăţii civile româneşti.
Au manipulat evenimentele astfel încât cei servili noii puteri să poată ocupa poziţii de conducere în sindicate, organizaţii şi partide, în societăţi comerciale sau regii de stat, în entităţi şi grupuscule profesionale a căror activitate trebuia permanent monitorizată şi coordonată în folosul Puterii.
Pentru a le controla deplina loialitate, unora li s-au dat pe mână afaceri ce au căpătat în timp amploarea unor caracatiţe economice greu de gestionat.
Au luat apoi naştere grupurile de interese “deştepte” în relaţiile cu statul, grupări mafiote cărora li se atribuiau cu nemiluita contracte de ministerele bănoase ale ţării, contracte pe bani adevăraţi şi decontare sigură.
Relaţiile “Băieţilor deştepţi” cu funcţionarii statului se bazau pe trafic de influenţă, pe şpăgi imense, corupţie instituţionalizată şi afaceri în cârdăşie.
În vremurile când România nu fusese (încă) dezmembrată economic şi vândută la bucată, “băieţii deştepţi” s-au insinuat pe traseul dintre producători şi consumatorii finali, îmbogăţind un grup redus de interese prin parazitarea economiei, sărăcindu-i pe cetăţenii ţării.
Toţi guvernanţii au permis artificii economice, pentru că făceau parte din acelaşi Sistem relaţional: ce era al fiecăruia, era pus de o parte…
Ostaşii fideli Sistemului nu erau niciodată uitaţi!
Scopul era spolierea cetăţenilor, lipsirea lor de resursele necesare unui trai lipsit de griji şi crearea unei dependenţe faţă de Puternicii Zilei, zidiţi într-o Piramidă Unică plină de piramide mai mici, mereu mai mici, racordată fiecare la sistemul de “zeciuire” a resurselor furate Ţării şi deversate în Bidoane Colectoare la care aveau acces Păpuşarii din Umbră, Miezul Miejilor, Burghezia Proletară…
În vreme ce “băieţii deştepţi” cumpărau resursele ţării ieftin şi le revindeau scump, cetăţenii erau obligaţi a-şi întoarce buzunarele pe dos…
Firme cu un singur angajat produceau bani pentru Sistem şi pentru sine, având ca singură cheltuială, preţul dat pe facturiere…
Sfărâmând societatea civilă, cumpărând şi controlând conştiinţe, neocomuniştii aflaţi la conducerea României au tăiat din rădăcină orice sămânţă de revoltă coordonată a mulţimilor.
Fenomenul “Piaţa Universităţii” a fost o oportunitate pentru servicii de a manipula masele, un prim exerciţiu cu putere de exemplu împotriva celor ce voiau a schimba direcţia dată ţării de neocomuniştii lui Ion Ilici Iliescu.
Mai crede azi cineva, că protestul din Piaţa Universităţii a scăpat măcar accidental de sub controlul serviciilor de informaţii?
Piaţa Universităţii a fost “puroiul” pentru care serviciile şi-au pus la bătaie toată energia pentru a-l amplifica şi concentra, a-l controla şi anihila.
Piaţa Universităţii a fost penetrată de specialiştii în manipulare ce s-au insinuat în mintea protestatarilor prin sloganuri induse pe cale semantică.
Televiziunea naţională a contribuit la manipulare, consolidând adevărul că o imagine face cât o mie de cuvinte…
Aşadar, Piaţa Universităţii a fost anihilată cu violenţă.
O parte din cetăţeni s-au întrebat de ce şi în folosul cui?
Alţii, puţini, “cei aleşi”, ştiau de ce şi în folosul cui…
Pentru Iniţiaţi, răspunsul corect era că doar aşa putea fi oprit “complotul” imperialismului mondial să ne cumpere ţara.
O ţară bogată ca România nu putea fi furată peste noapte, era nevoie de timp pentru ca Păpuşarii Naţionali să organizeze Marea Devalizare.
Păpuşarii de Taină au ştiut că “Fenomenul Piaţa Universităţii” nu trebuie multiplicat prin tolerarea altor focare în oraşele mari ale ţării!
Prin manipulări specifice muncii operative, protestatarii din ţară au fost direcţionaţi spre Bucureşti.
Acolo şi doar acolo era Agora Momentului, locul unde contestatarii Puterii puteau fi monitorizaţi eficient.
Interzicându-le să vină la Bucureşti, tocmai Sistemul a provocat venirea cetăţenilor în Piaţa Universităţii, specialiştii din servicii ştiind că interdicţia va genera adversitate.
Punct ochit, punct lovit, pentru că fenomenul a fost mai uşor de controlat, iar protestul “golanilor” nu se propaga în locaţii ce puteau scăpa de sub control.
Şi totul a fost anihilat voit violent, pentru a provoca oroare în occidentul ce tocmai se pregătea să desanteze în noua democraţie…
Concomitent, Serviciile au trecut la “fişarea” celor indizerabili, presupus a NU-şi vinde sufletul şi viitorul ţării.
“Noi muncim, noi nu gândim!”- a fost lozinca sub care muncitorii de la “IMGB / face ordine!”, au spart capete şi au plantat zambile alături de minerii din Valea Jiului, întru susţinerea Puterii.
Procurorii comunişti au forţat adevărul şi i-au priponit pe protestatarii abuzaţi de ortacii lui Miron Cozma şi securiştii îmbrăcaţi în uniforme noi de miner, formaţiuni paramilitare ce asigurau “voluntar” Braţul Armat al Sistemului.
Bâte, topoare, lanţuri şi unelte bune de spart ochelari şi capete seci de intelectali şi studenţi, potrivnici anonimi ai „tovarăşului-domn” pe nume Ion Ilici Iliescu, ştiutor de rusă larg zâmbitor şi “drag conducător”…
Erau timpuri în care Adevărul avea capul spart, iar procurorii comunişti s-au transformat în Vameşii-Garant al trecerii la Sistemul Capitalist.
O mână spăla pe cealaltă şi amândouă, obrazul…
Pentru Occident, ce se întâmpla în România era butaforie, nimic serios…
Ca rotiţe importante în transformarea României Socialiste într-un stat capitalist, procurorii comunişti s-au promovat unii pe alţii şi au asigurat prin sentinţele şi “asistenţa lor competentă” şi interesată, devalizarea ţării.
Prin “competenţele” lor, cumpărate cu bani peşin şi/sau numirea în funcţii importante în sistemul judiciar, procurorii comunişti au asigurat protecţia informativă unui Sistem ce-şi fixase ca target spolierea României şi crearea Burgheziei Proletare.
Cu timpul, Haiducii Evazivi cu Fiscul ai României şi-au asigurat imunitatea cumpărând posturi cheie pe toate palierele Puterii în administraţia ţării, pentru oamenii lor de casă, cei care vor închide ochii în faţa viitoarelor fărădelegi şi îi vor consilia în fraudarea legilor.
Silviu Brucan, Păpuşar-Eminenţă-Cenuşie a Sistemului Neo-Burghez a emis predicţia că peste 20 de ani Tranziţia se va finaliza în România.
Se gândea că 20 de ani erau suficienţi pentru ca ţara să fie acaparată şi controlată total de neocomunişti, prin oamenii lor de încredere.
Şi prin copiii lor, care trebuiau aşteptaţi să crească.
Mulţi au râs de predicţiile lui, puţini l-au luat în seamă…
Până una alta, bâjbâind, Păpuşarii din Umbră au fixat reperele noilor schimbări, au stabilit obiectivele şi oamenii de încredere, le-au dat ţeluri şi i-au încurajat să aibă vise.
Cetăţenii trăiau într-o permanentă stare de necesitate, confuzie şi ceaţă informaţională, într-un scenariu potrivit pentru activarea rezervei de cadre a partidului comunist.
O punere în scenă hotărâtă de Serviciile ceauşiste de Informaţii, reconfirmate de Arhitecţii Sistemului.
Timpul va dovedi încă o dată că e bine să ai origine sănătoasă…
…Ion, Gheorghe şi Laszlo/Vasile au fost neam de neamul lor, neam de mândre slugi, rupându-şi oasele pentru cei înstăriţi.
Ei şi bunii lor au fost oameni de omenie, iar unii au ajuns fruntaşi ai satelor sau vătafi pe la boierii şi grofii acelor vremi.
Ca un arc peste timp, având origini sănătoase, unii au fost promovaţi în posturi pentru care s-au dovedit incompetenţi, executanţi docili şi loiali.
Paradoxal, pentru a conduce diferite activităţi au fost promovaţi cei proşti şi mai nepregătiţi dintre ei: aceştia puteau fi controlaţi mai bine, li se arăta pisica şi deveneau încă mai docili.
Cei deştepţi au fost încurajaţi să se facă doctori, economişti, ingineri, să cultive pământul ori să conducă tractoare, să fie sudori, strungari…
Cei proşti ar fi stricat tractoarele şi ar fi năpădit pământul cu buruieni.
Partidul i-a promovat treaptă cu treaptă, până au ajuns şefi, aşezaţi cu atenţie în diferite demnităţi ale puterii.
După revoluţie şi-au finalizat studiile la cursuri de management şi au căpătat diplome frumos colorate, întărite prin Sigiliile Noii Puteri.
Pe cărţile lor de vizită, scria că Jean, Gelu şi Loţi au devenit manageri.
Cei mai cu moţ, cu tupeu şi oportunism în sânge, au fost promovaţi lideri de mari sindicate, senatori, prefecţi, directori, ministerei…
Aşa zisul Vid-de-Putere din decembrie 1989 i-a absorbit în funcţii de care neam de neamul lor nu ştiau că există.
Dar ei şi-au păstrat sufletul de slugi şi apucăturile doctrinare, au căpătat credinţa că o dată căpătată, Puterea trebuie păstrată intactă şi poate fi transmisă urmaşilor prin simbolice acte notariale, la fereală de cetăţenii “maidanezi”, ţinuţi departe de parşivele influenţe occidentale.
Partidul comunist îi făcuse directori ca să nu strice tractoarele patriei, iar ei au înţeles că sunt legitimaţi pe viaţă să nu gândească în afara şedinţelor de partid, să nu aibă iniţiative şi să amâne pe mâine ce trebuia făcut ieri…
Văcăroii de ev nou, i-au încurajat pe managerii tâmpiţi să se creadă dumnezei.
Pentru ca Păpuşarii din Umbră să-şi atingă scopul, managerii au fost dirijaţi să falimenteze industrii altminteri cam energofage, ce-i drept, dar cu pieţe stabile de desfacere.
După criterii devoalate în timp, unii dintre Aleşii Puterii şi-au continuat ascensiunea până pe culmi unde aerul cunoaşterii era tot mai rarefiat, iar sferele înalte filtrau informaţiile.
Cu timpul, Aleşii Sistemului s-au regrupat într-o masonerie autohtonă, unde ei, vechil-celovecii, aveau spaţiu de manevră şi ţinte noi sub orizontul înnegurat de ruinele unui dezastru anticipat pas cu pas…
Ce trebuia să fie ascuns a rămas ascuns…
Pentru vulg, totul se poate traduce prin aceea că Păpuşarii din Umbră au avut mijloace de a controla România, dar nu şi toţi oamenii necesari, care trebuiau găsiţi şi cumpăraţi, apoi “formataţi” şi plasaţi pe Harta Relaţională a Sistemului, conform noilor comandamente ale junglei –capitaliste de piaţă.
“GAMBITUL STERICAN SABĂU”
Conform unei directive NKDV din anul 1947, socialismul adus pe tancuri sovietice în ţările viitorului pact de la Varşovia, trebuia să acapareze puterea prin slugile comuniste băştinaşe, sub ochiul vigilent al consilierilor sovietici.
Pentru asta, trebuiau îngenuncheate instituţii fundamentale ale ţării: Biserica, Armata, liderii politici cu altă opinie decât cea oficială.
Directiva NKVD indica scurt: “Trebuie ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi.
Se va încerca prin toate mijloacele racolarea acelor opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe.
Dacă nu cedează trebuie compromişi prin campanie de denigrare.
Înainte ca ei să se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa zise “întâmplări neprevăzute” sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun.
Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ţinute sub acuzaţia de “înaltă trădare.”
Directiva contura limpede obiectivul noilor conduceri comuniste:
“Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice.
Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat, nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi.”
“Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi de către partid care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor.
În cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare.”
Florile virtuale sunt interzise în gările virtuale.
Nici poeziile în doze homeopatice nu trec, dar gândul mă duce la un prototip de măscuță cu vibrații benefice, ce ar putea îndupleca impiegații peroanelor cu ceas să închidă ochii, să empatizeze cu mecanicul ce ostenește zilnic să verifice șinele, peroanele, cu ochii pe ceas…
Am o speranță, că vagoanele vor circula și mâine, cu voie de la Șeful Gării.
Poate chiar vagoanele deraiate azi vor trece revizia celor de la depoul virtual.
Desigur, la vreme de pandemie lumea folosește puțin trenul, dar sunt nostalgici care așteaptă alt peron și alte vibrații să treacă pe lângă ei.
Voi opri atunci când pasagerul se va plictisi de monotonia și locurile comune parcurse: nu trebuie să sară din mers, voi opri la prima sugestie de gară virtuală…
Desigur, Mai Marele Căii Ferate Virtuale se poate enerva și trimite la topit șinele, ceea ce, ținând cont de vibrațiile unor anume cuvinte, nu va produce un dezastru.
Citind acest text, vor fi cetățeni care vor întreba : Bă Băieți, ce zice ăsta ? TVA-ul mamii lui !
Evenimente traite de mine la firul ierbii le gasesc in aceste texte, explicate cu inteligenta, profunzime, cunoastere… Eu sunt firicelul acela care astazi, maine, voi fi cosit. Scriindu-le aici, poate vor fi candva descoperite de cautatori de adevaruri istorice.
Cred că am enervat pe cine nu voiam, dar asta e!
Sunt multe locuri, câtă frunză și… firicel de iarbă!
Voi fi peste tot și nicăieri.
rene, talentul tau este indiscutabil, coerenta si profunzimea scrierilor tale, cred ca pot impresiona pe cineva. Ma intreb daca nu ai putea sa culegi aceste scrieri intr-un material si sa-l propui pentru publicare. Mult suces!
Azi am abuzat de bunăvoința gazdelor, cam 24 fragmente in continuarea celor anterioare.
De aceea nu au apărut alte postări azi.
Mulțumesc pentru gandul cel bun și…toamna minunată!
„rene”, ai reusit sa ma impingi intr-o capcana cum nu credeam ca o sa mai fie posibil. Faptul ca ai considerat necesar sa ma listezi in compania celor mai aprigi dusmani de pe forum, dupa fanaticii dogmatici marxisti/bolsevici, e de neiertat. Cu atat mai de neiertat cu cat faci o radiografie corecta, chiar daca estompata in „Papusari” pentru a nu-i nominaliza…
Faptul ca ai considerat necesar sa i te adresezi lui „Humor”, securistul ceausist care mai vrea o…”revolutie” mobilizand
fostii camarazi marginalizati/pensionati, imi spune mai multe decat un tom de poeme sau de panseuri…Te asigur ca nu o sa reusiti sa ma opriti din drumul care va produce frisoane, dar si va inspira talentele…
O moda a televiziunilor Secu e invitarea unor „personalitati” cunoscute ca apartinand diferitelor tabere construite migalos in ultimii 30 de ani de lupte…teatrale a „contrariilor” pentru deliciul plebei mioritice si mascarea partizanatului! Se pun intrebari „deranjante” dinainte stabilite, cu raspunsuri initial poticnite pentru a masca evidenta coniventei. De fapt, asistam la o „credibilizare” a parodiei cu democratia jucata in acesti 30 de ani de securism vizibil sau mascat dupa cerinte sau necesitati. Cristache e un produs tipic al a3 unde i-a fost asigurata ucenicia pentru a putea fi lansat in televiziune si reprezinta dovada duplicitatii editorialistului in ce priveste adversitatea nestavilita fata de a3, concomitent fiind invitat permanent al tinerei…”sperante” care o intrece pana si pe Fierea in cadenta limbaritei
derutante. Un talent nativ cu inteligenta tasnind precum jeturile, o alta forma decat sententiozitatea unui imbatranit in diversiuni analitice precum Ben el Mossad Chiriakovici. Obsesia „analistilor”, „poetilor” si „prozatorilor” media si de pe forum e sa se poata desfasura/deversa nederanjati cu vidanjele de dejectii marxist/bolsevice, daca se poate intr-un limbaj
decent!?Acesti indivizi cazuti prada virusului marxist/bolsevic cred ca apararea ideologiei genocidului e un demers normal
care trebuie tratat cu deferenta si nu unul terorist complice ce trebuie spulberat, daca s-au dovedit total refractari la
argumente si probe, indiferent de capacitatile lor intelectuale reale sau inchipuite pe care le anuleaza prin optiunile
ideologice extremiste…
Ai dreptate, Charlie, totul este o manipulare, nimic nu este așa cum ni se prezintă.
Scopul este unul singur, dezbinarea în scop de a stăpâni resursele țării, a captura conștiințe și a distruge oponenții.
Despre asta e cartea mea, nu fabulez, există.
Se lucrează pentru nazificarea țărilor, pentru deznaționalizare și distrugerea a tot ce poate reprezenta naționalism.
Cred că redacția se bucură, crește numărul de postări/articol.
Nu glumesc, voi plasa în continuare fragmente din cartea mea și aș fi bucuros să ai o părere.
Nu voi întârzia cu răspunsul la postările tale, nu cu o floare, cum o fac pentru altcineva, dar cu bunăvoință și poate respect, da.
Depinde de cineva din redacție care să dea enter pe comentarii, cum bine știi.
Se lucrează în lume pentru ca disputa între extremismul de dreapta și cel de stânga să devină violentă.
Atunci vor năvăli alții peste noi să ne despartă, iar pe noi ne va lua dracul în formă continuată.
Dacă vei reciti postările care încep la 7,42, vei vedea că nu mă contrazic cu nici-o iotă, carte versus comentariile de pe forum.
Oricum, greu de disimulat ticăloșia unora manifestată pe forum.
Ai avut ocazia să te scot de pe lista mea, cum zici tu și chiar o fac, de ce nu?, poate că lumea nu pricepe că numai unirea poate determina un progres al societății, iar disputele pe forum ajung să fie niște brânciuri între oameni beți.
O întrebare de baraj: crezi că cei aflați la putere ar agreea ideile mele?
Crezi că aș putea fi un agent de influență TICĂlos și versatil, cam sentimental și dus cu pluta?
ardelenii, ca si ungurii (nu ca ar fi prea diferiti) isi trec prenumele dupa nume, alandala.
„rene”, mai imi calc o data pe inima si-ti raspund la a cata oferta de armistitiu. Mi-a propus si „Rollason” care e la fel
de croita pe dirijarea catre nazism/fascism a noii tragedii marxist/bolsevice la care este supusa Omenirea! Calitatea ta posibila de „agent de influenta” nu ma aventurez sa o stabilesc, iar „Tica”-losia e apanajul cunostintei comune care crede
ca o profesie poate justifica dogma si micimea caracteriala…Paulescu a fost un profesor in domeniul sau, dar apartenenta
la bolsevism i-a marcat definitiv existenta prin propovaduirea antisemitismului nazist/fascist, punand bazele alaturi de alti doi „profesori”, Iorga si AC Cuza, legionarismului si a Garzii de Fier, militand pentru implementarea ideologiei ce se trage din marxism/bolsevism, ideologie la care a contribuit hotarator…Nu ti-am cerut sa ma scoti de pe „lista”, faptul in sine de a ma pune alaturi de cei pe care pana sa intri in vorba am fost cel mai redutabil demolator, a fost o adevarata insolenta, nu mai zic de chestia cu „clovn”-ul care ti-a demascat alte pseudonime, unul fiind „Chaplin”…
Si cand ma gandesc ca totul porneste de la faptul ca demasc marxismul/bolsevismul genocidar care i-a creat pe asasinii descinsi in 1945 si care nu au incetat pana azi sa ne distruga tara, dupa 1989 jucand parodia democratiei-capitalismului!?
Au descins cu mult inainte i tara noastra, ca narodnici si anarhisti, dupa 1848, unii fiind deja recrutati dintre oamenii
pamantului. In secolul urmator au actionat ca ILEGALISTI!!! Vezi, ei au recunoscut ca operau ilegal,in sistem conspirativ, acestea fiind realitati. Absolut tot ce spun reflecta realitatea istoriei subversiv-teroriste a marxism/bolsevismului si voi, de „stanga” sau de „dreapta”, ma stigmatizati drept „nebun-clovn-delirant-provocator securist sau bolsevic”, fara sa realizati cat de penibili sunteti, in acest fel recunoscand ca am dreptate, ca bolsevicii/securistii nu au…”murit”!!!
Puşcăriile s-au umplut, apoi cimitirele României.
Unii au fost decimaţi în lagăre de muncă sau puşcării, alţii au acceptat să se transforme în zombi-aplaudaci ai noilor timpuri.
Vârfuri ale inteligenţei româneşti au fost defăimate şi marginalizate, iar în ultimă instanţă, eliminate fizic.
