Cum se vede de la Teheran meciul cu SUA -Team Melli câștigă Mondialul

​În timp ce în țară iranienii cu ochii pe Campionatul Mondial și cu inima alături de Team Melli (echipa națională) trec din nou prin emoții și speranțe care sfidează șansele reale, regimul de la Teheran, în noua sa formulă militarizată, mai radicală dar mai pragmatică, obține o foaie de parcurs care îi oferă nu doar supraviețuirea dar și consolidarea.

A iubi sau a nu iubi

​Iranienii au urmărit cu sufletul la gură dezbaterile despre Memorandum și primele zile ale echipei naționale la Campionatul Mondial. ”Cu americanii se joacă soarta păcii, și ne pasă, evident!, dar oamenii nu mai au încredere în nimic, oricum banii de reconstrucție tot la ei vor merge, în schimb pot crede în Team Melli, Team Melli e a noastră nu a lor”, dezvăluie M, un tânăr de 26 de ani, momentan fără venituri constante pentru că nu își găsește o slujbă în domeniul în care are studii superioare de inginerie.

​Participarea Iranului la Cupa Mondială a venit la pachet cu o dezbatere aprinsă care a scos la iveală diviziunile din diaspora iraniană dar și cele dintre iranienii din țară. Pentru scurt timp, iranienii au dezbătut online dacă sprijinul pentru echipa națională ar echivala sau nu cu sprijinul pentru regim.

​Până la urmă a prevalat iubirea pentru Team Melli iar iranienii antiregim au invocat unitatea dincolo de opinii construită în jurul fortbaliștilor și respingerea propagandei oficiale. ”Este echipa noastră, chiar dacă încearcă să o folosească pentru propagandă” spune M.

​”Știu că nu au cine știe ce șanse, dar Team Melli aduce un strop de bucurie unui popor deprimat, nimeni nu știe sigur nimic, nimeni nu crede că va fi mai bine pe termen lung, chiar dacă o vreme nu vor mai fi bombardamente” continuă M.

14 puncte de întrebări

​După zile întregi de mister în privința prevederilor din Memorandumul de Înțelegere, partea americană a dezvăluit presei conținutul, catalogat ca o reușită diplomatică, dar intens contestat pentru că oferă regimului de la Teheran resurse financiare cu care să își realimenteze rețeaua de actori nonstatali dar și programele militare. Numai că din nou apar mici diferențe de terminologie și nuanțe între textul prezentat ca final transmis presei de Washington și ce a prezentat Teheranul. ​

​Primele 3 puncte sunt identice însă au interpretări diferite ale analiștilor, activiștilor și politicienilor iranieni, în funcție de orientare. ”Republica Islamică Iran și Statele Unite, împreună cu aliații lor din actualul război, declară, odată cu semnarea prezentului memorandum de înțelegere, încetarea imediată și permanentă a războiului pe toate fronturile, inclusiv în Liban, și se angajează ca, de acum înainte, să nu mai lanseze nicio acțiune ostilă una împotriva celeilalte și să se abțină de la amenințarea cu forța sau de la folosirea acesteia una împotriva celeilalte. Acordul final va confirma prevederile prezentului articol și ale celorlalte articole” – este primul punct al Memorandumului care la Teheran a fost ”tradus” ca o înfrângere și umilire a Israelului și însoțit de verdictul unor comentatori radicali că Iranul a reușit să strice prietenia americano-israeliană.

​În aceelași timp, presa iraniană remarcă ceea ce numește o primă încălcare a mențiunii că părțile se vor abține de la amenințări cu forța, de vreme ce președintele Donald Trump a avertizat că dacă negocierilee pentru acordul final nu sunt mulțumitoare, va apela din nou la bombardamente.

Singuri cu agresorul

​Punctul 2 este perceput ca o veste proastă de opoziția iraniană – ” Republica Islamică Iran și Statele Unite se angajează să-și respecte reciproc suveranitatea și integritatea teritorială și să se abțină de la a se amesteca în afacerile interne ale celeilalte părți”. În lectura opozanților regimului de la Teheran, punctul 2 reconfirmă că nimeni din exterior nu va interveni sau susține populația iraniană pentru înlăturarea regimului și că ”am rămas singuri” după cum se exprimă M.

