Carmen Gavrila

Licențiată în Persană-Studii Americane la Universitatea București, și-a început cariera în presă in 1998 la Radio România Actualităţi. Din 2004 a devenit trimis special și corespondent de război al radioului public, în mai multe rânduri, în Orientul Mijlociu, în ţări ca Iran, Liban, Egipt, Afganistan. Este autoarea volumului "Revolta Orientului" apărut la ed. Polirom în 2013.

Carmen Gavrila
Articole scrise:

Republica Islamică transmite pe mai multe voci că este pregătită de ”război apocaliptic” cu Statele Unite, după ce președintele Donald Trump a respins planul iranian de deschidere a strâmtorii Ormuz. Mesajul pleacă de la Teheran într-un moment în care regimul comemorează 2 ani de la lichidarea liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah.

Numită local „Strâmtoarea Lacrimilor”, o referință la viețile omenești pierdute de-a lungul secolelor pentru a obține controlul asupra ei, strâmtoarea a fost o importantă rută de transport al mărfurilor între vechi civilizațiii din India, Asia, Egipt, Africa sau Imperiul Roman, înainte să devină una de tranzit pentru petrolul regiunii. ​

La alegerile din 2009, Mohsen Rezaei a ieșit pe locul 3, mult după Ahmadinejad și Moussavi. Au fost acuzații de fraudă electorală în favoarea lui Ahmadinejad, pe fondul sondajelor care îl dădeau câștigător pe Moussavi și a unor nereguli semnalate în mai multe locuri din țară. Au urmat proteste de amploare din care s-a născut așa numita ”Mișcare verde”, activă până în 2011 și reprimată prin arestări ale principalilor lideri. Mir Hossein Moussavi a fost eliminat de pe scena politică prin arest la domiciliu.

”Prăjitura iraniană galbenă (yellowcake – materie folosită pentru producerea de combustibil nuclear n.r.) nu le place, o preferă pe cea saudită”, scrie ironic un comentator ultraconservator și face trimitere la avertizarea prințului saudit Salman că Arabia Saudită va căuta să obțină arma nucleară dacă și Teheranul o va obține, apoi adaugă că singura protecție pentru republica islamică ar fi tocmai arma nucleară.

Pentru mulți iranieni aparatele Starlink au devenit mitice, sunt înconjurate aproape de legendă, pornind de la avertismentele oficiale că sunt interzise, la modul în care ajung în țară și până la prigoana autorităților și pedepsele aspre care vin la pachet cu ele.

În tradiţia islamică, Isus apare ca unul dintre profeţi şi evident este menţionat ca musulman. Conform Coranului, Isus (Isa în arabă) este un mesager trimis pe pământ ca să predice monoteismul, un om dincolo de orice păcat, născut din Fecioara Maria, după voinţa lui Allah (similar cu crearea lui Adam), care l-a trimis pe îngerul Gabriel.

Între loviturile americane și israeliene și controlul intern extins după protestele de amploare de la începutul anului, în plin război, unii iranienii cred că au parte de cel mai trist Nouruz – sărbătoarea zoroastriană, preislamică a Anului Nou (în traducere ad literam ”ziua nouă”), alții însă spun că aleg să spere, tocmai în spiritul Nouruzului, un nou început suprapus pe echinocțiul de primăvară, când soarele ia locul întunericului de iarnă.

Pe 8 martie 1979, în Iranul revoluției islamice, celebrarea Zilei Internaționale a Femeii s-a transformat într-un uriaș marș de protest imediat după introducerea obligativității vălului islamic. La Teheran, mii de femei au ieșit pe străzi vreme de 6 zile, până când protestele au fost înăbușite de miliții islamiste.

Fondatorul republicii islamice și liderul revoluției, ayatollahul Ruhollah Khomeini, a gândit, a pregătit și a pus în practică, începând cu 1979, o formă de guvernare despre care știa că nu poate rezista decât dacă autoritatea clericală, mai ales liderul suprem, primește și un braț de fier care să aibă în ADN ideologia teocratică și conceptul vellayat-e fariq (guvernarea juristului Islamic).