O vreme, nici cărţile de istorie nu i-a cuprins…
Simbolurile naţionale au fost terfelite, fiind promovate false valori, prin slugi autohtone impuse de ruşi.
După anii 90, acţiunea de destructurare a instituţiilor şi a societăţii civile a fost aplicată cu mare zel, fără altă oprelişte decât puterea de generare a mereu alte loaze loiale Puterii aflate în fruntea ţării.
Căci după 90, România n-a avut în frunte bărbaţi de stat verticali, ci slugoi şantajabili de către Păpuşarii aflaţi în Veşnică Umbră.
Cu aparentă demnitate, bărbaţi de stat care nu şi-au arătat niciodată bărbăţia, s-au declarat învinşi de servicii şi au ieşit din viaţa publică, dedicându-se scrierii unor autobiografii romanţate…
În fapt, asemeni jocului de şah, Păpuşarii din Umbră îi sacrifică periodic pe preşedinţii uzaţi de anii în funcţie, pentru a-i înlocui cu alţii încă mai docili ori şantajabili.
Rând pe rând, lideri de maximă vizibilitate şi purtători ai cheilor de la Cămările României îşi vor dovedi filiaţia la un Arbore Genealogic cu rădăcini în Internaţionala Socialistă.
TRECĂTOARELE PUTERI
Stând umili în umbra Mai Marilor Zilei, oportuniştii Epocii de Aur cu studii la Ştefan Gheorghiu, au adulmecat vidul de putere şi s-au “reorientat”, speriaţi de perspectiva că ar putea fi debarcaţi.
S-au speriat că ar putea să fie doar spectatorii jocului pentru care partidul comunist i-a pregătit să fie Jucători…
Aveau aparenţă de oameni cinstiţi, înhămaţi la carul cu boi al ţării ce urca chinuit Golgota democraţiei.
Aparent, le păsa de cei din jur.
Deşi ţara păşise într-o nouă etapă, erau adepţii prelingerii pe lângă adevăruri şi noile realităţi.
Membrii de frunte ai nomenclaturii comuniste şi-au repartizat zonele de influenţă şi au girat promovarea unor viitori lideri, de regulă din rezerva de cadre a P.C.R.
Pentru că noile structuri statale trebuiau întinerite, Gheorghe a fost trimis în conduceri şi comitete feseniste, comisii de control şi privatizare, a fost promovat să conducă şi să reprezinte.
Nici el însuşi, ditai “Funcţionarul Influent”, nu poate susţine că şi-a cunoscut stăpânii cu adevărat.
Ştie că a fost folosit şi recompensat corect de Sistem.
Gheorghe şi sinele său înnobilat, Gelu, n-a muşcat niciodată mâna care i-a pus prima zgardă de pureci şi l-a omenit cu averi şi demnităţi.
La ore de taină şi tahicardii mentale, se gândea cum să “ardă etapele”, să “propăşească” spre flacăra din vârful nomenclaturii, ascunsă “dincolo de neguri”, fără a-i fi arse aripile de tânăr “zburător” al politicii.
Dar nu era decât un tânăr godac al politicii româneşti, adăpat împreună cu ceilalţi năimiţi, la vălăul cu demnităţi ai Puterii!
Ca orice tânăr godac, boem şi vanitos, având susţinere din zona tenebrelor, îi persifla pe cei temători de tainele Ignatului.
Cei care deţineau secretele de moment ale puterii, l-au programat pe Tovarăşul devenit Domn peste Godacii de Rând, ca într-un viitor apropiat să fie aruncat în bătălia pentru putere.
A fost docil, activ, a dat impresia de mişcare.
A început să-i placă politica şi beneficiile colateral-subterane, asigurate de noile sale relaţii.
A devenit asemeni adepţilor doctrinei comuniste, parşiv şi de nădejde, un om respectat pentru noile sale vicii, ba chiar temut.
Mizeriile politicii nu l-au speriat. A cunoscut multă lume “bună”. A făcut servicii şi a solicitat contraservicii cu dobândă.
O vreme, a păstrat aparenţa de om popular şi a fost accesibil cunoscuţilor săi.
A primit asigurări că va fi împins în faţă prin jocuri de culise şi sfori trase la timp.
A ajuns un cetăţean respectat de aliaţii săi sau, dimpotrivă, dispreţuit pentru oportunismul şi sănătatea sa de ţăran sportiv.
Ulterior, a ajuns în funcţii din care a controlat din umbră destine, a cumpărat conştiinţe şi a strâns plin de hărnicie, averi nesimţite.
Un singur lucru nu l-a putut moşteni, nici cumpăra şi asta îi va marca pe veci biografia şi destinul: simţul demnităţii…
La ore de taină, îşi va reproşa prestaţia în slujba unor interese de sorginte mafiotă, dar niciodată nu va recunoaşte public “lupta de clasă” a propriilor neuroni.
Peste ani, va comenta sastisit şi plin de ifose, că societatea îi este nerecunoscătoare.
Nu va regreta public opţiunile sale, nici greşelile săvârşite cu voie sau de nevoie şi, în paranoia puterii abia scăpătate, îşi va fi singur, sieşi, Dumnezeu.
Gelu, membru într-o lojă masonică cu acoperire transpartinico-judeţeană, nu a fost doar un membru zelos şi de mare încredere a Sistemului, a devenit Însuşi-Sistemul.
Totuşi, Gelu avea îndoielile sale şi crize de panică induse de obişnuinţa Sistemului de a se dispensa prin metode violente, de cei care ştiu prea multe despre mecanismele Puterii.
Iar Gelu, urcând treaptă cu treaptă în ierarhia Grupurilor de Interese ca făptuitor şi profitor al Sistemului, era depozitarul unei întregi Arhive de Fărădelegi.
Gelu fusese “inventat” în vremurile când angajările se făceau în funcţie de vasele comunicante din subsolul sordid al masoneriei de partid comunist.
Trăise vremuri în care directorii erau un soi de brelocuri ale secretarilor de partid, oameni de încredere puşi să gestioneze treburile delicate ale Confreriei.
Ei, directorii, erau interfaţa vizibilă societăţii civile şi paratrăznetul care ferea Sistemul de scurt circuite majore, “preşul” sub care ascundeau mizeria transferului de putere.
SECRETARII GENERALI
Secretarii Generali se îngrijeau de agenda şefului şi aveau în lucru mereu alte teme, mereu mai importante şi tot mai urgente.
Erau Executanţii din Umbră ai Păpuşarilor din Umbră…
Secretarii Generali îşi arogau relaţii imposibil de confirmat oficial, părând deasupra problemelor locale, bănuiţi a fi posesorii unei complete şi certe perspective asupra stărilor de fapt.
Se exprimau fără echivoc şi lăsau de înţeles celor din jur, că ei, muritorii, au norocul rarisim să stea în preajma lor, mici dumnezei descălecaţi de la Centru pentru a-i ferici cu indicaţii preţioase.
Era primordial ca în toate instituţiile să fie creaţi poli de putere, aşa încât cetăţenii să trăiască dilema alegerii unuia din grupuri.
Era important a se crea premisele unei “alternanţe la putere”, aşa că gestionărea eficientă a resurselor umane era vitală.
Pentru că existau poli artificiali de putere, cetăţenii îşi puteau negocia “interesul” şi apartenenţa la un grup sau altul, coborând treaptă cu treaptă în iadul instinctelor primare.
Pentru fiecare candidat care tânjea să urce în Ierarhia Sistemului, trădările se transformau în bile roşii, contabilizate şi trecute în dosarul personal de cadre pentru vremea când se vor întruni premisele unei promovări.
Cu timpul, bilele roşii s-au transformat în “credite” personale…
În culisele de mucava a politicii post-Ceauşescu, Grupurile de Interese investeau bani, timp şi resurse umane pentru completarea bazelor de date cu informaţii despre persoanele “interesante”, având calităţi şi vulnerabilităţi fişate atent.
Cu timpul, creionul “chimic” muiat pe limbă a fost înlocuit de calculatoare…
“Bazele de date” în varii domenii vor deveni o “marfă” negociabilă potrivit unui mercurial bazat pe principiile capitaliste ale cererii şi ofertei.
În vreme ce ofiţerii de informaţii de rang inferior făceau servicii de protecţie informativă persoanelor pe lângă care erau ataşate, şefii lor lucrau din greu la cristalizarea pe Domenii a Hărţii de Influenţe Naţionale.
Grupurile de Interese aveau ca scop menţinerea la putere, accesul Grupurilor de Interese la Cheile alternând doar aparent aleatoriu.
“Bazele de date” era necesară pentru ca Noii Guvernanţi să poată exploata vulnerabilităţile persoanelor-ţintă, în vederea cooptării în Sistem prin şantaj.
Vânătoarea de oameni de încredere pentru Sistem era continuă şi nimic nu părea să oprească atacul concertat asupra valorilor naţionale, materiale şi umane…
Pentru ca Burghezia Proletară să acapareze Puterea, s-au pus în practică principiile “dialectice” ale dezbinării sociale şi deznaţionalizării instituţionale.
Surparea încrederii în oameni şi în faptele lor, a fost o etapă necesară în virusarea societăţii şi limitarea drastică a mijloacelor de trai decente.
Un Popor şi o Ţară şi-au pierdut brusc identitatea, trădată zi de zi de Guvernanţii ei neo-comunişti.
În cel mai bun caz, Conducătorii trădători ai României pot pleda “vinovaţi prin incompetenţă”, fapt contrazis de logica faptelor şi amploarea distrugerii: mari unităţi economice, instituţii publice, cultură, sănătate, risipirea resurselor naturale, terfelirea sistematică a simbolurilor naţionale…
Din vârful limbii, cu zâmbet de Mari “Jmecheri” în colţul gurii, deţinătorii de conturi în valută plasate în off-shoruri cipriote sau de aiurea, au dat lecţii de fals patriotism.
Cu existenţa securizată de complicităţi devenite Secret de Stat, homunculii sistemului comunist s-au multiplicat prin copiii şi nepoţii lor.
Au pus laba pe Ţară prin neamurile transformate în căpuşe şi vampiri ai resurselor materiale, alungând din România milioane de cetăţeni activi şi transformându-i în slugi pe ceilalţi.
Au atacat fibra naţională cu profesionalismul vechilor cominternişti, punându-se la adăpost pe seama jefuirii resurselor naţionale şi a îndatorării României peste pragul suportabil al unei posibile reveniri economice.
Frăţia securistoidă a îngenuncheat Ţara şi a însămânţat în suflete deznădejdea, sentimentul neputinţei şi inutilităţii oricărui protest.
De la bun început, partidele au fost infiltrate de persoane “nemulţumite”, informatori ai Serviciilor în entităţile ce trebuiau anihilate (prin absorţie) de către un partid ceva mai mare.
Defectorii din partidele mici vânate erau încurajaţi să aibă aspiraţii proprii şi să formeze dizidenţe.
Totul devenea serios în momentul în care şeful dizidenţei dintr-un partid era luat în seamă oficial de şefii unui partid mare şi adevărat, aflat la putere.
Automat, dizidenţa îşi mărea presiunea asupra conducerii de doi bani, cea care trebuia neutralizată pentru ideile sale contrare Partidului-Rechin.
Instinctual, oamenii căutau să fie în echipa învingătoare, membrii ai grupului ce va avea pâinea şi cuţitul.
Politicieni cu oarece notorietate migrau din partid în partid şi amorsau procedurile de sciziune sau fuziune comandate de la Centru, în scopul anihilării formaţiunilor ce puteau atenta la reconfigurarea politică, ca alternativă la sinistra guvernare precedentă.
Se stabileau organigrame, se împărţeau funcţii, se inventau comisii.
Trebuiau găsite persoane de execuţie, nu “Gânditori de Hamangia”.
Erau la mare căutare persoanele oneste dar sărace, ce puteau fi loializate fără convulsii de conştiinţă şi regrete.
Dacă premisele erau greşite, rezolvarea nu putea fi una corectă.
Mulţi cetăţeni au fost sugestionaţi că ar fi indispensabili Sistemului, că pot deveni rotiţe utile pentru viitorul unei societăţi stabile şi prospere.
Sistemul însă, nu avea nevoie de oameni cinstiţi…
Mai cu seamă în anii electorali se căutau persoane dispuse la trădări şi schimbări de front, erau la mare preţ nemulţumiţii şantajabili, dispuşi a-şi trăda convingerile, familia şi prietenii.
Vârfurile partidului vânat se simţeau băgate în seamă şi erau mulţumite cu puţinul oferit.
Ca să nu fie traşi pe linie moartă, pentru a păstra iluzia că apartenenţa la un grup mai mare le conferă oarece protecţie, cetăţeni-membrii de partid migrau cu liste cu tot, ca simple marionete ale unor lideri politici.
Listele presupuneau cotizaţii, adică mulţi bani, dar schema era simplă şi rezolvare pur românească: sumele ipotetice strânse drept cotizaţii de la membrii de partid erau transformate urgent în chitanţe ce reprezentau “cheltuieli”.
Aşa zişi lideri se mutau dintr-un partid în altul, luând cu ei listele de aderenţi ce “dovedeau” că pot fi reprezentativi pentru noul partid.
Curând, se va dovedi că listele sunt goale de conţinut, cetăţenii realizând că sunt folosiţi drept masă de manevră şi nu treceau “strada” în alt partid urmîndu-şi “Întâi-Defectorul” şi listele lui…
Liderii-Întâi-Defectori îşi negociau fără pic de ruşine funcţii şi locuri pe listele parlamentare.
Documentele cu presupuşi membrii de partid erau la mare preţ când aveau loc congrese, iar reprezentativitatea organizaţiilor judeţene era direct proporţională cu putinţa de a măslui liste, a produce dovada strângerii de cotizaţii şi de cheltuire banilor…
Un număr mai mare de membrii-delegaţi la congrese era determinant în alegerea şi impunerea în Conducerea viitoare a Partidului a persoanelor ce aveau în spate “măreţe organizaţii” şi trasarea de linii directoare pentru viitor.
Mai interesante decât congresul în sine erau întâlnirile tainice din miez de noapte, ţinute conspirativ prin lifturi şi debarale de hotel “libere de microfoane” şi intruşi.
“Ultima noapte” era creuzetul în care “listele-virtuale” se transformau în voturi certe, negociate “la sânge” şi tranzacţionate pe baza unor promisiuni electorale sau bani peşin.
Banii peşin aveau rol primordial, după cum promisiunile vagi aduceau doar zâmbete condescente şi bătăi de consolare pe umăr…
Nopţile premergătoare Congreselor erau mult mai importante decât disputele doctrinare şi de idei.
Dincolo de oameni, viitorul personal era mai important decât viitorul Grupului.
Revenind, nu putea nimeni să ştie dacă Veghetorul de Taină venit de la Centru să verifice activitatea din “provincie”, avea într-adevăr uşa deschisă la Cotroceni sau la Prim Ministrul în funcţie, aşa că Miejii Locali luau de bun tot ce spune şi dispune acesta.
ZILE SPÂNZURATE
Enervaţi de gunoaiele vieţii noastre, disperaţi că problemele zilnice par a ne însoţi până la moarte, lărgim sita timpului propriu şi ne trezim fără gunoaie, dar şi fără timpul scurs odată cu trăirile neplăcute.
Mulţi îşi doresc să iasă din situaţii aparent fără ieşire, încercând a înşela Timpul prin uitarea Trecutului şi dorinţa de a grăbi Prezentul, crezând că aşa vor scăpa de necazuri…
Nu realizează că Timpul nu poate fi înşelat şi nu pot sări peste clipele date de Dumnezeu, după bunul lor plac.
În simplitatea lor, nu-şi dau seama că ar trece Timpul lor, nu al altcuiva, iar Dumnezeu, după cum se ştie, nu-ţi dă peste cât poţi duce…
Ne trezim fără scăpare, fără altă alternativă decât a ne accepta destinul.
Dacă, evident, nu ne ia Dumnezeu minţile şi vom crede că suntem peste lucruri şi faptele noastre, refuzând a ne asuma erorile, iubirile, trădările.
Cea mai mare victorie a noastră ar fi să ne acceptăm cu umilinţă limitele.
Să ne însuşim cu demnitate eşecurile. Să nu fim trufaşi, lacomi, posesivi pe viaţa altora şi să nu-i pizmuim pe cei aparent mai fericiţi ca noi.
Prinşi în traficul propriu de gânduri, nu avem voie să uităm un Trecut pe care, prin uitare, riscăm a-l repeta.
În nopţile cu insomnii sângerăm secunde, iar dimineţile ne sunt febrile.
Ne activăm gps-ul vieţii personale pentru ca entităţi doar bănuite să ne poată supraveghea mai eficient derapajele, realizările şi frustrările.
Şi o luăm care încotro, până noaptea târziu, când realizăm uimiţi că am mai spânzurat o zi din scurta noastră viaţă…
Scurtă din perspectiva noastră, căci pentru noi înşine, suntem centrul Universului, Univers limitat de altfel, la o relaţie spaţiu–timp irepetabilă altor entităţi.
Într-un final, nu luăm cu noi nimic material, dar putem lăsa în urmă Universul vieţii noastre de care urmaşilor să nu le fie jenă, până când ei, la rândul lor…
“Fericit ieri, fericit mâine, dar azi-niciodată”, pare o filozofie comună celor fără aspiraţii şi personalitate, fără o ţintă precisă în scurta lor viaţă.
Fără pretenţia că putem da lecţii altora, sperăm să găsim impulsul de a căuta şi găsi motivaţii pentru a ne trăi în linişte viaţa, până la adânci batrâneţi, înconjuraţi de copii şi nepoţi…
Am avut naivitatea să încerc “pe cont propriu” a decanta adevărul de minciună, filtrând mormane de informaţii, multe din ele truncheate sau denaturate cu bună ştiinţă de gladiatorii serviciilor specializate în manipularea opiniei publice, încercând să fiu altceva decât o bucată de plastilină cu suflet, din care Sistemul să facă un Maimuţoi docil şi reciclabil în obedienţa lui.
Istoricii au consacrat ideea că ambuscada din decembrie 1989 a fost manufactura unor forţe ostile neamului românesc.
Mulţi au uitat că am fost singura ţară cu regim comunist din care sovieticii şi-au retras consilierii şi armata: avea ţara destui prizonieri de conştiinţă, trădători care să poată păstra aparenţele unor patrioți sadea.
Mai târziu, când zonele de influenţă aveau să fie trasate, iar punctele cheie vor fi fost ocupate de oamenii îndoctrinaţi ai Sistemului ca Purtători ai Marilor Peceţi, Poporul Român putea să plângă după o libertatea iluzorie, obţinută cu atâtea jertfe şi pierdută fără a-i simţi binefacerile.
Să fie vorba de o karmă rea a României?
Nu aş cădea în păcatul de a extrage din societate persoane individuale, care au îndrăznit să trădeze pentru că făceau parte dintr-un Puzzle pentru Oameni Mari…
Mai curând, ar trebui judecat şi condamnat Sistemul în întregul său, dar dacă absolut toţi guvernanţii de după 1989 au evitat să condamne Sistemul Comunist, cine ar putea să creadă că demnitarii ceauşişti transformaţi în Sămânţă a Noii Burghezii se vor lega unii pe alţii, restituind României, Prezent şi Viitor?
Se spunea că 90% dintre ofiţerii de informaţii au frustrări legate de faptul că rodul muncii lor, mii de dosare de mare corupţie nu sunt fructificate prin trimiteri în judecată şi nimeni nu doreşte recuperarea a ceea ce se mai putea recupera…
Iar Guvernanţii…, cetăţenii vor crede în ei doar în măsura în care se va legifera imprescriptibilitatea Crimelor Economice săvârşite după 1990!
În disputa dintre materialismul dialectic şi visătorii unor politici sociale, “câştigătorii de etapă” sunt Păpuşarii din Umbră, cei care, ca deţinători ai puterii absolute, au deturnat atenţia opiniei publice de la direcţia spre care voia să meargă societatea.
Menestreli de partid şi aurolacii dogmelor socialistoide au continuat tradiţia orală a activiştilor autohtoni, perfecţionând şi lustruind percepţia despre muncă şi profit, arătând de ce ei, purtătorii de ecuson “Ştefan Gheorghiu”, cei plasaţi în rezerva de cadre a partidului comunist de Ceauşescu şi de Leana lui, erau perfect utilizabili după o scurtă reciclare, noului regim.
TERENTE VS. ILICI
Terente ştia că lupta se va da în alte tranşee decât cele convenţionale unui război adevărat.
Ştia că trebuie să facă multe compromisuri şi să navigheze cu atenţie între interesele viitoarei clase de aleşi între aleşii ţării şi interesele stăpânilor săi.
Se ştie că moştenitorii lui Petru cel Mare nu au plecat niciodată din teritoriile unde şi-au întins labele şi influenţa, fie vorba de o singură palmă de pământ, ţări sau continente.
Fie vorba între noi, România nu era tocmai o palmă de pământ, era un ţinut bogat în resurse naturale şi umane, în industrii care o puteau duce în rândul ţărilor fără probleme economico-sociale deosebite.
România era locuită de băştinaşi ce se adunau din când în când sub războinice drapele şi muzici săltăreţe, mulţi duşmani îngrăşându-i ţărâna.