​La punctul 3 al Memorandumului Republica Islamică Iran și Statele Unite se angajează să negocieze și să ajungă la un acord final într-un termen maxim de 60 de zile, care poate fi prelungit de comun acord, ceea ce, spun activiștii iranieni, va fi intens exploatat de regim ca să tergiverseze conform tradiției de negociere, mai ales că sentimentul de victorie s-a consolidat la Teheran odată în plus, după ce președintele Trump a admis într-o declarație recentă că a fost nevoit să cedeze pentru deschiderea Strâmtorii Ormuz, ca să nu arunce lumea întreagă într-o prăbușire economică catastrofală, similară celei din 1929.

​Ce nedumerește însă este formularea prezentată de regimul de la Teheran la finalul punctului 4 : ”Imediat după semnarea prezentului memorandum de înțelegere, Statele Unite vor ridica blocada navală și vor împiedica orice interferență sau obstrucționare a Republicii Islamice Iran, restabilind traficul la capacitate maximă în termen de cel mult 30 de zile; în această perioadă, Republica Islamică Iran va asigura traficul naval proporțional cu cel din perioada anterioară războiului. În plus, Statele Unite se angajează să-și retragă forțele din proximitatea Iranului în de 30 de zile de la încheierea acordului final.”

​Mai mulți analiști iranieni de opoziție dar și ultraconservatori critici la adresa memorandumului dezbat ce înseamnă ”retragerea forțelor americane din proximitatea republicii islamice”, dacă se referă numai la îndepărtarea forțelor aduse special pentru război ori și a celor stabiliți în bazele americane din țările vecine Iranului. Analiștii apropiați de tabăra ultraconservatoare și de Corpul Gărzilor Revoluționare susțin că acest punct din memorandum ar trebui să ducă la expulzarea SUA din regiune.

Ormuz în strânsoarea Teheranului

​Punctul 5 din textul prezentat de Teheran prevede că imediat ce memorandumul este semnat, Republica Islamică va face toate eforturile posibile ca să asigure reluarea în siguranță, a traficului naval comercial, fără taxe dar numai vreme de 60 de zile, între Golful Persic și Marea Omanului și invers. ”Republica Islamică va reporni în 30 de zile traficul naval, ținând cont de necesitatea eliminării obstacolelor tehnice și a neutralizării minelor de către Iran. Republica Islamică Iran va derula un dialog cu Sultanatul Oman pentru a defini viitoarea administrare și serviciile maritime în Strâmtoarea Ormuz, în discuție și cu alte statee din Golful Persic, în conformitate cu legislația internațională și drepturile suverane ale statelor riverane Strâmtorii Ormuz”.

​Prevederea legată de lipsa taxelor pentru 60 zile, arată, odată în plus, că Teheranul intenționează să instituie, după această perioadă, taxe cu titlu permanent pe care le-a numit deja ”de mediu și de întreținere”, lucru salutat de comentatorii iranieni ultraconservatori drept o viitoare sursă consistentă de bani pentru regim. Aceiași ultraconservatori subliniază ”regionalizarea” dialogului și excluderea SUA din orice înțelegeri în zonă.

Banul ochiul Marelui Satana

​În schimb, vocile ultraconservatoare sunt împărțite în ce privește punctul 6 care se referă la reconstrucția Iranului cu bani regionali și americani. Deși nu sunt clar stipulate fonduri directe americane, în înțelegerea analiștilor iranieni, banii ”Marelui Satana” (apelativul istoric al SUA în propaganda republicii islamice) pot veni în Iran prin intermediul partenerilor regionali ai SUA. ”Statele Unite se angajează, împreună cu partenerii săi regionali, să elaboreze un plan final și comun de minimum 300 de miliarde de dolari, pentru reconstrucția și dezvoltarea economică a Republicii Islamice Iran. Mecanismul de implementare a acestui plan va fi finalizat în 60 de zile, ca parte a acordului final. SUA vor asigura toate licențele, excepțiile și autorizările necesare pentru tranzacțiile financiare relevante”.

​Astfel, în timp ce unii ultraconservatori spun ”să le luăm banii” alții avertizează împotriva ceea ce numesc o potențială influență capitalistă imperialistă americană în economia iraniană prin intermediari regionali.

​De altfel, încă dinainte să apară detalii ale Memorandumului, mai mulți activiști iranieni de stânga au semnalat că noua republică islamică cu militari afaceriști la putere pregătește măsuri de ieftinire a costului mâinii de lucru iraniene, de exemplu prin tăierea contribuțiilor sociale ale angajatorilor de la 23% la 7%. Ei acuză că povara va cădea pe societate în favoarea, din nou, a celor puțini și racordați la regim.