Ilici ştia că resursele ţării sunt imense şi dacă se investeşte în agricultură şi turism, ar fi premise ca ţara să-şi găsească un loc respectat în economia mondială.
Terente însă, primise consemn şi voia una şi bună: agricultura trebuia distrusă, făcută la propriu, una cu pământul…
Turismul? Terente ştia cum să alunge gândul turiştilor străini, cheltuitori de valută, de a-şi petrece concediile în România: va organiza nişte conflicte de idei, finalizate cu bătăi de stradă violente, ce vor fi intens mediatizate de agenţiile străine de presă.
Violenţele în exces, sărăcia şi câinii maidanezi, pot întregi un tablou de care turiştii occidentali se pot lipsi, trăind liniştiţi în dezmăţul lor imperialist…
Ilici era oripilat de ideea de a împărţi pământ celor care l-au deţinut până la colectivizare,…
Ilici era copleșit de argumentele dogmatice ale lui Terente.
Din dualitatea Terente-Ilici, câştigător era Terente, o Conservă kaghebistă în sos de jurăminte moscovite…
Terente îl şantaja pe Ilici, cel din urmă recunoscând că Trecutul întors în rană îi producea paralizii de voinţă şi disconfort general…
Cum spuneam, Terente îl avea la mână pe Ilici şi deseori îi întorcea cuţitul amintirilor în rană…
Acesta, abia ieşit din ghiduşa-i dizidenţă, era perceput ca un “comunist de bine”.
Ilici îşi luase în serios rolul de şef de stat şi se apucase de gestionat speranţele conaţionalilor, care nu pricepeau chimismul relaţiilor interumane promovate de acesta.
Ilici era obligat să interpreteze cuvinte noi pentru popor, dând înţelesuri personale unor cuvinte ca Democraţie şi Libertate.
Analiştii îl luau la mişto pentru limba-i de lemn, ce părea să dea frunză la vreme de discursuri prezidenţiale, cam dese şi nătângi, pline de “adânci” învăţături marxiste…, depindea de ţuţărul comentator.
Nu’ş care ziarist a monitorizat discursurile iliescene şi a întocmit un tabel format din patru coloane şi zece linii: pe prima coloană erau zece variante de început de frază, în vreme ce ultimele zece puteau finaliza orice sfârşit al acesteia.
Coloanele din mijloc păreau să dea conţinut frazelor, iliescianul prezident, cotind din social spre economie şi din politică spre orice.
Aşa încât, ascultătorii se turmentau repede, ameţiţi de frecvenţa unor cuvinte ce păreau să fie cheia pentru o manipulare semantică eficientă.
Chestie de spălare a creierului şi implementare de mesaje subliminale…
Dar, asta se întâmpla la vedere, în vreme ce prin cotloanele Puterii se întocmeau liste de aşa zis dizidenţi, persoane cu nume, renume şi notorietate, care, temporar, puteau fi buni ambasadori ai României, Ilici scăpând elegant de ei, teleportându-i prin ambasadele lumii, departe de Capitala unde se hotăra viitorul ţării.
Luat de curentul popular, Ilici a susţinut că Marele Strateg Anterior a întinat teoria socialismului multilateral dezvoltat, dar asta era o formă de a linişti populaţia, Rusia şi KGB-ul, sau, poate, convingerea sa intimă, cine să ştie?
În marea îmbulzeală de la evenimentele din decembrie 1989, varianta romanţată a vieţii lui Ilici a căpătat o aură de tragedie existenţială, românii aflând că masca zâmbăreaţă de pe sticla televizoarelor ascundea traume pitite adânc în suflet şi-n fişa-i de cadre.
În anii de grea dizidenţă, Ilici mimase dezinteresul pentru funcţii înalte în stat, astfel încât Odiosul Anterior l-a lăsat plin de nevoi, sărac şi necăjit, să se târască la periferia unei nomenclaturi ceauşiste corupte şi depravate.
Nimeni nu-şi mai aducea aminte de maestrul în efecte pirotehnice Sergiu, cel care l-a consigliat şi energizat hipnotic pe Comunistul de Bine.
Nu-şi mai aduce aproape nimeni aminte de anarhia primelor zile de răscoală populară, înnăbuşită cu mâncare şi “beutură” la liber, după mulţi ani de restrişte alimentară.
Doar el, Ilici, ar putea spune cum ne-a ferit de pericolul mai multor dimensiuni politice, cu ce jertfe colaterale ne-a scos din cap ispita libertăţilor câştigate, cum a pus el căpăstru speranţelor noastre şi cum a pus şaua pe nărăvaşii săi contestatari…
Au cerut şi primit diplome de revolutionar, apoi nenumărate drepturi, până şi torţionarii-asasini ai cetăţenilor români de altă opinie decât cea oficială.
Cetăţenii-Martor ai “revoluţiei” sângeroase, erau rezervaţi, spunând că “roata se poate întoarce…”
În spatele scenei, Terente îşi freca mâinile cu bucurie: aşa zişii revoluţionari vor fi regrupaţi în Trupe de Asalt ale Sistemului, necesare la vreme de schimbări dogmatice pentru a contrabalansa anume tendinţe ce puteau destabiliza societatea.
Pe baza unor principii homeopatice, grupuscule de “revoluţionari” puteau determina, prin violenţe ce scăpau voit de corecţia organelor de ordine, sau chiar la îndemnul şi sub protecţia acestora, emiterea unor legi care să încadreze anumite forme de protest ca fiind infracţiuni, sau, de ce nu, puteau determina reaşezarea unor instituţii cu rol de reprimare a celor ce trebuiau marginalizaţi.
De departe, din est, curgeau instrucţiuni de schimbare a societăţii şi laude binemeritate: Ilici era mulţumit, dizidenţa nu-i fusese degeaba…
“1. Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori.
Întâlnirea cu aceşti oameni este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice.
Informaţiile sunt preluate de către ambasadă prin organele serviciilor speciale, în speţă cu predarea lor ofiţerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadă.”
Acesta este primul punct din celebra Directivă NKVD/1947, cel care va da naştere unei dileme: în ce calitate s-a dus Ilici la Ambasada Rusiei, în plină desfăşurare a evenimentelor din decembrie 1989?
Primul gest politic comis de Ilici în decembrie, a fost să intre pe poarta ambasadei ruse ca Ilici şi să iasă ca Terente…
Cârcotaşii puneau la îndoială că a fost o revoluţie adevărată, susţinând că au fost contemporanii unei manipulări de proporţii cosmice. Ilici nu era tocmai un credincios, de aceea a încurajat o turmă de oportunişti fără Dumnezeu să se transforme în tamponul dintre Putere şi propriul Popor.
“…Cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă…”,
Ilici însuşi s-a împăunat cu titlul de “revoluţionar”…
Au cerut şi primit diplome de revolutionar, apoi nenumărate drepturi, până şi torţionarii-asasini ai cetăţenilor români de altă opinie decât cea oficială.
Cetăţenii-Martor ai “revoluţiei” sângeroase, erau rezervaţi, spunând că “roata se poate întoarce…”
În spatele scenei, Terente îşi freca mâinile cu bucurie: aşa zişii revoluţionari vor fi regrupaţi în Trupe de Asalt ale Sistemului, necesare la vreme de schimbări dogmatice pentru a contrabalansa eventuale tendinţe ce puteau destabiliza societatea.
Pe baza unor principii homeopatice, grupuscule de “revoluţionari” puteau determina, prin violenţe ce scăpau voit de corecţia organelor de ordine, sau chiar la îndemnul şi sub protecţia acestora, emiterea unor legi care să încadreze anumite forme de protest ca fiind infracţiuni, sau, de ce nu, puteau determina reaşezarea unor instituţii cu rol de reprimare a celor ce trebuiau marginalizaţi.
De departe, din est, curgeau instrucţiuni de schimbare a societăţii şi laude binemeritate: Ilici era mulţumit, dizidenţa nu-i fusese degeaba…
“1. Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori.
Întâlnirea cu aceşti oameni este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice.
Aşa că, ideea şuie se înşurubă în mintea lui Terente, iar Ilici dispuse căutarea şi plasarea unor fătuci dornice de trai bun, capabile de absolut orice, oamenilor politici sau de afaceri intrepizi, ori a Miejilor din Justiţie şi Servicii care trebuiau ţinuţi sub observaţie şi dirijaţi pe căile înceţoşate ale Sistemului…
Zeci de oameni multi-potenţi au divorţat când averile le-au dat în pârg, cedând asaltului curvoaicelor menite a le afla secretele.
Gura lumii îi condamna fără să ştie, punând divorţurile pe seama banilor care, vezi doamne, puteau cumpăra lesne orice, inclusiv “bunăciuni” aparent virtuoase, care le va împovăra bătrâneţea cu plozi nedoriţi…
Un amănunt scăpa tuturor: curvoaicele-sistemului erau şcolite cu precădere în domeniul juridic şi aveau, la ora când erau plasate de agenţii de influenţă, Miejilor cu averi consistente, între 26 şi 36-37 de ani.
Erau “coapte” şi dobândiseră gradul necesar plasării lor pe Harta de Influenţe a Sistemului…
Multiplele căsătorii a unor Mieji păreau vesele paranghelii cu dar, prilej de întâlnire şi “socializare” între curvoaicele-agente de influenţă sub acoperire…
Averile Miejilor se diminuau rapid prin divorţuri succesive, soţiile-agente de influenţă depunând în Bidoanele Colectoare ale Confreriei, zeciuiala convenită.
“O IMAGINE CÂT O MIE DE CUVINTE…”
Directiva NKVD, stipula la punctul 5: “Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grijă ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.”
Terente nu putea uita clipele când Ilici apărea la televizor încadrat de activiştii convocaţi acolo pentru susţinerea viitorului prezident.
Ce pot spune, multumesc ca te-am „intalnit”. Multumesc ca verbalizezi atat de bine stari simtite si de mine, un biet firicel de iarba intre atatea firicele, aplecate de vant, batute de ploaie dar renascand la soare.
Am stiut, cuvintele vindecă sau, dimpotrivă, pot strica suflete.
Te asteptam.
Îți mulțumesc!
Mâine, aici.
Mai sunt pe ici, pe colo…
Am pus un V ca omagiu pentru tatal meu care tanar romantic si iubitor de Eminescu fiind el, mi-a pus numele.
Isteț!
„T” și „B” din câte litere?. Balanță?
9 si 8 1 Martie, suna bine? Mie mi-a placut de cand ma stiu.
GhiGhicitoare
Băieți, pe loc repaus !
…și totuși Cineva Contează
Când Cineștie Clar, Citește !
Un Firicel de Adieri de toamnă
Verbalizează-n zodia…Berbec?,
Cu Vorbe fine în Măscuță
Cu Vise, Glume, Dor…, o doamnă !
Doar Cesevede? Inutil!
Există Aiureli, Oriori,
Intr-o Campanie, dar Cine
Extrapolează Vise, Dor ?
Acelui înger ce veghează
La cele toate de mai sus,
Aș oferi urări de bine,
și toate florile din lume !
Dacă premiza e greșită, asta e!
Am reparat…
Așa se întâmplă, găsești ceva căutat abia în ultimul loc, dar găsești.
Cineva o să râdă în hohote. Dacă.
8 plus 8 egal 11/04
Imaginile cu Terente-Ilici încadrat de bolşevici făcea multe mii de cuvinte şi a contribuit decisiv la sugestionarea cetăţenilor despre capabilităţile comunistului de omenie, cel ce se va dovedi funest în întregul activităţii sale de prezidenţiabil.
Terente îşi aducea aminte cât îi luase pentru găsirea unor cetăţeni-idioţi care să meargă la televiziune pentru a prezenta Platforme-Program, liste de idei, teme şi probleme ce-i puteau ameţi pe cetăţenii lipsiţi de cultură politică.
Ca idee, dacă intra cineva pe post ca “preşedinte” al unui partid muncitoresc, deopotrivă social şi democrat, liberalo-ţărănesc, ecologisto-civic sau republicano-umanist-monarhisto-legionar, e limpede că altul nu mai putea să vină cu o titulatură identică şi idei care să concureze primului venit.
Primul venit, primul servit, iar primul venit era un om al Sistemului, trimis acolo să taie din faşă orice iniţiativă a cuiva, persoană sau grup, ce s-ar putea infiltra în structurile ce tocmai se înfiripau.
Ilici îşi aducea aminte cu duioşie de momentele când apărea un reprezentant al FSN, afirmând că punctele din Platforma Program al nu ştiu cărui partid sunt şi pe lista Frontului, “…aşa încât, haideţi oameni buni, să punem mână de la mână şi să salvăm ţara. Fără unitate nu facem nimic, hai să ne întâlnim şi să vedem ce ne uneşte şi ce ne separă…”
Terente râdea în sinea lui, cetăţenii-idioţi chiar credeau ce văd la televizor, anesteziaţi de ideea multi-partitismului în România…
Partidele “înghiţite” de FSN rămâneau înscrise în Nomenclatorul Partidelor Politice şi nimeni nu mai putea ataca “domeniul” şi numele respectiv.
Până la urmă, trebuiau doar nişte liste cu 250 de semnături şi partidul era gata.
Nu verifica nimeni dacă persoanele de pe listele depuse la tribunal spre înregistrare erau aievea sau nu.
Se dădeau spaţii pentru sedii de partide, spaţii comerciale şi gratuităţi ce creau confort mercenarilor de conjunctură, oportunişti şi amploaiaţi trimişi de oamenii Sistemului să înregistreze, asemenea internetului de mai târziu, anumite “domenii” politice, bune de conservat pentru viitoare combinaţii în momentele critice.
Cât despre directiva NKVD, trebuie să spunem că lucrătorii din servicii-agenţi de influenţă, au fost infiltraţi în toate partidele.
Aveau sarcina de a manipula informaţiile şi a le canaliza în vederea atingerii scopului ca Partidul Unic să fie recunoscut drept alfa şi omega democraţiei româneşti.
Doar oamenii din servicii puteau supraveghea tendinţele şi a îndrepta derapajele.
Doar ei puteau buimăci electoratul şi activele de partid, stabilind scări de valoare îndoielnice, grile de promovare şi/sau ejectând în afara Sistemului elementele “deviaţioniste” de la Marele Plan.
Trecuseră zeci de ani de la metastaza comunismului în România.
Copiii foştilor nomenclaturişti au crescut, apoi au preluat cu metodă şi aplicaţie, metehnele părinţilor dogmatici.
Prin educaţie şi ADN, doar fiii de bolşevici meritau beneficiile odioasei moşteniri şi erau îndreptăţiţi a conduce România spre un haos controlat.
Având poziţii cheie în societate, averi consolidate în ţară şi conturi deschise în paradisuri fiscale, Pruncii Nomenclaturii se puteau erija cu tupeu, în Salvatorii Patriei…
Multitudinea de partide şi platforme ideologice au creat iluzia unor dispute de idei benefice pentru ţară, dar era evident că zgomotul de fond creat de mass media liberă şi butaforia mediatică comandată, au demonetizat noţiunea de doctrină, aruncând în ceață opţiunile politice.
vreme, România s-a confruntat cu o criză de identitate, în care valorile naţionale au fost manelizate cu cinism.
Ilici-Terente ştia că primele alegeri trebuie câştigate oricum.
Păpuşarii din Umbră aveau nevoie de timp şi resurse pentru ca Serviciile să desăvârşească strategiile necesare acaparării puterii.
Nimeni şi nimic nu trebuia să perturbe transferul puterii din mâinile celor ce fuseseră “Vătafi-doctrinari” pe moşia lui Ceauşescu, către urmaşii lor…, Copiii Burgheziei Proletare.
În decembrie 1989, România avea patru milioane de comunişti.
Comuniştii ce făceau parte din “Nomenclatura” PCR conduceau toate instituţiile din România.
În rezerva de cadre, aşteptau nerăbdători, eşaloanele doi şi trei…, copii şi nepoţi de suflet ai nomenclaturii comuniste.
Terente ştia că tentativele de contestare a noilor autorităţi pot fi anihilate prin violenţe repetate.
Terente ştia că violenţele îi vor oripila pe români, dar mai ales pe străinii ce se vor grăbi să ne pună etichete defăimătoare.
Înainte de toate sub poveri fiscale., violenţele vor dezbina societatea, dând răgaz lui Ilici şi “poporului său de activişti” să creeze un “popor de buruieni”, lesne de controlat şi strivit
Uneori, Terente îşi făcea timp să se inspire din documentul vechi de jumătate de secol.
Terente descuie seiful şi scoase pe biroul coşcovit de vreme dosarul pe care scria sec: “Principii şi Teze”.
Problematica noilor timpuri putea fi rezolvată cu inspiraţie, devotament şi mult curaj.
Terente nu dăduse întâmplător peste documentul intitulat “Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47”: fusese instruit să-l aplice nesmintit, adaptându-l mereu la situaţiile de criză.
Documentul a fost descoperit de ziarişti după ce zăcuse ani buni în seiful unui înalt funcţionar polonez, preşedintele ţării sale între 1945 si 1952.
Acelaşi document fusese “exportat” de sovietici în Cehoslovacia, Germania de Est, Bulgaria, Ungaria şi România.
Documentul conţinea “directive obligatorii” nomenclaturii comuniste din ţările aflate sub influenţă sovietică, pentru rezolvarea unitară a unei vaste problematici internaţionaliste şi anularea pornirilor naţionaliste.
Merită amintit că documentul fusese elaborat sub îndrumarea lui Lavrenti Beria, în vederea sovietizării ţărilor ce vor face parte din aşa numitul “bloc sovietic”.
Terente ştia aceste lucruri şi, ca agent de influenţă al intereselor sovietice în România, trebuia să aplice punctual, directivele strămoşului KGB.
De asta fusese impus la şefia ţării.
Serviciile ruseşti au creat diversiunile necesare pentru ca Ilici să ia puterea şi să-şi ducă ţara spre pierzanie.
Istoria va consemna că Ilici a contribuit decisiv ca ţărişoara numită România a să devină Mitomania, o ţară profund balcanică şi coruptă mioritic…
De unde să-şi închipuie Vladimir Ilici Lenin că Ion Ilici Iliescu va crea un sens giratoriu instituţional în care societatea va ameţi învârtindu-se după false călăuze?
În cărţile sale, Lenin avertizase: “Ferească-ne Dumnezeu de burghezia bolşevică!”, … dar cine putea să creadă că drumul spre comunism s-ar putea opri, pentru a fi parcurs vreodată în sens invers?
După cum Einstein a creat o formulă greu de verificat în practică, Lenin a lansat o predicţie de care fruntaşii ţărilor comuniste râdeau cu lacrimi pe la colţuri: cum dracu să dispară orânduirea comunistă şi să se transforme în junglă capitalistă?
Era un coşmar imposibil!
Preventiv, Stalin a procedat la asasinate în masă, strivind clase sociale întregi, ca pe nimic!
Aşa au dispărut în lagărele de exterminare din Nordul şi Orientul extrem, elitele Rusiei…
Popoare întregi au fost nivelate intelectual prin crime împotriva umanităţii.
Apoi, milioane de cetăţeni ai Uniunii Sovietice au fost relocaţi în enclave situate la mii de kilometrii distanţă de locul de baştină, minorităţile tensionând pentru vecie viaţa de la graniţele Imperiului.
Umanitatea întreagă ştia că pentru a nu repeta greşelile istoriei trebuie să cunoşti şi să nu uiţi trecutul.
Ilici, “omul de bine” care se adăpase doctrinar direct de la ţâţa sub formă de stea a sovietelor, cunoștea acest adevăr, dar îl repeta cu obstinență.
Scurtă recapitulare: sub numele conspirativ de Terente, Ilici a semnat primele Legi-Decrete, ce trebuiau să conducă la formarea unei Burghezii-Proletare sortite să preia puterea în România şi să păstreze ţara în mâna foştilor nomenclaturişti.
Responsabilităţile trebuiau să fie confuze, termenele incerte, iar programele guvernare, lipsite de orizont.
Miza imediată era acapararea puterii politice de.
A urmat crearea unei vaste reţele de influenţă şi a mijloacelor de control necesare supravegherii Noii Burghezii Proletare, dilatată în progresie geometrică.
Disoluţia puterii statului trebuia să ducă spre o anarhie controlată, pusă în slujba noilor ciocoi de partid şi de stat.
În pofida faptului că partidele sau înmulţit precum ciupercile după ploaie, timpul a confirmat realitatea că, luate separat şi toate împreună, alcătuiau o structură unică, indivizibilă, în care, asemeni combinaţiilor chimice, “cei aleşi” treceau cu viteză superluminică spre alte orbite-entităţi partinice, dobândind noi aparenţe fizice.
Doar Alchimiştii din Servicii deţineau secretul lămpii lui Aladin, destinaţia şi scopul pentru care erau relocaţi anume agenţi de influenţă ai Sistemului, vinovaţi în ochii opiniei publice de întârzierea sub control instituţionalizat a ieşirii din tunelul tranziţiei.
În fapt, era o mişcare browniană “programată”, una care securiza şi masca indestructibilitatea Sistemului.
Oamenii “pedepsiţi” la transhumanţă politică îşi transferau metehnele şi relaţiile în structurile nou create, consolidând grupurile de interese interpartinice.
Nu era nimic dogmatic sau străfulgerare sentimental-intim-patriotardă în veşnicele peregrinări de la un partid la altul.
ADN-ul doctrinar transmis din tată-n fiu, va da continuitate clasei de Noi Stăpâni ai Ţării.
Ăsta era Planul şi existau temeiuri şi mijloace, oameni şi instituţii, legi şi constrângeri ce puteau înlătura orice opoziţie organizată din partea societăţii civile.
Mijloacele de descurajare erau multiple, iar poporul român a fost dezbinat cu măiestrie de specialiştii în dezinformare.
Poporul român s-a trezit în plină criză economică mondială singur, ostracizat în presa mediei mondiale de mercenarii Institutului Cultural Român, supravegheaţi profesionist de agentura SIE din străinătate.
Interesant este că miza uriaşă a suspendării lui Traian Băsescu a făcut ca o parte a reţelei mondiale de “agenţi-români-second-hand sub acoperire” a fost deconspirată într-o acţiune fără precedent, în favoarea unor interese străine împletite ţa unor profesionişti-patrioţi în structurile SIE!
Unii explică lipsa de reaţie a structurilor SIE prin profesionalismul lor: s-ar fi deconspirat inutil, câtă vreme au prezentat informările necesare luării unor măsuri de prevenţ strâns cu cele ale clasei politice româneşti.
Privind din Ochiul Ciclonului, părea să nu bage nimeni de seamă tocmai esenţa conflictului fratricid din România.
Hienele finanţei mondiale au rupt hălci întregi din economia ţării, sub ochii, supravegherea şi concursul guvernelor de după decembrie 1989…
Ieşind la lumină, Ilici avea disconfortul unor situaţii instabile politic, chiar dacă, ascuns în gogoaşa-i de vierme de mătase a dizidenţei sale, dorise cu disperare rolul de June Prim în distribuţia ce va conduce România.
Ilici voia o guvernare sigură pentru sine, lipsită de complicaţii şi contestări din partea cetăţenilor, mănoasă pentru viitoarea Burghezie Proletară a României.
Înţelegea noile comandamente politico-economice ca fiind o provocare pentru care se pregătise îndelung, în anii de paşnică dizidenţă.
Era în tradiţia poporului român să întoarcă armele, ce mare lucru să declare una şi să facă alta?
Trebuia să fie în prim-planul unor hotărâri ce va marca pentru decenii România, fără să iasă din umbra conspirativităţii.
El, Ilici-Terente, trebuia să fie Eroul Necunoscut al Sistemului, făuritor al omului de tip nou, capitalist…
Nimeni nu ştia pe se bazează Brucan şi de unde până unde, 20 de ani?
Păi, nu avea Ceauşescu planuri cincinale care se terminau fix în 2010?
Nu fixase Oculta Mondială, anul 2010 ca termen pentru implementarea Noii Ordini Mondiale?
Dacă România era pe harta lumii, ei bine, Guvernanţii României vor executa întocmai şi la timp ordinele Guvernului Mondial!
Ilici era adeptul declarat al ordinii şi disciplinei de partid în ţara lui şi, de ce nu, se închipuia un activist secret al Noii Ordini Mondiale.
Terente avea de şlefuit zilnic la chipul uman al lui Ilici.
Ilici trebuia să-i convingă pe fraierii din guvern că alegerile nu au miză şi rost, iar democraţia este o aiureală periculoasă şi neproductivă pentru cetăţeni, aşa că libertăţile câştigate aparent în decembrie trebuiau îngrădite până la suspendarea totală .
Un popor având iluzia de libertate, putea fi lesne bulversat prin violențe repetate și transformat într-unul temător şi zombizat, ce resimte acut starea de insecuritate,
Terente şi Ilici deopotrivă, vor lucra la minciuni legislative, bucăţi de adevăr poleite cu dezinformări, şocuri emoţionale care spălau creierul cetăţenilor, pregătindu-i pentru renunţarea totală la aspiraţii şi speranţă, doar așa puteau trece cu vederea că Aleşii au cedat suveranitatea Ţării unor grupuri financiare internaţionale.
Nevoile Finanţei Mondiale vor prima în faţa interesului naţional.
Poporul va fi dezbinat cu metodă şi pus la colţ, fiecare cetăţean cu traista lui, în care își va înghesui speranţe, amintiri şi blesteme, dezamăgiri şi regrete.
Poporul trebuia ţinut în antecamera locului unde se luau deciziile, dar putea să fie reprezentat în forurile de decizie prin cetăţenii cu sufletul cumpărat de Diavolii Puterii.
1 Martie si 11 Aprilie? Ce zodie sunt dl google. Pesti si berbec.
Oh, nu! Lecturile mele au fost „furate”, in graba, au lasat urme in sufletul, in caracterul meu… Nu am citit Orwell. Ma surprind placut poeziile tale. Sper sa mai bucure si pe altii, lectura lor.
Dar totul era în stadiul de proiect, un plan ce trebuia să pară digerabil celor interesaţi: cetăţenii români, servicii străine de informaţii, sau finanţa mondială.
Terente lua cu două mâini ce dădea Ilici cu una.
Ilici era părintele Bun, Terente, cel rău.
Nu conta ce strigă Opoziţia, Societate Civilă, cetăţenii-maidanezi sau derbedeii din presă.
De câte ori se ivea un protest, era lăsat să crească până erau descoperiţi liderii, apoi se infiltrau agenţii de influenţă care suceau sensul mişcării cu sumedenie de revendicări care nu aveau nimic în comun cu ideea iniţială.
Ceea ce părea să aibă sens la început, devenea treptat o mişcare anarhică.
Cetăţeni extrem de vehemenţi şi cu porniri violente acaparau demersul şi descurajau persoanele care militau cu bună credinţă pentru o cauză ce părea îndreptăţită la început.
Nu de puţine ori, erau “convocate” la proteste facţiunile violente ale galeriilor de fotbal, pregătite “la orice oră” pentru luptele de stradă cu jandarmii
Violenţele erau promp dezavuate pe toate canalele media, cum este normal într-o societate democratică şi goleau pieţele de demonstranţii cinstiţi.
Decidenţii politici etichetau protestele care degenerau, ca fiind organizate de “legionari”-“eco-anarhisto-monarhişti”, care erau plătiţi de oficine străine, duşmănoase României.
Păpuşarii de Taină i-au împins pe guvernanţi la cheltuieli care spoliau bugetele în educaţiE, cercetare, ordinea publică, sănătate, sau telecomunicaţii.
Ilici-Terente a fost urmat la conducerea ţării de preşedinţi care i-au continuat opera de subminare economică a Statului Român.
Jucându-se cu plastilina doctrinelor de partid, combinând şi amestecând interese de moment, Ilici şi ciracii săi au divizat societatea, modelând animăluţe politice cenuşii…, dalmaţieni tributari celui ce i-a modelat după chipul şi sufletul său.
Nu vrea nimeni să-şi aducă aminte cine a luat hotărârea ca invazia unor potenţiale cohorte de investitori şi turişti occidentali să fie oprită la graniţele ţării… şi care putea să fie rostul unor asemenea direcţii de acţiune.
Ţara trebuia prăbuşită, îngenuncheată financiar şi transformată în colonie, abia apoi, în limite stabilite de Noua Ordine Mondială, se va permite reconstrucţia limitată a Mitomaniei.
Evident, specialiştii în domenii de vârf vor găsi de lucru în străinătate, Ţara neavând locuri de muncă pentru ei…
Se vor îngriji de reconstrucţia Ţării tocmai Burghezia Foştilor Demnitari Comunişti, ei şi urmaşii lor.
Se vor capitaliza rapid, folosindu-se de logistica şi secretele fostei Românii.
Se vor insinua în toate organele de conducere, şi vor foşgăi prin toate palierele puterii, ajutaţi de cumetrii şi coabitări împotriva interesului naţional.
Industria a fost pusă pe butuci, transformată în fier vechi. Ei, şi?
Combinatele cu zeci de mii de salariaţi cereau salarii, subvenţii şi investiţii inutile?
…S-a făcut “totul” pentru ca economia naţională să devină încă mai nerentabilă, o povară pentru bugetul ţării.
Terente îi picura în ureche lui Ilici că datoriile acumulate la bugetul public, va insemna o vulnerabilitate a securităţii naţionale şi doar aşa vor deschide ochii asupra României investitorii străini.
Leul românesc trebuia să devină “piele şi os”, economiile populaţiei reduse la zero, pentru a crea o dependenţă a indivizilor faţă de noilor structuri de guvernare a ţării.
Inflaţia trebuia să fie galopantă, pentru ca românii să scoată de la ciorap, bruma de economii…
Acumularea de datorii va conduce statul la acceptarea altor împrumuturi neavantajoase, iar fiecare nou împrumut va însemna dobânzi mai mari şi neîncredere în Conducerea României, afectând pe termen lung ratingul ţării.
Cu timpul, Occidentul a învăţat că oamenii de afaceri dau tunuri şi nu sunt parteneri loiali, dar cetăţenii românii sunt muncitori ieftini, supercalificaţi şi inteligenţi…, dacă emigrează şi contribuie la produsul lor naţional…
Aşa încât, Finanţele Mondiale trebuiau să constrângă România la acceptarea privatizării unor industrii întregi.
Cu cât mai ieftin, cu atât mai bine!
Occidentalii au aruncat cu bani pentru a cumpăra mari unităţi industriale, pe care le-au abandonat apoi.
Societăţi de producţie similare din alte ţări deveneau încă mai rentabile după înlăturarea concurenţei româneşti.
Era o metodă simplă de a controla preţurile la bursă, a falimenta ţări şi a maximiza profitul…
Finanţele Mondiale ştiau că România are guvernanţi şmecheri, lacomi şi lesne de corupt…
A fost întocmit un grafic de fărâmiţare şi privatizare a economiei româneşti, în termenii impuşi de FMI şi Banca Mondială, iar Guvernanţii României s-au grăbit să pună umărul pentru a ceda suveranitatea Ţării, fără să încerce măcar a salva aparenţele.
Pentru protejarea clicii din preajma sa, Ilici a dat liber la “privatizarea” Structurilor Statale de Forţă.
Treptat, instituţiile judiciare au fost “ocupate” în linişte şi aservite, pussue b comanda unor Mieji ai Domeniului respectiv sub stindardul noilor “comandamente”.
Structurile de Forţă au fost privatizate, finanţate şi evident, controlate de Confreria ce s-a insinuat la Conducerea Statului Mafiot.
Justiţia va juca rolul de Garant, Străjer şi Vameş la Marginea Legii…
De cealaltă parte a graniţei fictive, se aflau cetăţenii României, jecmăniţi de Slugile Statului Mafiot și alungaţi de nevoi în cele patru zări.
Hoţiile guvernamentale au fost protejate “profesionist” de către Puterea Judecătorească, iar Slugile Burgheziei Proletare şi-au depus obolul pentru non-combatul complice al Justiţiei la fanteziile lor financiare.
Sistemul relaţional de vase comunicante, cumetriile şi tâlhăriile financiare la drumul mare, au secat ţara de resurse.
Haiducii Evazivi cu Fiscul erau parte a Confreriei …
Cetăţenii trebuiau supravegheaţi şi exploataţi începând de la ţâţa mamei, până îi cânta popa la groapă.
După cum unii scot profit din mormane de gunoi, tot aşa, Sistemul trebuia să fiscalizeze orice adiere personală de speranţă, aerul şi apa, seninul cerului şi colţul ierbii, frunza șI ramul, râsul pruncilor și plânsul mamelor.
“La vreme de război, unii se îmbogăţesc din spălatul morţilor”…, iar ţara s-a umplut de hiene ce s-au grăbit a pune la pământ economia muribundă.
În alt plan, Miejii din serviciile de informaţii şi-au recuperat sursele, structuri informative, echipe de asalt şi presiune, antrenate ca mici armate particulare.
Apoi s-a “oficializat” Bursa Informaţiilor, al fişierelor private de date economice, de personal şi ponturi de afaceriau stabilit priorităţile, căile de finanţare şi au reactivat reţelele.
Evidenţele operative au fost completate, au declanșat un fel de …casting pentru recrutarea de noi colaboratori.
Ilici era temător că faţa “umană” îi putea fi contestată după ce Terente a dat liber ca anume grupuri de interese să-şi poată crea propriile.
Erau secrete economice și unități industriale atribuite “la ordin”, unor oameni de afaceri agreaţi de Sistem.
Averile lor vor creşte într-un an cât altele în generații.
Ca peste tot, ordinul se execută, nu se discută..
Se va dovedi curând că oamenii de afaceri au acţioant la ordin, iar o parte din profitul afacerilor amorsate cu ajutorul serviciilor a îndestulat Bidoanele Colectoare ale Burgheziei Proletare.
Industrii importante au fost acaparate de foşti lucrători ai securităţii, sau de neamurile nomenclaturii ceauşiste.
În presă au apărut anchete jurnalistice despre societăţi comerciale ce sifonau miliarde din banii României, spre paradisuri fiscale din cele patru zări.
“Averea Diavolului” a fost mărunţiş nenorocit faţă de miliardele expatriate din România de Burghezia Proletară, în vreme ce cetăţenii săi erau spoliaţi fără milă.
În paralel, Haiducii Evazivi cu Fiscul erau ajutaţi să eludeze legile ţării, să-şi dezvolte, apoi să închidă afacerile cu statul lăsând datorii imense la Buget, în vreme ce miliardele furate erau spălate prin investiţii în ţările civilizate ale lumii.
În acest timp, puterea poliţienească şi armata naţională slăbea văzând cu ochii, permiţând unor grupări infracţionale să submineze siguranţa statului român.
Ilici era speriat de amploarea unor evenimente, dar ieşea la declaraţii de calm şi liniştire a cetăţenilor.
Avea o logoree atent exersată, părea un perpetuum mobile verbal, folosind un fond de cuvinte restrâns, cu impact subliminal.
Discursurile sale ilustrau la scară “industrială” vestita Limbă de Lemn.
Fiecare cuvânt, fiecare frază, erau picături “chinezeşti” ce şlefuiau asperităţile de voinţă a colectivelor umane.
Ilici avea răspunsuri la toate întrebările.
Avea ştiinţa de a diviza întrebările incomode în câte segmente voia, pentru a da răspunsuri departe de esenţa întrebării şi a împinge discuţia în direcţii pe care le putea argumenta.
Avea răspunsuri prefabricate şi soluţii verbale imediate.
Vulgul a capătat convingerea că Ilici, doar el şi nimeni altul, are soluţii la toate problemele, nebăgând de seamă că acesta evită răspunsurile tranşante.
Cum-necum, în Duminica Orbului, duplicitarul Ilici a fost votat de o majoritate covârşitoare a populaţiei…
O majoritate convinsă că “domnul Ilici” va fi garantul şi motorul noii societăţi…
Vechii aparatnici ştiau că “tovarăşul” poate conta pe ei, în vreme ce Ilici însuşi acceptase să fie Primul Guvernator al României, anturat îndeaproape de “camarazi-ghiocel” de nădejde.
Stătuse prea mult în conservare şi voia acţiune.
Îi clocotea sângele ca unui tânăr.
Dobândise experienţă şi încrâncenare.
Voia să devină un om politic respectat de prieteni şi duşmanii conjuncturali.
Schimbând scări de valori şi percepţii, fluturând vagi ameninţări şi oferind sinecuri, Ilici a căpătat recunoaşterea de om politician versat.
Visa să fie Purtătorul de Pecete pe actele transformării Ţării Româneşti în ţară capitalistă, teritoriu în care Corupţia Mioritică va deveni Lege Fundamentală.
În loc de o Constituţie modernă, care să statueze principii clare de guvernare, România va avea o cărţulie terfelită şi interpretabilă în toate chipurile de matadorii Curţii Constituţionale, ca ultimă baricadă a Sistemului împotriva înţelesurilor fireşti ale Legii Fundamentale.
Iar Legile…, ei bine, Legile vor fi strâmbe, găunoase, cu portiţe şi excepţii interpretabile în favoarea Iniţiaţilor Puterii…
Cohortele de avocaţi, procurori şi judecători vor avea de lucru, legile strâmbe le va stârni şi pune la lucru imaginaţia, gura lor va avea ce mânca…
Cohortele de avocaţi, judecători şi procurori ştiau că Sistemul va avea grijă să le dea mereu ceva de mestecat, pentru că erau Braţul de Fier al Statului-Mafiot-Caracatiţă…
Insesizabil pentru început, apoi în mod accelerat, avocaţi, judecători şi procurori deopotrivă, vor deveni colaboratorii Serviciilor, cei care le vor da ponturi şi indicaţii pentru a rezolva eficient pentru Sistem, anumite cauze.
Viciile de procedură vor da sens “măreţiei dreptului” prin interpretări “ireversibile” şi definitive.
Legea bunului plac va fi aplicată diferenţiat de justiţiari faţă de justiţiabilii târâţi prin tribunale: oameni buni şi oameni răi pentru Sistem vor fi trataţi diferit în speţe identice, funcţie de grosimea portofelului şi statutului social, după apartenenţa la organizaţii sectare şi relaţii consfinţite prin cumetrii indestructibile.
Peste ţară se va aşeza o ţesătură fină de sinapse între oamenii Puterii, aşezaţi cu migală de Păpuşarii din Umbră pe Harta Relaţională a Sistemului.
Cu timpul, justiţiarii ţării au devenit parte a Sistemului Mafiot, cu rol decisiv în Confreria ce avea Pâinea şi Cuţitul…
Majoritate din ei au devenit şantajabili, Marionete în mâna Păpuşarilor din Umbră.
Iar legile…, ei bine, legile erau interpretabile…, iar sentințele impuse conform Legii Tenebrelor ce asigura continuitate şi bunăstare celor Iniţiaţi, justiţiari şi justiţiabili din Sistem deopotrivă.
Pentru jurist-consultul-preşedinte al Curţii Constituţionale, în asta consta “măreţia” actului de justiţie: împărţirea dreptăţii după criteriile Confreriei care l-a împins din spate până la ocuparea demnităţii supreme în justiţia ţării…
Legi interpretabile în mod nelegiuit şi, fără sminteală, în favoarea Statului Mafiot!
Foştii nomenclaturişti transformaţi în Burghezia Proletară, se închipuiau ca făcând parte din Sistemul de Bunăstare Planetară.
Printr-o alchimie cunoscută doar de Păpuşarii din Umbră, Şefii au rămas Şefi, în vreme ce Proletarii s-au transformat în Slugi Dezrădăcinate, împrăştiate în cele patru zări.
Şi cum să fie altfel, dacă teama şi nesiguranţa zilei de mâine au vămuit simţul moral şi discernământul cetăţenilor?
Cine ar fi crezut în decembrie 1989 că partidele se vor transforma în organizaţii de tip mafiot?
Cine ar fi crezut în decembrie 1989, că Purtătorii în Suflet a Statuii Ostaşului Sovietic, “…vor fi în toate şi-n toate ce sunt…?”
AVERTISMENTUL
Purtătorii de carnet roşu şi inimioară-stea erau singurii care cunoşteau predicţia lui Vladimir Ilici Lenin cu privire la pericolul ca activiştii de partid să pună mâna pe putere doar pentru ei şi casta lor.
Un participant activ la evenimentele din decmbrie, Sergiu Nicolaescu, a susţinut în Parlamentul României, că “Cei care au fost apostolii comunismului au devenit moraliştii de azi şi se doresc dictatorii de mâine.
Puterea ajunsă în mâinile acestora, va fi moartea naţiunii.
O naţiune pe care ei o dispreţuiesc şi încearcă să o prostească şi mai rău.”
Era prin anii 96-97, iar Nomenclatura ceauşistă căpătase deja lustru şi obiceiuri de Vătafi Capitalişti.
Începuseră a-şi lustrui CV-urile cu diplome şi influenţă cumpărate en-gros.
Românii cinstiţi au descifrat gândurile trădătorilor de ţară, dar cetăţenii fără Dumnezeu şi repere morale s-au bulucit să ceară şi să primească pomeni, ignorând avertismentele celor ce îndemnau la moderaţie.
Tot ce vedeam la televizor era o butaforie menită a deruta şi învrăjbi.
Foarte curând cetăţenii se vor mulţumi cu mereu mai puţin pentru munca lor…
Exemplificând lipsa dragostei de ţară, au fost români care s-au bulucit a căpăta beneficii nemeritate, care au vlăguit bugetele României.
Estimp, Terente ştia una şi bună: românii vor fi cobaii reconversiei la capitalism.
Ştia că cetăţenii nu sunt pregătiţi pentru jungla ce va urma, iar folosirea “armei economice” va crea convulsii sociale, dar şi premizele unui control total al populaţiei.
NKVD-ul îi dădu ordin lui Terente să umble la “conserve”, în vreme ce Serviciile au accelerat recrutarea de noi agenţi cărora le oferea imunitate şi identităţi noi, un serviciu în slujba Guvernului şi promisiunea unui viitor prosper.
Bugetele acelor ani erau “toxice” pentru sănătate şi cultură, învăţământ şi agricultură, cercetarea a fost subminată, iar intelectualii obligaţi să plece în bejenie.