Radicali parțial nemulțumiți

​În spațiul public iranian prevederile de la punctul 7 al Memorandumului referitoare la ridicarea sancțiunilor sunt percepute ca o victorie (”Statele Unite se angajează să pună capăt, conform unui calendar care urmează să fie stabilit ca parte a acordului final, tuturor tipurilor de sancțiuni la care este supusă în prezent Republica Islamică Iran, inclusiv rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, precum și tuturor sancțiunilor unilaterale ale SUA, atât primare, cât și secundare) însă editorialiștii publicațiilor controlate de Corpul Gărzilor Revoluționare critică diplomația iraniană că nu a obținut mai mult și mai repede și resping condiționarea ridicării treptate în funcție de progresele și concesiile pe care ar trebui să le facă republica islamică.

​La fel de criticat în tabăra radicală este angajamentul republicii islamice de la punctul 7 că nu își va procura sau dezvolta arme nucleare însă în ce privește viitorul programului nuclear, sunt analiști care spun că SUA a acceptat că Iranul va îmbogăți pe viitor uraniu doar că rămâne de stabilit până la ce grad.

​Ei salută formula ” Republica Islamică Iran și Statele Unite au convenit că soarta materialului îmbogățit și soarta tuturor celorlalte chestiuni legate de domeniul nuclear convenite de comun acord, inclusiv nevoile nucleare ale Iranului, vor fi abordate în mod adecvat într-un acord final” și spun că de fapt administrația Trump recunoaște ca legitime ”nevoile nucleare ale Iranului”, inclusiv prin faptul că punctul 9 meține actuala stare de fapt și actualul program nuclear și că SUA se angajează să nu impună noi sancțiuni până la un acord final.

Unde merg banii ?

​Tot ca o victorie este salutată prevederea din punctul 10 că Trezoreria americană va emite derogări pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și derivate din acestea dar și pentru toate serviciile asociate lor, inclusiv tranzacții bancare, asigurări, transport etc”.

​Însă, opoziția iraniană se întreabă unde vor merge banii obținuți din exporturi și discută despre misterul fondurilor iraniene înghețate despre care presa de stat a anunțat ba că au fost parțial deblocate și că sume importante au ajuns deja în țară, ba că urmează să fie transferate Teheranului.

​Opoziția face trimitere și la punctul 11 – ”Statele Unite se angajează ca, pe baza implementării actualului Memorandum de Înțelegere, să pună în întregime la dispoziția Republicii Islamice fondurile și activele înghețate sau restricționate. Aceste fonduri, indiferent dacă sunt deținute în contul principal sau transferate în altele, vor fi utilizate pentru orice plată către beneficiarii finali desemnați de Banca Centrală a Republicii Islamice Iran. Statele Unite se angajează să emită toate autorizările și licențele necesare”.

​În contextul uni preocupări publice majore pentru corupția percepută ca tot mai extinsă, opozanții regimului sugerează că fonduri importante au ajuns deja la companiile apropiate sau deținute de Corpul Gărților Revoluționare și semnalează proiecte de minerit de exemplu, care brusc au finanțare pentru dezvoltare, fără niciun impact pozitiv asupra comunităților în care vor fi desfășurate și cu excluderea lor de la profituri. Mai mult, spun vocile anti-regim, punctul 11 permite Băncii Centrale să ofere fonduri chiar și entităților aflate în trecut sub sancțiuni iar banii ar putea ajunge nu în economia iraniană ci la actorii nonstatali regionali pentru reînarmare.

​Atât textul prezentat de Teheran cât și cel comunicat de Washington mai cuprind încă 3 puncte referitoare la un viitor mecanism bilateral de monitorizare a aplicării viitorului acord final și angajamentelor acestuia, începerea imediată a negocierilor pentru documentul final și faptul că acordul final va fi consfințit printr-o rezoluție cu caracter obligatoriu a Consiliului de Securitate al ONU.

​Analiști iranieni independenți atrag atenția că Teheranul a reușit să obțină în formularea de la punctul 13 că negocierile viitoare se vor referi ”exclusiv” la alte puncte decât 1, 4, 5, 10 și 11, așadar regimul îngrădește SUA, va respinge orice încercare de întoarcere americană asupra lor și că acestea sunt un bun ferm câștigat de Teheran.