România avea nevoie de oameni competenţi şi patrioţi, dedicaţi intereselor naţionale, doar aceştia puteau constitui o opoziţie activă, cu aderenţă la societatea civilă, care să finalizeze mişcarea din decembrie prin controlul strict al fostei nomenclaturi.
Foarte curând, românii inteligenţi şi intreprizi, au migrat, intuind că România nu va mai fi “ţara lor”.
Adevărul-adevărat este că intelectuali de forţă şi specialişti în varii domenii au fost împinşi cu graţie, sistematic, în afara graniţelor: s-au închis mii de unităţi economice, s-au falimentat industrii cu bună ştiinţă şi “metodă”.
Pentru că nu se poate colivă fără bomboane, a urmat spirala inflaţiei, şomajul, nesiguranţa zilei de mâine…
Oameni de valoare ai României nu au vrut să devină slugile Burgheziei Proletare ajunse la putere prin rapt şi siluirea propriului popor…
Specialiştii-autohtoni în manipularea opiniei publice, au aplicat metode noi de control al minţii şi de manipulare a comportamentului.
Limitând accesul cetăţenilor la resursele ce puteau asigura un trai decent, Sistemul a alungat elitele.
Pe la colţuri, se auzea din ce în ce mai des şi în bătaie de joc, o întrebare retorică: “Unde sunt intelectualii?”
La rândul ei, Finanţa Mondială nu a ratat oportunitatea să propună în bogata Românie, metode dure de tranziţie la capitalism.
În România şi numai acolo era disponibilă o masă de cetăţeni compactă, instruită peste medie, dezorientată şi mult prea răbdătoare, pretabilă la experimente…
Aşa că Terente dispuse expunerea populaţiei la un tip nou de prosteală: droguri neurolingvistice, toxine fiscale, abureli despre aşa zise libertăţi oferite de democraţie.
Ca prin minune, a dispărut din jargonul Noii Burghezii Proletare, noţiunea de “egalitate”.
Planul excludea orice adiere de egalitate între Aleşii Confreriei şi “goimi”, cetăţenii maidanezi ai naţiei.
România devenise laboratorul unde cetăţenii erau sedaţi cu minciuni electorale şi miracolul unei Fata Morgana mereu mai depărtate.
“O guvernare liberă înseamnă să nu oferi nici-unui om puterea de a pune în pericol libertăţile publice.”
Aşa sună principiul după care George Washinton, Thomas Jefferson şi Benjamin Franklin au înţeles să conducă noul stat american.
Aserţiunea părea să fie valabilă în România de după 1989, cu menţiunea că aparenţele înşelau…
Lectura interesanta pentru zile de toamna cu vant care indoaie copacii. Noroc ca D-zeu i-a facut flexibili.
Drăcușorul de serviciu îmi că șoptește că ceaiul de tei e mai bun că xanaxul, iar levăntzica alungă moliile.
ERATĂ
am ars cu spaimă anii
glumesc mai rar acum,
când cartea vieții-ngrabă
mi se preface-n scrum
IARNA, FLOARE DE CIREȘ
Florile de cireș
Primite la Crăciun
Te vor uimi un pic,
când vei recunoaște
scrisul de pe plic
Iar eu m-aș face
floare de cireș
pusă la presat
într-o carte de versuri
pentru zile cândva,
când ochii-ți vor lăcrima
după clipe trecute
degeaba
sau prea iute
când fluturi de nea
vor izbi în obloane,
vei uda cu lacrimi
o floare de cireș
ajunsă la tine
prin îngeri
și lăsate
în fața ușii
pe preș
CONFESIUNE
marinar sălbatec-peşte fără apă-
cobor în iubire-tărâm interzis-
frunzele pe ram, sărutul mi-l înceapă
vis de femeie cu sânge încins
azi de exemplu, sunt doldora plin
de vrajbe tăcute-doar tu şti că eu
sunt iubitul pe viaţă cu ochiul senin,
dulceagă-ţi merinde şi cupă de vin…
CLEVETIRE
cei morţi pe cai sunt eroi
cei rămaşi suntem chiar noi
dezbrăcaţi de clevetiri,
morţi, vom fi şi noi martiri…
SINDROM
gândurile tale, dragă
sunt ca piticii de grădină,
cu strungăreață , slabi
ca puii de găină
îndopați cu morfină
vor face Zona Zoster
piticii de grădină
mânjiți la bot
cu prăjitura Haos
însiropată cu morfină
CHEF PITICUL
ridicat în trei picioare,
cu izmene ridicate
până pe la subsiori,
îşi mijea ochii la soare
şeful piticilor chiori,
călare pe mătură nouă
și mândru nevoie mare,
că poartă, aşa-i la modă,
ochelari din coji de ouă
De multe ori, pentru a împăca şi capra şi varza, un soţ intra într-un partid aflat la putere, în vreme ce al doilea se poziţiona răbdător într-unul din opoziţie.
A fost o strategie simplistă, agreată de Sistem, căci o cărămidă spartă o puteai potrivi mai bine pentru a ridica construcţii instabile, pline de crăpături…
Organizaţiile de revoluţionari au apărut instantaneu, mai ceva decât ciupercile după ploaie, făcându-şi concurenţă una alteia, fiind mai mult sau mai puţin “agreate” de noua putere.
Cu timpul, structurile de revoluţionari s-au privatizat, o mână de oameni hotărând ce este bine sau rău, după înţelegerea proprie sau interesele induse de noua Putere.
În fapt, pentru a putea stăpâni, s-a lucrat la greu pentru dezbinarea şi descurajarea cetăţenilor ce puteau revendica oricând ceva, orice…
Era o perioadă instabilă, în care întrebările nu-şi găseau răspunsuri decente.
Explicaţiile musteau de ambiguitate, mister şi…supranatural.
Cetăţenii cinstiţi şi simţitori faţă de nevoile ţării căutau a se repoziţiona faţă de noile “comandamente”.
Pentru a spori instabilitatea socială şi a semăna conflicte fără fond, a fost băgat în joc UDMR-ul, pretenţiile etnicilor maghiari stârnind o reacţie mereu controlată de către servicii.
Au apărut în prim planul politici româneşti, liderii etniei maghiare, aceiaşi care ocupaseră funcţii în ierarhia comunistă, nu alţii.
În spaţiul politic şi-au făcut loc extremiştii şi partidele extremiste, catalizatorii stărilor de fapt conflictuale, fitil şi detonator pentru situaţii explozive.
…Yin şi Yang, o minoritate în mijlocul unei majorităţi…
Un cerc alb în mijlocul unei “pete” negre, un cerc negru în mijlocul unei majorităţi albe…
“Fără contradicţii nu există progres”, declamau neocomuniştii, motivând existenţa conflictelor din Covasna si Harghita.
Nimic nu avea să fie întâmplător, totul avea un scop.
Evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş au fost necesare pentru reinventarea securităţii, cosmetizată şi recalibrată pentru a servi Puterea neocomunistă.
Dar, înainte să aibă de lucru, extremiştii trebuiau inventaţi…
Puterea a început să “negocieze” cu reprezentanţii maghiarilor şi a invitat-o la guvernare, dând apă la moară partidelor extremiste româneşti.
Având deputaţi şi senatori în Parlamentul României, UDMR-ul va fi masă de manevră, alături de parlamentarii altor minorităţi, de parcă românii erau proşti şi nu înţelegeau că rolul lor era de a legitima Noua Putere, a închide gura străinătăţii şi a propriei societăţi civile.
Votul minoritarilor era important, căci puteau face jocul Păpuşarilor din Umbră, mimând democraţia şi votul potrivit propriei conştiinţe, pusă, cum bănuiţi, în slujba etniei reprezentate.
Minoritarii legitimau prin voturile lor, enormităţi legislative care afectau întreaga populaţie, dar nimeni nu putea spune când şi dacă parlamentarii minorităţilor au votat în interesul conaţionalilor…
Revenind la UDMR, această Uniune cu pretenție de partid, a făcut parte din toate guvernările, asigurând prin voturile (aparent) aspru negociate, o majoritate necesară unei bune guvernări.
Statul garanta românilor de etnie maghiară aceleaşi drepturi ca cele acordate rutenilor, tătarilor şi turcilor, armenilor, rromilor sau altor minorităţi, deşi părea o neruşinare să aloci un post de deputat unei minorităţi de abia
sute sau mii de cetăţeni.
Era o necesitate vicioasă dar pragmatică pentru Iniţiaţii Sistemului, căci media internaţională comenta favorabil progresele pe care le face societatea românească în vederea rezolvării unor stringente probleme naţionale.
Problemele erau amorsate chiar de guvernaţi, care îşi respectau cu sfinţenie programul de guvernare în care primau mijloacele homeopatice de creare şi rezolvare a crizelor.
La nevoie, conflictele reale erau înăbuşite din scurt, drept pildă pentru descurajarea grupurile sociale nemulţumite.
Voturile necesare pentru alegerea parlamentarilor minoritari puteau fi obţinute din programul de calculator, cine ar fi ştiut?
Câteva sute de voturi lipsă de undeva, puteau fi adăugate unde trebuie, dacă erai un vizionar ce socoteşte în avans voturile parlametarilor, garantate după alegeri pentru votarea unor legi discutabile?
Presa trebuia să aibă “carne de tun”, aşa încât serviciile bruiau media cu informaţii “pe surse”, ce păreau credibile.
Vă aduceţi aminte care erau cerinţele “Proclamaţiei de la Timişoara”?
“…Propunem ca pentru primele trei legislaturi consecutive să fie interzis dreptul la candidatură pe orice listă a foştilor activişti comunişti şi ai foştilor ofiţeri de Securitate.”
Până la stabilizarea situaţiei şi reconciliere naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară…”
Prezenţa lor în viaţa publică a ţării a fost principala sursă a tensiunilor care frământă încă societatea românească…
Peste douăzecişitrei de ani, după tergiversări interminabile, Legea Lustraţiei a fost respinsă de parlamentarii României.
Ar fi fost inutilă, prea târziu şi degeaba…
LIDERII DE RANGUL DOI
După evenimentele din decembrie 1989, era necesar ca masele scăpate de totalitarism să fie controlate, instinctele de revanşă să fie anihilate.
Pentru asta au fost reşapaţi liderii de sindicat.
Ca importanţă în evoluţia Mitomaniei de după 1989, liderii de sindicat au avut un rol la fel de important ca cel al managerilor.
Chiar dacă o parte din lideri au trecut mai târziu cu faimă cu tot în barca unor partide parlamentare, nimic nu părea să anunţe trădările lor ulterioare.
Şi, pentru că liderii de sindicat erau de folos noilor conducători, au fost încurajaţi:
“Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.” (Directiva NKVD)
La ce era bună o diplomă?
În primul rând, pentru cosmetizarea tabloului “de familie”, în care managerii de tip nou vor avea ca parteneri la negocieri, oameni de sindicat cu şcoală, nu semi-analfabeţi guralivi, cetăţeni precar-intelectual şi lesne de contestat.
Revenind la “punctul zero” al mişcării sindicale de după 89, trebuie spus că “poporul”, manipulat sau nu, şi-a ales singur şi de bunăvoie liderii.
Au fost situaţii în care persoane excesiv de vocale, lipsite de orice fel de expertiză, erau alese fără sminteală ca lideri de opinie sindicală.
De multe ori au fost alese persoane cu tulburări grave de comportament, inşi guralivi, obraznici, troglodiţi, semianalfabeţi.
Au ieşit în frunte precum păduchii, apreciaţi mai puţin pentru competenţa şi abilităţile de negociatori, cât mai ales pentru secunda lor de oportunism.
Dar, dacă tot omul are un preţ, de ce nu ar fi avut şi liderii de sindicat unul?
De ce nu ar fi avut şi ei visuri, îndoieli şi certitudini?
Mulţi lideri de sindicat au fost cinstiţi, dar viaţa lor a fost scurtă în poziţii de conducere.
Treptat, au fost reduşi la un procent derizoriu, ignoraţi şi fără putere de decizie, disipaţi în marea masă de lideri sindicali-fraţi-cu-managerii.
Doar că, prin numele, renumele şi ştiinţa lor de carte, dădeau un aer de “cinstită adunare” sindicatelor “galbene”, agreate de Sistem.
Trebuie spus că rolul noilor lideri sindicali a fost unul decorativ, iar “lupta sindicală” s-a dovedit a fi un simplu exerciţiu neuro-lingvistic liniştitor pentru neofiţi.
Păi, cum să lupte imensa majoritate a noilor lideri de sindicat, cu profesioniştii măsluirii de rapoarte aflaţi în fruntea societăţilor comerciale şi a ministerelor?
O parte dintre liderii de sindicat au căpătat experienţă şi au devenit adversari redutabili şi tenaci, adevărate supape de siguranţă pentru ca societatea să nu detoneze.
Alegerile succesive pentru Parlament şi Preşedenţie au adus în atenţia publică proiecte de schimbare a ţării, prin reforme mereu prea târzii.
Populaţia a fost ţinută în şah prin ameninţări catastrofice: şomaj, secetă, foamete, sacrificii în multiple planuri.
Scumpirile şi inflaţia au fost mediatizate agresiv, iar şomajul benevol a fost stimulat cu bani nemunciţi.
Păpuşarii din spatele Puterii au premeditat ca economia să fie falimentată în întregul ei, transformată în deşeuri şi vândută la fier vechi.
În paralel, efectele sociale erau minimizate prin intense campanii mediatice, pentru a evita mişcări sociale care să şteargă pe jos cu neocomuniştii aflaţi la putere.
Liderii de sindicat au devenit Paratrăznetul şi Goarna pentru deciziile impopulare ale guvernanţilor.
Mulţi dintre ei s-au pliat perfect peste instrucţiunile punctului 44 din Directiva NKVD/47:
“Se va căuta ca cei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori de cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.”
Pe scurt, ca să ajungi lider de opinie era suficient să fi extrem de vocal şi susţinere din partea managerilor de rit nou.
Dacă apărea un sindicat indizerabil, era dublat instantaneu de unul “galben”, singurul acceptat ca partener la negocieri de Patronat.
Automat, sindicatul aflat în dizidenţă era anihilat prin trecere pe linie moartă.
Majoritatea cetăţenilor aveau păreri proprii despre relaţia Patronat-Sindicate, dar din comoditate şi scârbă, preferau să fie reprezentaţi în relaţiile cu patronatele de inşi a căror calitate principală era oportunismul.
Era obligatoriu ca noii manageri şi liderii de sindicat să fie agreaţi de Păpuşarii din Umbră, entităţi fără de care nimic nu se putea întâmpla…
Masa de intectuali s-a diluat, iar baza de selecţie a Păpuşarilor din Umbră s-a îndestulat cu imberbi ignoranţi, plasaţi în posturi de execuţie pe Harta de Influenţe a Sistemului.
Era vremea guvernelor ce puneau pariuri pierzătoare cu agricultura…
Nici-un guvernant nu a dorit să compenseze competenţa şi îndemânarea, loialitatea şi hărnicia, cu o retribuţie pe măsură.
De regulă, descentralizarea a fost tradusă de noii manageri drept o competiţie gen “scapă cine poate”.
Nu a trecut mult până când liderii de sindicat au realizat că sunt uneltele unei manipulări şi unii au cedat: nu s-au lasat licitaţi, ci singuri, de bunăvoie, şi-au strigat cu disperare preţul.
Au primit salarii motivante, apartamente la bloc, le-au fost angajate neamurile şi au primit puterea de a-şi pune semnătura pe contractele colective de muncă.
Li s-a cerut girul pentru promovările salariaţilor şi stabilirea unor priorităţi de tot felul.
Au primit bani pentru semnăturile lor şi au început să-şi vândă influenţa, au primit zile libere pentru instruire în “lupta sindicală” şi au fost instruiţi să adere la un sindicat mai puternic, cu lideri pe măsură, vânduţi-cumpăraţi la un preţ-garanţie pentru viitoarea lor loialitate în faţa Puterii de moment.
Liderii de sindicat “pe ramură” deveneau garanţii că liderii afiliaţi nu mişcă în front.
Deloc hazliu, managerii cereau semnătura formală a liderilor de sindicat pe planurile de producţie ale societăţilor comerciale, planuri pe care le sabotau împreună din toate puterile…
Aparent subtili, liderii sindicali foşgăiau printre oameni şi îi îndemnau la revolte “spontane”.
La pseudo-negocieri obţineau fără eforturi, pentru ei şi neamurile lor, alte favoruri, iar pentru colegii-salariaţi, fărâmituri…
Duplicitari, liderii de sindicat ieşeau să explice că şomajul şi lipsa de comenzi vor falimenta firma, grupul de firme, industria respectivă, iar la final, economia naţională, aşa că…, mai încet cu revendicările şi plânsul.
Învăţau din mers şi acţionau după principii…homeopatice.
Ei, neo-liderii de sindicat, ca portavoce ai noilor manageri numiţi de Păpuşarii din Umbră, erau de acord cu reducerile de personal: spre mai binele celor ce încă nu vor fi trimişi acasă…
Simple amânări, borne triste ale drumului spre faliment al României…
Un faliment previzibil, dar mereu amânat de sinistra realitate că avem o ţară atât de bogată, încât dezastrul final a fost amânat pentru că mereu se mai găsea ceva de furat…
Guvern după guvern, toate mânuite de Păpuşari din Umbră, s-au dat de ceasul morţii să reducă la zero resursele ţării.
Păpuşarii din Umbră erau mulţumiţi că nimeni nu avea suficiente informaţii pentru o privire de ansamblu asupra întregului, astfel încât puţini cetăţeni din afara Sistemului intuiau scara la care Statul Mafiot organizase destructurarea României.
Doar Veghetorii de Taină consemnau pentru Veşnicie în raportările către Păpușarii din Umbră, că cetăţenii încep să murmure, iar societatea începe să-şi producă anticorpii necesari unei alte curăţenii generale, poate mai devastatoare decât evenimentele din decembrie 1989, acţiune cumva fără obiect, pentru că Păpuşarii din Umbră coordonaseră eficace raptul naţional, furându-i nu doar Prezentul, ci chiar o bucată zdravănă de Viitor.
Şi atunci, întrebarea era cine, de ce şi pentru ce naiba să se mai revolte?
…Cu timpul, fiecare braţ al Caracatiţei începu să se învârtă înfricoşător, lovindu-se totuşi rareori unul de altul, căci dacă interesele converg, nimic nu trebuia să tulbure golirea sistematică de resurse a României.
“Nu mai este nimic de furat”, zicea mustăciosul prim ministru pe nume de mirean Vasile.
Strateg al arătatului cu degetul şi al privitului pe deasupra ochelarilor, Vasile-masonul trecuse prin fruntea României mai rapid decât un gândac de bucătărie la aprinderea neonului.
Sistemul de “magneţi” conceput de Caracatiţa-Statului-Mafiot a continuat să planifice strângerea de valori materiale, lacrimi şi speranţe, au transformat zilele românilor în nopţi însingurate, în suflete pustii şi panicate.
Cu ochi de ciclop, şmenari de suflete şi flote au cumpărat voturile, apoi au scuipat ţintit.
Nimic mai frumos ca o livada de ciresi in floare.
Prin alte comentarii, motanii abuzează șoricei.
Sau ditai Șobolanul.
VIAŢA ROMANŢATĂ ŞI FAPTELE LUI MIRON,
POVESTITE DE EL ÎNSUŞI
“Eu sunt Miron Cozma, cel crunt şi adevărat, mâncătorul de oameni, teroristul şi aşa mai departe…”
Aşa se prezenta liderul minerilor din Valea Plângerii în campania electorală din 1996.
După spusele lui, nu-şi băga nasul unde nu-i fierbe oala.
Zicea că este un intelectual.
Că nu e om rău, ilogic sau imoral.
Presupusa apartenenţă la un partid sau altul erau simple speculaţii.
Meleşcanu ar fi fost mutat să candideze în Prahova, pentru a-i lăsa lui Cozma primul loc pe listele pentru Senat.
Şi Funar i-ar fi cedat locul întâi, dar Miron a contat pe 30-40.000 de voturi din Valea Jiului.
La ora când se voia parlamentar în Senatul României, avea conştiinţa curată.
Tatăl i-a fost miner, iar mama, femeie de serviciu, a muncit din greu. Dormeau toţi într-un pat, doi la cap, doi la picioare.
S-a mutat la bloc abia la 26 de ani, când s-a însurat.
Atunci a băut întâia oară.
( Lui Miron îi părea rău că tenisul cu piciorul nu era sport olimpic…)
A muncit cu ruptul pe la momârlani să se întreţină pe el şi pe fraţii săi în facultate.
A predat şi matematica.
Arăta bine Miron, pentru că nu a băut şi nu a fumat, iar pe deasupra, făcea şi sport de performanţă.
Zicea Miron că este profesionist şi ar fi câştigat Cupa Franţei de cinci ori la fotbal-tenis cu piciorul.
Dispreţuia presa şi nu se considera “subordonatul” ei, să-i stea la dispoziţie când aveau ziariştii chef.
A muncit pentru oameni, iar dacă avea timp, discuta şi cu presa.
Considera că este un om drept şi avea curajul să înfrunte realităţile.
Miron avea cel mai tare sindicat din România. Strângea din cotizaţii 7 miliarde.
Pentru fotbal, alţi 3,6 miliarde pe an, bani mulţi…
Spunea că minerii sunt duri şi nu le poţi lua un singur leu dacă ei nu vor.
Ortacii aveau însă încredere în Cozma.
Miron era nemulţumit că peste tot vedea oameni având capetele plecate.
Ar trebui, zicea Miron, să ridicăm frunţile şi să-i înfruntăm pe toţi politicienii care ne dispreţuiesc.
Când îşi aducea aminte că mari lideri de sindicat şi-au trădat oamenii din mişcarea sindicală, Cozma îl dădea exemplu pe Mitrea, clona lui cu mustaţă…
Atunci, în plină campanie electorală, Miron susţinea că toate guvernele l-ar fi vrut ministru de interne, o idee diabolică, după cum spunea el însuşi: nu se închipuia mergând să-i bată la poponeaţă pe minerii din Vale care făceau grevă.
Miron considera că judeţul Hunedoara are nevoie de el.
Din poziţia de mare lider sindical, ştia că industria va fi restructurată, iar mineritul va fi falimentat cu bună ştiinţă.
Cuvântul “restructurare” era tradus de Miron prin “şomaj”, adică lipsuri, disperare, un viitor incert…
meni Mai spunea Miron, că dacă erau alternative, nu era tâmpit să-şi ţină oai în mină.
Şi mai spunea că în judeţul Hunedoara se produc trei kilograme de aur pe zi pe care Banca Naţională refuză să le mai cumpere, contribuind la falimentul unei industrii de tradiţie.
(Peste ani, slugile Păpuşarilor din Umbră vor vinde pe nimic marile perimetre cu aur ale ţării.)
Revenind la problemele lui, Miron spunea despre poliţistul bătut la Tg Jiu că a fost o înscenare a fostului prefect, unul Caralicea.
Pentru că avea bani de la Liga Minerilor, şi-a angajat avocaţi şi consilieri deştepţi, documentaţi.
Povestea frumos Miron:
“…şi vine umflatu’ ăla de Păunescu la Călan.
Îi zice unul: N-avem pâine, domnule! – Nici-o problemă, ar fi spus Păunescu- am o poezie despre pâine…”
Despre Vale: “Eu n-am apă rece în Valea Jiului.
Păi, eu i-aş împuşca pe toţi comedianţii ăştia: bagă tot felul de intrigi între noi.
Roman ne vinde la jidani, Ţapu ne dă la Regele Mihai.
Păi, dacă vine Roman preşedinte, prima dată cu mine se face prieten…”
Manaţe, şofer pe o rablă de camion şi lider-maidanez de sindicat-mărunt, întreabă de ce nu l-a dat jos pe Iliescu.
“Păi, n-am putut, -spune Miron, că nu m-aţi ajutat voi.”
Miron zicea că Iliescu, Roman şi Voican au adus minerii în Piaţa Universităţii.
Au fost 5000 de mineri din Vale.
La Polivalentă încap cam 18.000 de oameni, din care 5000 mineri.
Şi restul?-întreabă Miron…
Peste ani, istoria va consemna că, dacă minerii n-au fost aduşi la Bucureşti de Iliescu, Roman şi Voican, e sigur că nici n-au încercat să-i oprească…
Miron spunea că relaţia cu Roman a fost bună până în momentul în care acesta a scos legea Roman-Severin de falimentare a mineritului.
Conform acestei legi, din 17 mine şi 44.700 mineri, ar mai fi rămas 4 mine cu 17.000 salariaţi.
A fost în relaţii bune cu guvernul Văcăroiu şi logica lui Miron părea fără cusur: în mintea lui ştia că trebuie să apere interesele oamenilor săi.
Draga rene, citesc cu interes fragmentele tale de carte. Voi plange, voi rade cu voi, voi simti acea satisfactie intelectuala in fata comentariilor voastre spumoase si inteligente dar eu voi lipsi ca sa evit orice asociere cu un „caraiman” si cand ma voi speria imi voi spune, nu te teme sunt baieti mari stiu ce fac.
Când îi vine cineva în casă, le dă pită, slană şi răchie, până pică sub masă.
Dar cine-i porc, îl bagă în măsa, oricine o fi el.”
Acestea erau ideile lui Miron, iar atunci când Iliescu i-a semnat decretul de eliberare, după ani de dreaptă pedeapsă pentru incursiunile la Bucureşti, le-a repetat la una din televiziuni.
A repetat vorbă cu vorbă, textele din campania din 1996, poate pentru că erau adevărate
Atunci, în campanie, Miron zicea că este un tip realist:
“…Ştiţi ce?
Prima chestie: am fost, am demonstrat!
Da!?
Valea Jiului şi toţi ceilalţi…
Iau un judeţ, ajung senator!
Voi demonstra!
Peste patru ani vreau să demonstrez judeţului ăsta că o să fie puţin mai luminat decât altele şi peste patru ani vreau să vin aici şi să vă spun: votaţi-mă Preşedinte!
Mă simt în stare, ştiu că pot, fac eu ordine în ţara asta, mânca-i-ar tata!”
Sau: “Banul este ochiul dracului.
În 1990, Roman mi-a oferit 7.000 dolari să mă duc şeful diasporei româneşti din Africa de Sud.
Am refuzat.
Nu banii sunt totul.
Şi pe lângă mine sunt căţei.
Cine a călcat la mine-n strachină, gata, l-am terminat!”
Îmbătat cu aerul puterii, Miron a condus Minerii în câteva expediţii care au pătat onoarea ţării şi au aruncat-o în negura unor conflicte iniţiate şi întreţinute chiar de guvernanţi.
Pentru o vreme, a fost Idol şi Unicul Conducător, un mic dumnezeu al minerilor şi o speranţă pentru cetăţenii de la periferia Sistemului ce începuse lupta împotriva propriului popor, învrăjbind unele categorii sociale împotriva altora.
În opinia unora, a fost o victimă căreia Sistemul i-a creat o legendă şi un rol care i s-a potrivit ca o mănuşă naivului Miron, căci Miron avea un lucru pe care puţini oameni politici îl au şi anume, carisma.
Fără să fie un Machiaveli, Miron a fost determinant pentru carantina în care mineriadele au trimis România.
Nu a lipsit mult ca Miron să-şi ducă trupele de mineri până în buricul Târgului Bucureşti, pentru a schimba Puterea cu ceea ce credea el că ar fi mai bine pentru ţară.
Autorităţile au dovedit că a fost un derapaj din care Miron a ieşit cu destinul mutilat, iar sindicatele au fost descăpăţânate de principalii săi lideri.
“Asta-i viaţa!”- au spus poporenii…
Mulţi ani după semnarea Tratatului de la Mânăstirea Cozia, serviciile mai căutau să pună mâna pe originalul Protocolului semnat de primul ministru Vasile-Masonul cu reprezentanţii minerilor.
Au oferit recompense uriaşe, dar totul a fost degeaba: minerii nu l-au trădat pe Miron.
Cu siguranţă, Tratatul ce consemna Armistiţiul de la Cozia o să apară când se vor aştepta Guvernanţii mai puţin…
În ce-l priveşte pe Miron Cosma, a fost victima perfectă: născut într-o familie nevoiaşă, a evoluat intelectual.
A devenit popular şi a vrut să mişte lucrurile, după mintea şi asemănarea lui.
Minerii sindicalişti au fost alături de Miron până când Sistemul şi-a atins scopul de a îndepărta partidele “istorice”, renăscute din ambiţia unor politicieni precum Ion Diaconescu, Radu Câmpeanu, Sergiu Cunescu sau Ion Raţiu.
Încă mai important pentru Sistem, minerii lui Cosma au fost uneltele primelor conflicte între categoriile sociale ale ţării.
Minerii au fost cozile de topor folosite de Putere pentru a demola capitalul de simpatie al ţărilor ce priveau pline de uimire spre România.
Mărirea şi decăderea lui Miron Cosma a fost anticipată de cei care l-au creat şi i-au dat senzaţia că poate să facă tot ce îşi pune în cap, conform unui plan divin.
După cum deja ştim, Miron Cosma a fost providenţial pentru clica de comunişti care a profitat de aşa zisul vid de putere…
În decembrie 1989 nu a fost nici-un vid de putere, oameni buni, căci noul regim comunistoid s-a suprapus perfect peste regimul Ceauşescu: aceiaşi oameni, aceleaşi metehne şi doctrine sectare: “La vremuri noi, tot noi…”
Conform punctului 19 din Directivele NKVD, Miron Cozma a fost în graficul proiectat de scenariştii Sistemului:
“În legătură cu activitatea băştinaşilor care sunt purtători ai unor funcţii de partid, de stat sau administrative, trebuie create asemenea condiţii, ca aceştia să fie compromişi în faţa angajaţilor, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor în anturajul iniţial.”
Iar dacă persoanele indizerabile nu au fost compromise destul, au apărut “interdicţiile” de a mai călca prin Capitală…
În “lumina” acestui punct al directivei vechi de peste 60 de ani, Miron Cosma a fost încurajat să acceadă în funcţia de Lider al Minerilor din Valea Plângerii, i s-au creat condiţii să-şi ardă speranţele şi energia în folosul unei caste câştigătoare, cu trecătoare avantaje pentru minerii care l-au crezut un fel de Messia.
Doar naivul Miron a crezut, el şi minerii săi, oameni altminteri simpli, muncitori dintr-o bucată.
“Asta-i viaţa!”, veţi spune, în vreme ce alţii dau verdicte drastice, penalizându-l pe Miron pentru trufia cu care se împăuna în culmea gloriei sale sindicale…
Cum deja ştiţi, Miron Cozma a fost mai degraba o victimă a Sistemului, decât un profitor!
Miron a fost doar unul din naivii care au plătit cu vârf şi îndesat răul făcut de mineriade, României.
După mineriada din 13-15 iulie 90, un participant activ la mineriadă, şi-a pus pe hârtie gândurile definitorii pentru naivitatea celor ce au sărit în apărarea democraţiei în varianta lui Ion Ilici Iliescu.
“Prea mult stimaţi Domni Redactori!,
Cu mare tristeţe am citit (mai bine nu citeam) poezia cu titlul: “Ion Iliescu faţă cu reacţiunea”, la care vă întreb: de ce nu aţi publicat asemenea poezii în luna decembrie, până la data Revoluţiei?
Dar în loc de Iliescu să fi scris Ceauşescu, dar atunci fiecare viteaz a tras coada între picioare, nu aveau curaj nici să smeorchăe şi aşa a fost bine şi foarte bine, nu oricine visează câte ceva, iasă cu portavocea.
Trebuia făcut asta până în decembrie, nu ca acuma nişte nespălaţi, râioşi, jegoşi, încearcă să schimbe roata vieţii.
Şi ar fi sănătos dacă aţi dezminţi calomniile Dvoastră şi v-aţi mai ocupa cu cifra 13.VI şi să vă mai interesaţi, că noi nu am dat, până nu am primit ordin de la superiorii noştrii, că dacă mai venim, nu mai venim cu mâna goală.
De două ori am fost (în Capitală) înainte şi nu s-a întâmplat nimica, dar şi atunci ne-au aşteptat cu cărămizi, ne-au tăiat palma cu cuţitul, când am încercat să-i potolim.
Da, domnilor, noi am primit câte un reprezentant lângă noi, că nu cunoşteam Bucureştiul, dar deja la sosire am fost primiţi cu bâte şi 75% din locuitori au fost fericiţi în Bucureşti, ştiind prin ce spaimă au trecut cu golanii aceia de la Piaţa Universităţii care era declarată Sfântă, de acea am încărcat cu muncitorii din Bucureşti, gunoiul din acea „Sfântă Piaţă”, camioane de putregai, rahat, ticăloşie.
Şi ne-au strigat că dacă nu veneam şi interveneam, ei au vrut să facă Bucureştiul egal cu pământul, da, şi mai ştiţi că din cauza noastră au fugit până la Kopenhaga mulţi, doar pentru că nu le place munca.
Le place să primească bani de buzunar şi mâncare gratuită, stau ei atunci fără muncă, de ce nu au venit la noi în Mină, că-i primeam cu bucurie, nu fuga la Kopenhaga!
Mai sunt oameni cu care suntem fraţi, dar dacă ne-au călcat pe coadă, nici câinele nu suportă.
De ce se tot scrie despre Mineri şi 14-15 VI, oare a fost uitat că din cauza acestei cifre 13 a fost nevoie de Mineri, care am venit de bună voie şi nu numai Mineri, ci şi alţi muncitori din diferite întreprinderi cu care am luptat împreună şi au fost chemaţi oameni de bună credinţă, nicidecum nu au fost numiţi, că tu şi altul din Judeţul Hunedoara.
Dacă ieşeau vitejii cu „porta-voce” şi ăia din Piaţa Ruşinii, dar dacă chiar ei au provocat această cifră 13 VI, cum să meargă ei, s-au ascuns ca şobolanii în umbră şi dacă nu erau impiedicaţi, ar fi ars Bucureştiul.
Şi Iliescu nici nu ne-a văzut, nu ne-a chemat, stimaţi domni Reporteri!
Dacă vreţi să ştiţi şi noi suntem din categoria aceea de 13-14 şi nu am omorât pe nimeni, au fost omorâţi până la venirea noastră, oare vă mai amintiţi de autobuzele în flăcări, Ministerul de Interne, Televiziunea, aţi uitat?
Aţi uitat că la sosirea noastră au aruncat bandiţii aceia cu sticle cu benzină în noi?
Atunci oare mai ştiţi de ce am venit ?
Ce s-a întâmplat în ianuarie şi februarie oare, tot noi am provocat?
Aşa că mai uşurel cu 14-15, mai uşurel cu poeziile fără nici-un rost, Domnul Iliescu e prea bun, dar Ceauşescu vă punea la punct şi fără punctul 8, vă dădea El puncte, pe săturate!
Omul acela bun, care imediat dupa Revoluţie ne-a dat căldură, lumină, mâncare, oare Câmpeanu ce ne-a dat ?
Că a întreţinut Raţiu Piaţa ruşinii, numai să strige de Iliescu şi Iliescu este iubit şi acolo foarte mulţi, 70% au votat pe Dânsul, de acea crapă cei doi ex-preşedinţi care plăteau agenţi la Timişoara să-i voteze pe ei.
Dar şi tăcerea noastră are o limită.
Ziarul „Independent” m-a prins chiar la Teliuc la neamuri de mineri, cu care ne-am hotărât să vă vizităm, ca să ne povestiţi şi nouă de 14 – 15, despre criminalii de Mineri, noi, care în Valea Jiului suntem prieteni cu multe alte categorii de muncitori şi intelectuali, suntem în vecinătate cu Căminul Studenţesc, ne salutăm, dar nimeni nu poate zice că ar avea plângeri din cauza noastră, dar din păcate, trebuie să merg acasă la Petroşani, dar peste puţin timp venim în vizită paşnică, ca să ne cunoaşteţi cum arătăm în realitate, nu ca să fugiţi la Kopenhaga, nişte aventurieri, le place munca de minune, de aceea nu i-au primit ţările mai apropiate.
Să vă întrebăm ce aţi făcut Domniile voastre, că sunteţi bine informaţi cu minciuni!
Că au fost între ei şi mai răi, da, au furat papioanele lui Raţiu, dar geamantanele au rămas încărcate în hol, neatinse de nimeni.
Mai eram în vizită într-o redacţie, dar am urmărit ziarul, bâtele şi lanţurile au rămas în mină, nu le-am dus cu noi, acelea trebuie căutate la ăla care s-a prefăcut că a fost bătut, dar nu i-a curs nici-o picătură de sânge, aşa ziceau infirmierele de la Spital.
Ar fi meritat, dar s-a ascuns la Spital, viteazul de El!
Şi deocamdată numai atât, mai vedem noi ce se mai scrie, că poate au fugit de noi la Polul Nord.
Scuzaţi, dar v-a scris mână de miner, obişnuit cu „bâte şi lanţuri”.
Vlad Tiberiu – miner ” criminal „-sept.1990
Multumesc Cotidianului si tie, rene, pentru efortul pe care-l faci. Da, Bucurestiul a fost „camp de lupte” in acea perioada. Nu mergeam in Piata dar ascultam cantecele lui Paturca, radioul UNI Plus cred si traiam cu emotia libertatii in acele zile… Sfarsitul lor, a fost inecat in violenta. La metrou am infruntat-o pe o tipa fericita ca minerii i-au spart capul lui Marian Munteanu. Tot atunci, pe la Dristor, am vazut doi baieti subtirei care pareau rataciti si speriati, in haine de mineri. Tarziu, in timp, au mai aparut crampeie de adevar(?). Adevarul este greu de decelat.
Distrugerea economiei a dus la şomaj, iar migrarea în masă a forţei de muncă a slăbit sindicatele, lipsite de obiect prin desfiinţarea marilor unităţi industriale.
Prin fărâmiţarea societăţii şi inducerea fricii, cetăţenii au devenit indiferenţi la suferinţele colective şi la pierderea identităţii naţionale.
Cetăţenii au fost obligaţi de Statul Mafiot la însingurare şi la adoptarea unor atitudini egoiste, la aplicarea unei sintagme păguboase pentru ţară: “Decât să plângă mama, mai bine să plângă măsa…”
Germenele anarhiei economice şi sociale a fost “implementat” cu bună ştiinţă de Păpuşarii din Umbră, cei care interpretau democraţia în folosul unei caste care avea nevoie de timp pentru a se regrupa pe meterezele “luptei de clasă” împotriva propriului popor.
Statul însuşi a lucrat parşiv la bagatelizarea noţiunii de democraţie, pentru obţinerea unor sentinţe-exemplare pentru Defectorii Sistemului, sintagmă care, împreună cu pildele alese pe sprânceană pentru a demoniza „imperialismul sălbatec”, au semănat dezbinare şi haiducii fiscale fără precedent în lumea civilizată.
Aşa încât, se susţine ideea că statul însuşi a permis apariţia după anii
90 a triadelor om politic-om de afaceri-om din servicii…
Apoi au apărut complicităţile la nivelul puterii judecătoreşti, necesare amânarea ori casarea anumitor sentinţe, care să confere siguranţă Mafiei implicate în spolierea programată a ţării sau, dimpotrivă, a da avertismente celor ce se opun Păpuşarilor din Umbră.
Justiţia a reiterat adevărul trist că dreptatea este a celor cu bani, cei care pot mitui şi cumpăra Timp şi Oameni, sau pot plăti cash “proiectarea” unor breşe în sistemul legislativ.
Pe de altă parte, cetăţenii au fost abuzaţi de către sistemul judiciar, majoritatea neputând a-şi permite angajarea unui avocat.
În România se moare cu dreptatea în mână, în vreme ce judecătorii scormonesc după articole care să îmbrace sentinţe discutabile în haine penale “indubitabile”…
Cei care nu au fost “cuminţi” faţă de Sistem, sunt pedepsiţi fără sminteală, căci judecătorii nu au îndoieli şi tresăriri de conştiinţă: ei nu sunt chirurgi pe suflete, dar pot mutila suflete şi vieţi, satisfacuţi că au pus leucoplast peste alt adevăr având capul spart.
Rând pe rând, Statul Mafiot şi-a eternizat oamenii fideli în poziţii dominante, prin ridicarea unor baricade legislative impenetrabile ce vor lucra împotriva cetăţenilor.
Au fost create filtre care securizau accederea în funcţii importante a persoanelor indizerabile, dar şi reţele de protecţie a Burgheziei Proletare: instituţiile “de forţă” ale Statului Mafiot lucrau pentru consolidarea Sistemului şi descurajarea neaveniţilor.
Cercurile Concentrice de Autoritate, Putere şi Control filtrau orice promovare…
Cumva, s-a statornicit ideea de “normalitate” ca prin Sita Legii să treacă doar cazurile mărunte, peştii cei mari având imunitate şi mijloace prin care să cumpere site cu ochiuri din ce mai mici, termene de judecată tot mai lungi, până la prescripţia faptelor…
…Încă mai târziu, au apărut instituţii cu atribuţii de control şi verificare a averilor, scopul fiind acela de a “inventaria, reeduca şi readuce” pe drumul dorit de Sistem a celor ce puteau scăpa organigramei trasate de Papuşarii din Umbră pentru devalizarea ţării.
Se numeau instituţii de “integritate” şi au devenit un soi de executori de facto ai dogmei că nimic nu se poate întâmpla fără acceptul Mare-Arhitect, cel care a desenat şi certificat Sistemul de Capilare prin care s-a scurs vlaga economiei româneşti în Bidoanele Colectoare ale Mafiei Autohtone.
Trebuie să-i amintim neapărat, pe Veghetorii de Taină, Corp de Elită al Sistemului care avea menirea de a-i disciplina prin mijloace violente, fizice sau economice pe Nesupuşi…
Erau numiţi cu lehamite nord-coreeană, “Recuperatori” sau “Hăitaşi cu Suflet Hain” şi acceptaţi de Sistem pentru că se autofinanţau şi, în plus, contribuiau cu sume considerabile la Bidoanele Colectoare ale Confreriei.
Dincolo de “temele” primite pe cale ierarhică, Hăitaşii-Recuperatori aveau drept de iniţiativă pentru a-i “exorciza” pe cei care ieşeau din rând sau ridicau capul, atrăgând atenţia opiniei publice cu fapte şi gesturi ce nu “cadrau” cu atitudinea austeră pe care trebuia să o aibă Burghezia Proletară.
Curând, oamenii triadelor s-au încuscrit în scopul creării unor alianţe încâ mai durabile, care deschideau orizonturi noi în dezvoltarea altor afaceri.
Cu migală, imaginaţie şi multă trudă, s-au creat entităţi suprastatale puternice, celulele-triadă subordonându-se unor organisme suprapartinice tot mai competitive, în care sferele de influenţă se întrepătrundeau, uzurpând ultimele licăriri de autoritate a statului de drept.
Având putere economică, serviciile secrete şi puterea judecătorească la degetul mic, cine şi cum să se opună Sistemului agreat de Păpuşarii din Umbră?
Societatea civilă fiind anihilată prin atomizare şi aruncarea ei în anarhie asistată lipsită de reacţie la destructurarea ţării…
Guvernele post decembriste au promovat acţiuni economice iresponsabile, iar timpul a demonstrat că nu erau simple greşeli de management, ci respectarea unui Master-Plan autoimpus.
Rafinăriile de pildă, au livrat marfă staţiilor de distribuţie fără altă garanţie decât nişte file de CEC dovedite ulterior a fi fără acoperire.
A venit şi a trecut embargoul asupra Iugoslaviei, când staţiile PECO se înmulţeau în Clisura Dunării precum ciupercile după ploaie.
Devenită nerentabilă, afacerea trebuia închisă în profit, nu oricum.
Cineva a venit cu ideea de a prelua staţiile particularilor care nu puteau plăti marfa ridicată din rafinării.
Strategii Sistemului au sugerat că staţiile să fie modernizate şi evaluate de oamenii PETROM.
Staţii de distribuţie de doi bani ca aspect, dotări, amplasare şi volum comercial, au fost dintr-o dată cotate că nu ar face doi bani, ci zece, cu profit pentru omul de afaceri, dar şi pentru cei ce au cântat prohodul afacerii, sleind resursele ţării şi “capitalizând” banii negri în buzunarele Burgheziei Proletare.
Vă mai aduceţi aminte cine au fost persoanele care şi-au putut permite construirea unor staţii de carburant?
Mai doreşte cineva să-şi aducă aminte cine erau beneficiarii firmelor private de distribuţie a carburanţilor?
Mai vrea cineva să-şi aducă aminte câte firme de stat s-au înglodat în datorii faţă de aceste firme, consecinţa “firească” pentru Statul Mafiot fiind preluarea lor de creditorii-furnizori de carburant?
Vă aduceţi aminte de şmecheria carburanţilor cu accize, a motorinei botezate cu înlocuitori ce puneau pe butuci motoarele firmelor de stat?
La vremea respectivă, presa a semnalat afacerile dubioase din distribuţia de carburanţi şi încalcarea embargoului cu Iugoslavia în ciuda tratatelor internaţionale asumate de România…
Nu i-a întrebat nimeni de sănătate pe directorii de atunci al PETROM, care erau, desigur, executorii unor indicaţii preţioase.
Erau acoperiţi de semnăturile membrilor din Consiliului de Administraţie, iar embargoul…, se ştie, fusese încălcat cu sprijinul nedisimulat al serviciilor, aprige apărătoare de legi…
Cisterne cu antemergător, supraveghere calificată din partea serviciilor…, sună cunoscut?
În ce priveşte SNP, putem spune că i-a cântat… Popa!
Avea SNP sume imense de recuperat de la privaţi şi datorii la Bugetul de stat?
În ciuda evidenţelor contabile , carburanţii umpleau fără sminteală rezervoarele staţiilor de distribuţie ale particularilor, care-şi transformau banii în vile şi maşini, sau finanţau altă afacere în care Statul era un partener… credibil.
Livrarea de carburanţi către “particulari” nu era eficientă decât în măsura în care directorii firmelor de stat “puneau botul”, căci plăteau de la buget, ce naiba?
Aşa că mulţime de funcţionari ai statului român se lingeau pe buze şi fremătau de nerăbdare, sub supravegherea calificată a serviciilor care constatau că acestora li se lungesc braţele, buzunarele se rup sub greutatea peşcheşului, apar conturi deocheate prin bănci şi, bizar, nimeni nu reacţionează la “substanţa” rapoartelor înaintate temător, pe cale ierarhică…
Aproape niciodată, banii nu ajungeau la Petrom, cel cu datorii la Bugetul Statului Mafiot, ci doar în conturile unor indivizi agreaţi, care se supuneau fără crâcnire Sistemului, vărsându-şi ritmic obolul în conturile anonime ale Miejilor Noii Burghezii Proletare.
Contoare măsluite la rafinării, “pierderi” tehnologice, toate au avut la bază complicităţi care “justificau” producţiile tot mai mici…, invers proporţionale cu furturile acoperite de “facturi volatile”, distruse când carburantul era deja descărcat în cisternele tip CFR îngropate prin benzinăriile particularilor, cumpărate ca fier vechi de la calea ferată…
De multe ori ajungea un plin de benzină şi o masă zdravănă pentru ca inspectorii ISCIR să micşoreze litrul de carburant la cât voia patronul staţiei, găinărie care producea bani negri pentru cumpărat influenţe şi a întări înţelegeri pe lângă lege cu funcţionarii statului “de drept”.
Guvernoiul-Văcăroiu s-a repliat în spatele legislaţiei insuficiente…, dar nu acesta a fost chiar scopul celor ce s-au succedat la cârma ţării?
Cine i-a oprit să fie eficienţi şi autoritari, nu doar să întocmească legi, ci chiar să le aplice, dacă nu ar fi fost atât de proaste?
Vă aduceţi aminte de Legea Ciorii de pe Gard, porecla mai simpatică a legii privind confiscarea averilor ce nu putea fi justificate?
Era o lege fără sorţi de izbândă, căci instituţiile statului erau ineficiente în aplicarea legislaţiei adaptate la cea europeană.
La drept vorbind, Veghetorii de Taină aveau sarcina de a depista “oamenii potenţi financiar, sursele lor de venit şi sumele ce puteau fi dirijate în Bidoanele Confreriei”.
Veghetorii de Taină nu tăiau chitanţă pentru Taxa de Protecţie datorată Sistemului de cetăţenii cu dare de mână…
Legea Ciorii de pe Gard crea iluzia că Libertatea, Fraternitatea şi Egalitatea, ar putea deveni efective, nu doar o lozincă masonică.
Cum ar veni, Baronii României cereau ei înşişi să le fie confiscate averile, prin reprezentanţii lor.
“Legea de murături” a lui nenea Iancu, ar fi trebuit să penalizeze blasfemiile financiare ale Iniţiaţilor.
Cum, dar mai ales cui să confişti terenuri, clădiri, afaceri, când acţionariatele se schimbau periodic, la fel sediile sociale, iar “organele” fiscale şi juridice păreau să nu ia în considerare Haiduciile Fiscale fără număr, desfăşurate cu ştiinţă şi, de regulă, cu largul lor concurs?
Cum să confişti zecile de miliarde de euro sifonate de Iniţiaţii Puterii din economia naţională şi depuse în paradisuri fiscale de peste mări şi ţări?
Guvernanţii de Tinichea ai României au aprobat o lege prin care se putea confisca doar 16% din averea unor infractori cu notorietate naţională ce nu puteau să dovedească provenienţa avuţiei lor neruşinate.
O lege permisivă, care încuraja afacerile în cârdăşie şi raptul generalizat, depravarea unei întregi clase politice.
Cum să pui capac unor afaceri dubioase, când o ceată de sirieni, supravegheați de generalul Florică, descărcau în portul Constanţa zeci şi sute de containere cu ţigări nevămuite?
Cei care au numit un general mai mare peste vămile României, nu de aia l-au pus acolo, să supervizeze de la înălţimea autorităţii sale, eludarea legilor ţării?
Dacă era capabil să apere frontierele de stat, dă ce să-l fi numit?
Procese tergiversate, intervenţii pe cale diplomatică pentru faptaşii sirieni, irakieni şi libanezi, cadorisiţi cu pedepse simbolice…
De ce nu au denunţat serviciile, actele de gravă încălcare a legislaţiei vamale?
Ţigareta Unu şi Doi?
Aiurea, ţigarete!
Afaceri cu armament, Naor, servicii, agenţi de influenţă, servicii şi mafie, Bout…
Se poate spune că nimic nu se putea întâmpla fără ştiinţa şi acordul serviciilor.
Erau serviciile secrete inocente, incapabile și neprofesioniste?
Adică niște proști?
SRI-ul era singurul serviciu autorizat pentru interceptarea telefonică a cetăţenilor ce puteau atenta la siguranţa statului: contrabandă, traficul cu arme şi droguri, distrugerea economiei…
Dincolo de succese profesionale de necontestat, SRI a fost un instrument de scotocit gândurile cetăţenilor, unul care oferea protecţie informativă Confreriei aflate la conducerea ţării.
În mod sigur, interceptările au fost folosite mai mult pentru disciplinarea Defectorilor din Sistem, mai puţin pentru binele public.
SRI a fost parte la manipularea prin omisiune a cetăţenilor români.
La ce să fie bune pentru securitatea României, zecile de mii de interceptări, dacă ele sunt folosite doar pentru protecţia Iniţiaţilor ce au săvârşit adevărate haiducii economice?
Serviciile ştiau că Ceauşescu va cădea.
Existau legături între “agenţiile” occidentale şi cele autohtone, totul devenise previzibil şi ireversibil.
Foşti ambasadori sau lucrători ai serviciilor de informaţii au ieşit în talk showuri sponsorizate generos de terţi interesaţi, “garantând verbal” că au avertizat asupra celor ce aveau să se întâmple.
Chiar aşa, pe cine au avertizat?
Au prevăzut ei totul, chiar totul?
Au prevăzut acapararea şi redistribuirea resurselor ţării în buzunarele viitoarei Burghezii Broletare, cea de care Lenin spunea că trebuie să se teamă popoarele?
Specialiştii în manipulare erau ascultaţi cu gurile căscate şi încurajaţi să debiteze istorii ce nu se pot verifica…
Dacă au avut informaţii şi erau patrioţi, de ce nu au oprit dezastrul?
Cine i-a oprit?
Nu au acţionat pentru că au fost ostaşi disciplinaţi ai Sistemului, din ordine care exced jurământului față de țară?
Dacă au fost profesionişti şi patrioţi, poate sunt în stare să spună acestui popor, fie și tardiv, de ce au pus umărul să ajungă ditai Ţara în sapă de lemn…
De ce au făcut ei pactul cu Diavolul şi au consimţit prin tăcerea lor vinovată la destructurarea de facto a României?
Doar pentru a-şi securiza viitoare pensii nesimţite?
Pentru a-şi planta copiii pe Harta de Influenţe a Statului Mafiot?
Dincolo de prosperitatea proprie, societatea civilă a fost sufocată de haosul unei anarhii programate…
Ei, profesioniştii serviciilor de informaţii, n-au ştiut că neocomuniştii aflaţi la conducerea României lucrează pentru devalizarea ţării?
Când au aflat Serviciile că destructurarea instituţiilor româneşti a fost manopera guvernanţilor trădători de ţară?
Se spune că Serviciile românești de informații erau între primele trei din lume, la mare luptă cu MOSAD, KGB șI CIA…
Cum au reușit lucrătorii patrioți din serviciile românești se se dezonoreze în asemenea hal încât să adere la Omerta națională?
Adevărul-adevărat este că oameni din serviciile secrete ale României au “pus botul” la tâlhărirea ţării şi au lucrat în cârdăşie cu oameni fără Dumnezeu din justiţie!
Ei, foştii lucrători din servicii, mână în mână cu politrucii neo-comunişti, sunt făptuitorii dezastrului naţional, dar şi garanţii că nimeni, niciodată, în nici-o împrejurare, nu va plăti!
Ei, Guvernanţii, au admis promovarea unor investitori de carton autohtoni şi au cedat investitorilor străini resursele ţării în integritatea lor, contra unor comisioane plasate discret în bănci sigure.
Dar, dacă investitorii pe care mass media îi prezenta ca fiind “străini”, erau de fapt români-geto-daci-geţi-begeţi, ascunşi în spatele unor firme ai căror acţionari erau ascunşi de stufoase încrengături de alte firme?
Poate cineva garanta că Firmele şi Patronii de neatins în Justiţie, nu aparţin Serviciilor secrete româneşti?
Şi dacă ar fi aşa, ce entitate obscură controlează destinaţia zecilor de miliarde de euro acumulate în Bidoane Colectoare prin activităţile de ruinare a economiei românești?
Oamenii politici au năşit prin interpuşi, entităţi economice în care interesul a fost obţinerea frauduloasă a cât mai mulţi bani.
Sistemul se confundă deja cu Mafia, alegerile se succed periodic şi este nevoie de resurse neimpozabile pentru susţinerea campaniilor electorale şi îndestularea cu premeditare a “învinşilor” ce vor aştepta altă oportunitate de a reveni la putere în ciclul electoral viitor.
Funcţionarii Statului au fost cinstiţi până în momentul când Puterea i-a tentat cu obţinerea unor avantaje materiale.
Până li s-a garantat că alternanţa la putere a partidelor politice nu le va afecta starea materială.
Funcţionarilor de rang înalt li s-au dat garanţii că vor fi păstraţi în noile structuri de conducere şi vor conduce respectiva instituţie publică alături de “următorii aleşi”.
Nu se va atinge nimeni de salariile lor nesimţite şi vor avea parte dreaptă din “caşcavalul” direcţionat de la Buget…
Vor avea parte de privilegii care-i va ajuta să parvină şi vor cunoaşte oameni de afaceri deştepţi care vor licita cu alţi oameni de afaceri deştepţi pentru semnătura lor de Funcţionari ai Statului, pe Contractele cu Statul…
Îşi vor lua “dreptul” şi vor trăi în linişte şi pace şi nimeni nu-i va eticheta drept corupţi.
Pentru cazurile “disperate”, de Funcţionari ai Sistemului daţi în vileag, s-au inventat contractele de muncă ce prevedeau destituirea în caz de management defectuos.
Contractele de muncă aveau clauze-beton ce prevedeau recompense consistente…
Se cuvine a preciza că Cetăţenii-Manageri-demişi erau redistribuiţi în posturi “de execuţie” în firme “prietene” cu Sistemul, pe salarii la fel de babane, hotărâte prin alte contracte de muncă “beton”…, care plăteau corect “expertiza” şi relaţiile lor.
Prin “încuscrirea” unor oameni de afaceri cu politicieni, cu cetăţeni din servicii sau întreprinzători dubioşi, s-au cimentat alianţe indestructibile.
Odată cu trecerea timpului, scad şansele ţării de ieşire din dezastrul programat de comuniştii ce au acaparat puterea din 1989 până în prezent şi ne apropiem de momentul în care Sistemul se va virusa pe sine însuşi, aruncând România într-o anarhie devastatoare.
Din păcate, anarhia programată va sfârşi prin a pune în pericol independenţa ţării.
Hoitarii finanţei mondiale aşteaptă cu răbdare destructurarea Statului Român…
Prognozele cunoscătorilor dau ca sigur un război între clanurile celor extrem de bogaţi: se vor nimici între ei, se vor pârî unul pe altul şi vor plăti cash arestarea rivalilor.
Se poate presupune că trădătorii de neam vor duce la distrugerea României ca stat suveran aşa cum era cunoscut în anii 90.
Satisfacţia vulgului că ditai guvernanţii ar putea fi puşi la popreală nu va întoarce Ţării avuţiile puse la adăpost în băncile străine, lacrimă cu lacrimă…
Destructurarea instituţiilor statului vor duce în final, la acoperirea ticăloşiilor comise de guvernanţi iresponsabili.
Vor fi iertaţi aceşti guvernanţi trădători ai intereselor naţionale?
Unde îşi vor găsi adăpost?
Unde se vor putea bucura copiii lor de fructul trădării şi în ce paradisuri fiscale şi-au făcut cuib zecile de miliarde sustrase României?
Cine va avea suficientă voinţă şi determinare în a-i depista pe cei care au lucrat cu perseverenţă să transforme România în colonie?
Societăţile comerciale de stat transformate în firme private au fost conduse de marionete mânuite din umbră de Păpuşari-adjuncţi.
Asocierile vicioase între firmele de stat şi cele private au certificat, de regulă, ca “statul” să fie cu “pasivul” afacerii, iar “privaţii” cu bănetul…
Funcţionarii-Mieji au dispus întocmirea unor caiete de sarcini ce permiteau câştigarea licitaţiilor “cu dedicaţie”.
rene, saracul „logic”, printr-un joc al intamplarii, s-a ratacit pe la 14,29 pe CdSG. S-a aparat cu un fragment sclipitor din primele randuri ale acestui calup. Fara indoiala, esti magistral! Parerea mea.
Deloc surprinzător, Ţările cu economii în derivă, dar cu resurse naturale importante, sunt asimilate Băncilor de Organe şi tranzacţionate fără scrupule la preţuri derizorii.
Aş reveni asupra ideii că Structurile Statului Mafiot s-au folosit la greu de oameni slab pregătiţi profesional, de persoane labile psihic şi înclinate spre cedare la şantaj.
Când rezerva de scheleţi ai Nomenclaturii Comuniste a fost plasată pe Harta de Influenţe a Burgheziei Proletare, cetăţenii presupus a fi neşantajabili au fost atraşi în curse care-i vor transforma în soldăţei fideli Sistemului, căci, sunt nevoit să repet, România a fost şi este atât de bogată încât imaginaţia trădătorilor de ţară creează oportunităţi care trebuie musai exploatate, de aici venind nevoia perpetuă de “personal” proaspăt…
Miezul Miejilor aprecia imaginaţia şi determinarea Marelui Lăcătuş, de a proiecta şi supraveghea punerea în operă a unor “chei” ce aveau ca finalitate, incriminarea unor Ţinte Umane.
Parchetele s-au umplut de “împricinaţi”, câteva zeci de mii de dosare fiind deschise unor potenţiali Opozanţi ai Sistemului, a căror îndărătnicie trebuia frântă la momentul oportun.
Sistemul avea mecanisme eficiente de compromitere.
Trimiterile în judecată-instant duceau la procese ce durau ani de zile şi dovedeau că procurorii fâsâieră probele, iar dosarele erau doar pretextul înlăturării celor ce nu cooperau cu cu Oamenii Sistemului.
În cel mai rău caz, nervii Opozanţilor cedau şi alegeau colaborarea, în vreme ce dosarele lor erau clasate şi date la ronţăit şoarecilor din arhive.
Indezirabilii erau aruncaţi fără milă şi regrete în gura plebei.
Azi nu am deschis Blogul CSG, mulțumesc, cineva îmi face reclamă gratuită…
Îmi place mult blogul, dar nu mă bag…
Să vezi când or pune mână de la mână să mă înjure…, când vor intra pe editorialul despre Muzeul Doinei Levintza…
Pentru Sistem era importantă scoterea Opozanţilor din circuitul social, nu condamnarea…, căci era infinit mai eficientă “ruşinarea” lor publică, decât “sanctificarea” gratuită, fără folos material pentru Sistem.
Sintetizând, cu cât era mai incompetent un om şi avea o colecţie vastă de vicii, cu atât era mai mic preţul coruperii sale şi mai grabnic momentul fidelizării sale faţă de Sistemul Mafiot de gestionare a problemelor ecomico-politice naţionale.
În fapt, principala sarcină a Mafiei de Stat amorsată de Păpuşarii din Umbră a fost crearea de “evenimente”, situaţii conflictuale care să dezbine, să falimenteze şi să redistribuie după scheme proprii, avuţia naţională.
Instrumentele de care s-au folosit guvernanţii aflaţi în slujba Păpuşarilor din Umbră pentru a-şi duce la îndeplinire menirea, au fost variate, exploatând fibra emoţională a populaţiei şi uimind mapamondul cu bogăţia imaginaţiei avute de guvernanţi în distrugerea României.
Plini de tupeu, guvernanţii răspundeau iritaţi la plângerile celor nemulţumiţi : “Aţi vrut democraţie? Na, aveţi democraţie!”
Interesul Mafiei era să creeze nemulţumiri, revolte şi proteste pentru ca apoi, la adăpostul zarvei stârnite, să poată organiza furturi mereu mai neruşinate, la lumina zilei…, când oamenii normali nu puteau concepe că se poate fura atât de mult şi la vedere.
De fapt, chiar aşa s-a întâmplat.
Rostul petardelor mediatice lansate în media de serviciile de informaţii a fost deturnarea atenţiei de la atrocităţile economice şi sociale comise de Burghezia Proletară.
Statul Mafiot a manelizat etaloanele vieţii sociale şi a măsluit la greu scările de valoare ale societăţii, persiflând valorile naţionale.
Gesturile de compasiune, pline de bun simţ, credinţă şi ataşament pentru cei aflaţi la nevoie, au fost stigmatizate de Sistem ca fiind slăbiciuni ale societăţii…
În paralel, au fost mediatizaţi marţafoi purtând la gât kilograme de aur turcesc, maneliştii bara-bara cu politicieni cunoscuţi, prostituatele de lux, copiii de bani gata care făceau praf limuzine de sute de mii de euro, criminalii scăpaţi printre degetele anchilozate ale Justiţiei.
Au fost mediatizaţi negativ, cum altfel, cetăţenii din Republica Moldova, ca fiind… rakeţi, au urmat indivizi de la periferia societăţii care furau nimicuri din chioşcuri, autorii unor violenţe casnice sau şcolare.
Televiziunile au fost “în trend”, şi au pus umărul la manelizare, cultivând cu vinovăţie tarele societăţii, de parcă pedofilia, incestul şi ticăloşiile casnice defineau cel mai bine structura sufletească a românilor, avertizând Europa asupra iminentului pericol ce ar putea plana asupra lor dacă ne deschid graniţele…
Deloc întâmplător, în preajma rapoartelor de ţară “pe MCV”, admiterea României în Spaţiul Shenghen era torpilată sistematic de arestări spectaculoase la vămi, porţile de intrare în spaţiul amintit.
Cum putea să ajute România la intrarea în Spaţiul Shenghen, arestarea secretarului general din ditai Ministerul Public de Interne, minister cu răspundere în aplicarea legislaţiei europene…, cu doar câteva zile înaintea unui alt “raport de ţară”?
Cum ar fi putut să fie de ajutor pentru integrarea în spaţiul Shenghen băjbâielile DNA, ori ale unor înalte instanţe judecătoreşti?
S- a dovedit că isterizarea societăţii a fost un artificiu al Burgheziei Proletare de a atrage atenţia Europei că NU merităm integrarea?
Reprezentanţii Burgheziei Proletare au negat prin jalnica lor prestaţie, nevoia ca Uniunea Europeană să-şi trimită Comisarii în România pentru a garanta aplicarea poruncilor comunitare, după cum nici Rusia nu-şi ţinuse aici Comisarii decât până au avut siguranţa că “tovarăşii români” sunt obedienţi, iar “obiectivele”, îndeplinite…
Vă veţi întreba cum a fost posibil aşa ceva, în ce scop şi care să fie aşteptarea celor ce manipulează societatea şi o divizează încă şi încă odată…
Tabloidele au cultivat ştiri ce făceau să roşească babele prin pieţe, ori să-şi dea coate elevele de liceu, la vreme de extemporal…
Tabuurile bunului simţ au fost date naibii.
Ecranele s-au umplut de bunicuţi plini de bănet, la braţ cu imberbe scoase din foame, cumpărate în sens negustoresc de la părinţii lor denaturaţi, sătui de lipsuri.
Din laboratoarele mediei manelizate au ieşit homunculi ce nu scăpau nici-un prilej a se da în stambă, jignind bunul simţ şi făcând un titlu de glorie din etalarea tarelor personale.
Laboratoarele Puterii au creat Agenţi de Influenţă cu “şcoala vieţii”, instruiţi a deturna cu scop bine ţintit, opiniile cetăţenilor.
Miza cea mare a fost fărâmiţarea societăţii prin alimentarea unor false conflicte între feluritele categorii sociale, iar ţelul Burgheziei Proletare nu a fost doar păstrarea Puterii, cât mai ales, umilirea celor ce tânjau la drepturi elementare şi nu făceau parte din Sistem.
Pe scurt, scopul a fost deturnarea atenţiei de la lucrurile importante şi decisive interesului naţional, disiparea energiilor în direcţii păguboase pentru statul român.
Aşa au fost posibile jocurile piramidale, devalizările cu dedicaţie ale unor bănci, care s-au decapitalizat oferind împrumuturi uriaşe cu dobânzi infime unor categorii privilegiate: înalt funcţionari din fosta securitate, poliţie, procurori şi avocaţi, oameni politici ce vor amorsa afaceri ce vor sedimenta puterea Noii Burghezii Proletare.
Falimentarea unor industrii întregi a finalizat cu profit pentru Berghezia Proletară, monstruoasa afirmaţie a lui Petre Roman că industria României este valoroasă pentru fierul vechi ce poate fi “recuperat” şi pentru pământul de sub ele, ţintă a “rechinilor-dezvoltatori-imobiliari”, cei care au fost în prima linie a celor ce au dat o lovitură mortală forţei de muncă româneşti înalt calificată.
Românii-Duşmani-de Ţară au iniţiat Contractele cu Statul, cele mai mănoase şi sigure afaceri, atribuite celor “atenţi” cu Sistemul Piramidal de Acumulare şi Redistribuire a Avuţiei Naţionale.
În umbra unor false dispute, au fost posibile evenimente ce au atentat la credibilitatea unor instituţii ale statului şi au pus la îndoială însăşi existenţa României în graniţele actuale.
FUNCŢIONARII
Funcţionarii sunt deopotrivă, o necesitate şi un rău necesar.
Plătiţi de la buget, sunt pizmuiţi pentru siguranţa unui salariu sigur.
Îndeobşte sunt pizmuiţi funcţionarii care poartă la brâu cheia de la cămara doldora de caşcaval a instituţiilor statului: sunt şefii serviciilor care propun atribuirea de lucrări publice, cu un spor de “risc-beneficii” pentru activitatea lor…, Directorii-Profesionişti cu răspundere nelimitată din ministere…
De regulă, sunt importanţi funcţionarii care concep şi aprobă caietele de sarcini şi înlesnesc câştigarea licitaţiilor celor “fără prihană” în raport cu sistemul mafiot, afacerişti “de casă” care plătesc fără sminteală “dreptul”.
Ei sunt Funcţionarii-Fir-Roşu, Veghetorii de Taină şi Garanţii că schimbările de Guvern nu vor afecta interesele Sistemului.
Funcţionarii-Garanţi sunt hardul şi softul instituţiei, persoane mai indispensabile Sistemului decât indispensabilii la vreme de iarnă.
Ei, Funcţionarii-Fir-Roşu, sunt AND-ul sistemului PCR: “Pile, Cunoştinţe şi Relaţii”…
Ei, Funcţionarii, au participat activ la devalizarea rapidă, totală şi fără urme a instituţiei, dar şi combinatori ce scoteau “din căciulă”, soluţii pentru rezolvarea “speţelor” aflate pe rolul Burgheziei Proletare.
Cum spuneam, Funcţionarii au fost Interfaţa între Nomenclatura Comunistă şi Noua Burghezie Proletară, beneficiara falimentelor în cascadă şi a reaşezării ţării după principiile economiei capitaliste de piaţă dispuse de promotorii Noii Ordini Mondiale.
Evident, în planul carierelor profesionale ale funcţionarilor din ministere, a contat decisiv capacitatea de adaptare la noile “provocări”, cameleonismul şi dovezile de loialitate strânse la dosarul de cadre.
Deloc întâmplător, pentru ocuparea unor funcţii importante în statul român, au contat recomandările şi protecţia Păpuşarilor din Umbră.
Primirea Funcţionarului într-o lojă a masoneriei judeţene era decisivă în CV-ul său şi-i hotărau poziţia pe Harta de Influenţe a Sistemului.
Dacă un individ făcuse parte din nomenclatura comunistă sau lucrase pentru unul din serviciile secrete înainte de mişcarea din decembrie 1989, era o garanţie suficientă pentru ca soţia şi/sau soţul să poată ocupa o poziţie de răspundere în Marele Plan de creare a Noii Ordini Naţionale, varianta de baltă a proiectului numit Noua Ordine Mondială.
Dintr-o dată, Sistemul avea (încă) doi oameni fidelizaţi simplu şi eficient, astfel încât derapajele individuale de personalitate să nu arunce în aer edificiul construit cu migală de serviciile puse în slujba Mafiei de Stat. Pentru securizarea Sistemului, se garanta integrarea în Angrenaj a copiilor, când vor creşte, a neamurilor directe sau prin alianţă…
Dependenţa de Sistem a garantat succesul şi continuitatea, parvenirea unor “aleşi”, îmbogăţireea nesimţită a altora…
Alternanţa puterii în stat a creat necesitatea nominalizării în funcţii de răspundere a mii de specialişti care să pună în aplicare programele de guvernare.
Era greu ca partidele să aibă în “rezerva de cadre” atâtea echipe de Funcţionari-câte guvernări erau posibile prin permutare şi “jocul de putere” rezultat din alegeri.
Era fezabil să păstrezi în funcţie suficienţi Funcţionari, încât Statul să funcţioneze cursiv.
Era rentabil să loializezi o structură administrativă, care va asigura trecerea lină de la o guvernare la alta.
Eternizarea unor Înalţi Funcţionari în posturi cheie garanta “unitatea în diversitate” a partidelor parte din Sistem.
Funcţionarii aveau delegate competenţe care îl fereau pe ministru de posibile belele administrative.
În plus, pe căi de el ştiute, funcţionarii garantau alimentarea conturilor cu procente din afacerile păstorite de instituţie în vreme ce tu, ca ministru, rămâi curat-uscat în eventualitatea că apar dezvăluirile „pe surse”…
Se ştie că ziariştii pun reflectoarele pe oamenii vizibili din Sistem, iar funcţionarii din ministere rămân în umbră şi asigură o masă de manevră determinantă în rezolvarea problemelor curente.
Funcţionarii ajunşi sub lupa ziariştilor sunt sacrificaţi de formă, fiind relocaţi în alte poziţii, măcar la fel de importante şi… invizibile.
Ei, funcţionarii cu relaţii transpartinice sunt garanţia că aspiranţii la fondurile publice se vor adăpa în ordine, deplină ascultare şi consens, de la izvoarele cu resurse ale ţării.
Niciodată nu sunt trimişi în judecată sau la vatră căci, dacă şi-au dovedit eficienţa şi loialitatea faţă de Sistem, Sistemul are datoria morală să-i protejeze şi să asigure un viitor prosper urmaşilor acestora.
Îi rog pe cititori să-şi închipuie o tablă de GO în care, la intersecţiile caroiajului sunt funcţionarii importanţi din ministerele patriei.
În jurul lor, se dispun oamenii de afaceri din “sistem”, beneficiarii contractelor cu statul.
Şmecheria este aceea că, asemeni funcţionarilor reşapabili din toate guvernările, afaceriştii din sistemul mafiot colaborează cu reprezentanţii tuturor guvernelor, cotizând la toţi deopotrivă.
Şi, la fel ca după un meci câştigat, echipa câştigătoare nu se schimbă, Guvernanţii aplicând din plin expresia “focul, la ei!”, adică la cetăţeni…
Aţi observat poate, că sunt oameni politici “respectaţi”, oameni ce au trecut prin mai multe partide, plimbând odată cu ei, relaţii bune la vreme de criză…
Ei sunt liantul din spatele cortinei la care se joacă soarta ţării, deseori scoşi în faţă pentru a legitima cu “seriozitatea” lor, situaţii fără ieşire.
Ei asigură “blatul” între oamenii din fostul, prezentul sau viitorul partid ce va ocupa Palatul Victoria.
Aţi observat, desigur, că sunt grupuri compacte de “oameni politici” ce migrează în grup dintr-un partid în altul, într-o mişcare aparent haotică.
Dintr-o dată, grupurile de “dizidenţi” se racordează la “interesul naţional”, părăsind partidele aflate la ananghie şi repliindu-se în formaţiuni care nu au nimic de a face cu vechile lor convingeri politice.
Cetăţenii par a nu observa că mereu acelaşi număr de politicieni se rulează în fruntea României, plângând pe umerii alegătorilor şi văitându-se de reaua credinţă a “foştilor” guvernanţi…
Cuvântul “ipocrizie” nu exprimă exact prestaţia jalnică a mercenarilor politici.
În anul 1947, serviciul rus de informaţii, NKVD, precursorul al viitorului KGB, a emis instrucţiuni obligatorii pentru guvernările pro sovietice din estul Europei.
La punctul 8, instrucţiunile prevedeau: “Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor ce au capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni trebuie cooptaţi, iar în cazul că se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.”
Într-un anume fel, punctul următor din instrucţiunile NKVD, explică apariţia corupţiei în instituţiile statului: “Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Acestea se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere.”
Ca un corolar în ceea ce priveşte instrucţiunile privind modul de control asupra funcţionarilor publici, Directiva NKVD prevede la punctul 10:
“În toate organele de guvernământ, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile speciale, fără ştirea organelor administrative locale.”
Nu putem să încheiem instrucţiunile Directivei NKVD/1947 fără să amintim punctul 32:
“Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însă nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.”
După cum vor consemna istoricii, instrucţiunile NKVD au fost aplicate în România şi i-a încurajat pe Iniţiaţii Statului Mafiot să-şi bage adânc mâna în sacul aparent fără fund al Ţării.
GULERELE ALBE
Gulerele albe s-au asociat, au rafinat hoţia şi au filtrate accesul la resurse cu ajutorul legislaţiei-ciur, promovată de guvernele ce s-au succedat în distructiva lor misiune de devalizare a României.
Studiile de fezabilitate şi consultanţă în afaceri au fost două din supapele folosite pentru a deturna fonduri imense în bidoane colectoare, apendice neproductive ale economiei reale sau, din punctul de vedere pragmatic al Păpuşarilor din Umbră, o Economie-Vacă bună de muls, necesară pentru a îndestula trebuinţele Confreriei şi a clientelei şantajabile tocmai prin facilitatea accesului la resurse.
Atât de eficient s-a furat în România, încât, la 30 de ani după evenimentele din 1989, în ciuda banilor alocaţi, nu avem autostrăzi…
Bani pentru autostrăzi au fost dintotdeauna.
Nu au fost destui bani pentru a-i despăgubi pe cei informaţi asupra traseelor acelor autostrăzi şi a celor aflaţi la postul de comandă de unde se dirijau contractele.
Niciodată nu au fost bani destui pentru cei care au negociat traseele, pentru cei care au întocmit caietele de sarcini cu dedicaţie, pentru cei care stabileau preţurile per kilometru şi per hectar a cărui destinaţie trebuia schimbată.
Nu au fost niciodată suficienţi bani pentru a-i satisface pe profitorii licitaţiilor trucate, cei care trebuiau să-şi manifeste recunoştinţa faţă de protectori.
Nu au fost destui bani “şi” pentru că procentele dedicate protectorilor au fost majorate constant, până la demenţa situaţiei că toţi banii pentru o autostradă se transformau în plata unor despagubiri pentru expropriaţi, de regulă, cei care, stabilind traseele, cumpărau “dezinteresat” zeci şi sute de hectare pe care urma să treacă autostrada, pe numele unor apropiaţi…
Prin tertipuri de neconceput investitorilor occidentali, lucrările au fost tergiversate, mereu alte şi alte termene, mereu alte anexe la contracte ce prevedeau, invariabil, majorarea costurilor şi, implicit, alte şpăgi cerute/oferite de participanţii la circul unei investiţii.
Devine de prisos a discuta cum au devenit parteneri în marile afaceri cu statul, politicieni de duzină, mici afacerişti locali, deţinători de diplome cumpărate de la buticul unor facultăţi particulare, entităţi încurajate chiar de Sistem să creeze confuzie şi să dilueze bruma de bun simţ al naţiunii.
Dosarele erau complexe, dar procurorii anti corupţie au blestemat ziua când s-au pricopsit cu speţa în rezolvare.
Nimeni nu le-a dat de ştire că se luptă cu morile de vânt, cu Sistemul adică…
S-au dat saci cu bănet pe ascultări telefonice, au fost surprinse întâlniri conspirative şi s-au făcut înregistrări ambientale ce dovedeau fără putinţă de tăgadă că şpaga se plătea cash în… caltaboşi.
Secretarele au scos stenogramele, iar procurorii le-au dat superiorilor, drept anexe la un raport care scotea în evidenţă complexitatea unor afaceri ilegale.
Dosarul era masiv şi certifica complicităţi înalte: Caltaboşi, dosar greu, vă daţi seama?
Presa primea transcrieri truncheate din interceptările dosarului în cauză, pentru atenţionarea plătitorilor de impozite că banii le sunt cheltuiţi cu maaaare folos.
Apoi, urmau înregistrări ambientale şi imagini “scăpate” pe surse pentru a face deliciul mafioţilor care suiseră şuncile în podul unor bănci of shore şi se amuzau de belelele piticilor în aranjamente economice.
Pensionari la limita suferinţei blestemau guvernul fanariot, nepricepând subtilităţile Sistemului în realizarea Planului de subminare a României.
Bunicuţii pensionari erau refractari la reeducare cu forţa şi se încrâncenau să încarce bugetul ţării cu MeReU altă pensie, lună după lună.
Sistemul nu putea să admită o uniune de interese, după toată strădania de a fărâmiţa societatea, aşa încât au încuviinţat înfiinţarea unui sindicat cu o conducere de sorginte securist-comunistoidă, singura capabilă să-i ţină în frâu pe bunicuţii nervoşi.
Carenţele din activitatea managerială au fost evidente în cazul agenţilor economici cu capital de stat.
Educaţi pentru a declara producţii record “în avans”, managerii au apelat la pixuri pentru a cosmetiza bilanţurile, producând indiferent de costuri şi consumuri materiale, pentru a-şi justifica funcţia.
Setaţi pentru economia socialistă, managerii încă visau depăşiri de plan, devansări de termene, visau la diplome şi felicitări din partea primului secretar.
Setaţi pentru măsluirea pe bandă a rapoartelor economice, managerii au căpătat nesiguranţa posturilor ocupate, au dat din coate pentru a fi luaţi în seamă şi a fi integraţi în grupuscule ce le-ar fi putut garanta viitorul.
O mare parte din manageri nu s-au adaptat economiei de piaţă reale şi au continuat să producă pe stoc, din pornirea macabră de a-şi îndeplini menirea de “croitor-costume” pentru morţii gata îngropaţi ai firmelor de stat falimentare…
Mă refer la frenezia firmelor care produceau pentru beneficiari rău-platnici, cei care le datorau miliarde, bani mulţi la acea vreme.
Secretarii de partid de tip nou erau lobiştii care fremătau pe lângă manageri şi-i îndemnau să se aprovizioneze cu materie primă de provenienţă dubioasă, apoi să producă acele costume pentru morţi de care vorbeam şi, în final, să le stocheze în depozite pe termen lung, până ce se depreciau suficient pentru a fi reciclate…
Nu putea nimeni să explice de ce firme de stat cu probleme financiare produceau pentru firme aflate şi ele în incapacitate de plată.
Nimeni nu putea să explice de ce se consumă în draci atâtea resurse materiale şi energetice.
Se vorbea de reformarea economiei, dar spiritul de competiţie era înăbuşit în faşă de managerii şcoliţi pentru a executa fără crâcneli ordinele, nu pentru a gândi.
Şi uite aşa, producţia pe stoc creştea văzând cu ochii, pentru că inerţia nu putea schimba planurile de producţie, iar ofertele trebuiau căutate, ele nu săreau singure în calea managerilor corupţi, indiferenţi şi delăsători.
Ca să-şi păstreze scaunele “până la noi ordine”, din populism interpretat de vulg a fi “grija faţă de om”, de fapt contra interesului public, managerii nu erau interesaţi de bunul mers al societăţilor comerciale, ci doar de şpăgile negociate în numele lor de către funcţionari la fel de zeloşi în a frauda ceea ce trebuia să fie “bunul întregului popor…”
De unde, doamne, minte de manager, în căpăţâni de prim-secretari?
REFORMA, LA O MARGINE DE LUME
Periodic, reformele păreau că se urnesc, iar populaţia se întreba dacă direcţia este cea bună.
Iniţiaţii ascundeau adevărul.
Mimau interesul faţă de viitor şi puneau neputinţele manageriale pe seama întoarcerii istorice de la comunism la economia de piaţă.
În lipsă de argumente, managerii întrebau cu tupeu:
“Aţi vrut democraţie? Acum aveţi democraţie!”
Şi uite aşa, în condiţiile în care săptămâna de lucru se scurtase la 5 lucrătoare, entităţile economice au fost încurajate să majoreze salariile.
Cererile neruşinate au fost de regulă aprobate, pentru că, proporţional, creştea şi salariul conducătorilor, care se scărpinau apoi în cap, întrebându-se de unde să facă rost de salarii.
Lăsaţi din mână, fără indicaţii şi ţinte economice fezabile, managerii au întocmit după mintea lor, planuri relaxate de producţie.
Managerii au devenit un soi de croitori sedaţi de putere, care ţineau morţiş sa termine costumele pentru morţii tocmai îngropaţi: lucrau pe stoc, ineficient şi criminal.
Au micşorat producţia din cauza lipsei de materii prime, dar au majorat preţurile, pentru că salariile mărite nu puteau fi acoperite astfel.
Logic, omul se gandeste sa faca bine dar la fel de logic este ca ceea ce considera bine cineva, altcineva nu. Se iese greu din dilema. Imi doresc ca binele sa fie de partea celui care-l merita. Daca gresesc, te rog sa-mi spui. Cateodata, gresesti din intentii bune.
Datorita tie, bietul logic si-a mai spalat obrazul pentru ca fusese cocosat de voturile negative ale talibanilor.Voi mai merge in vizita doar pentru autor.