Întoarcerea spionului și legea interferențelor străine

Cuvinte pedepsite

„Nu pot declara nimic oficial, nu mă poți cita până nu ne lămurim dacă legea chiar intră în vigoare, altfel risc și 30 de ani de închisoare” îmi spune L.

Este vorba despre o lege inițiată și adoptată, luna aceasta, de majoritatea ultra-conservatoare din Majles (Parlamentul iranian). Potrivit IRNA, Guvernul Pezeshkian a transmis imediat că actul legislativ încalcă libertatea de exprimare și este așteptată opinia Consiliului Gardienilor (organism format din specialiști în drept islamic care aprobă sau resping legile adoptate de Majles și candidații la toate tipurile de alegeri).

Departamentul juridic al guvernului a transmis că noua lege nu va face decât să sufoce dezvoltarea științifică și să accentueze exodul elitelor din cecetare, un fenomen care este deja de mai mulți ani o problemă a țării.

Până și președintele parlamentului, Mohammad Baqer Qalibaf a avertizat, citat de ISNA, că noua lege are potențialul de a înfuria populația și comunitatea academică. Ceea ce se și întâmplă, cu multiple proteste ale organizațiilor academice și think-tank-uri, chiar și din zona conservatoare, care spun că legea face imposibilă orice colaborare sau comunicare cu instituții de cercetare din exterior, în special din Occident.

Acestea acuză faptul că legea prevede formularea unei liste de universități ori institute sau centre de cercetare străine, care să fie aprobată de regim iar mediul academic iranian va putea să colaboreze exclusiv cu instituțiile de pe această listă.

Ba chiar un fost consilier prezidențial a luat peste picior argumentele de securitate aduse în favoarea legii spunând că dimpotrivă, iranienii trebuie să le vorbească occidentalilor tocmai ca să risipească ideile „preconcepute” despre republica islamică.

Publicațiile iraniene de orientare moderată sau liberală ca Doniya-e Eqtesad, Sharq sau Sazandeghi și comentatorii de aceste orientări, acuză nu doar o sufocare a presei și comunității academice dar și o potențială deformare socială, pentru că, spun ei, legea încurajează delațiunea, turnătoria și întoarcerea iranienilor împotriva altor iranieni, deși spațiul public este dominat de apeluri la unitate mai mult ca oricând.

Asta pentru că legea fixează de exemplu între 6 luni și 2 ani de închisoare pentru iranienii care dau interviuri presei afiliate cu SUA și Israel, iar termenul afiliat nu este deloc clar definit, spun mai mulți juriști ai organizațiilor pentru drepturile omului în Iran.

Mai mult, noua lege interzice și trimiterea de imagini, foto sau video, unor publicații străine iar pentru interviuri este necesară notificarea ș aprobarea din partea Ministerului Informațiilor. Pedeapsa poate urca până la 30 de ani de închisoare.

Activiștii iranieni spun că legea este menită să consolideze controlul intern de vreme ce regimul este conștient că a reprimat protestele cu potențial revoluționar din iarnă dar nu a eliminat și cauzele și nici nu pare dispus să o facă. Așa că, în plin război, este invocată securitatea națională deși măsura are de face cu strivirea vocilor critice ori care contestă o măsură sau alta ori dezvăluie exteriorului derapaje interne.

În plus, spun ei, noua lege incriminează, spre deosebire de legislația existentă, chiar comunicarea iranienilor obișnuiți cu exteriorul și întărește controlul Sepah – Corpul Gărzilor Revoluționare, nu doar asupra aparatului politic iranian ci și asupra societății.

Cu mâinile pătate

Activiștii iranieni consideră că nu este o coincidență că legea anti-influențe străine vine la pachet cu reluarea în propaganda internă a unui mai vechi slogan („fiecare iranian, un membru Basij”) de înscriere în miliția paramilitară islamică de voluntari – Sazman-e Basij-e Mostaz’afin – „Organizația/Agenția pentru Mobilizarea/Pregătirea Oprimaților (mostaz’af” este termenul coranic pentru persoana marginalizată și oprimată de tirani).

Acum, spun ei, în baza acestei legi de contracarare a influențelor străine, iranienii obișnuiți sunt încurajați să adopte modelul de comportament al membrilor miliției, să aplice ce cred ei că este legea și să își „toarne” vecinii ori cunoștințele că vorbesc cu presa străină ori pentru că fotografii incriminatoare sau care doar prezintă realitatea din țară, ajung în afara republicii islamice.

Iar cel care a readus în atenție sloganul „fiecare iranian, un membru Basij” este prospăt întors în centrul aparatului de securitate al republicii islamice – Hossein Taeb. Redevenit șef al Basij (al cărei comandant mai fusese până în 2009), Taeb, aflat sub sancțiuni UE pentru rolul lui în strivirea sângeroasă a revoltelor de după alegerile prezidențiale din 2009, dă fiori activiștilor și iranienilor critici la adresa regimului.

Parcursul lui politico-militar în republica islamică este presărat cu acuzații de crimă și tortură (este acuzat de exemplu că a fost direct implicat în așa numitele „crime în lanț” din anii 80 și 90 – asasinarea mai multor activiști, jurnaliști, artiști și intelectuali iranieni în Iran și în afara țării) dar și de incompetență.

Ceea ce îi asigură însă lui Hossein Taeb un etern loc în structurile de putere ale republicii islamice este îndelungata lui apropiere de Mojtaba Khamenei, cel care, spun surse iraniene, l-a și promovat pe lângă tatăl său, Ali Khamenei, pentru posturi importante. Taeb face parte din cercul de comandanți Sepah care s-a format în timp în jurul lui Mojtaba Khamenei, oameni care au mizat și au ajutat ca acesta să devină rahbar – lider suprem.

Nimic nu se pierde, totul se transformă

Taeb a avut, în mai toată cariera lui atribuții în domeniul contraspionajului și informațiilor cu accent pe amenințările interne la adresa republicii islamice, de exemplu funcția de adjunct în Ministerul Informațiilor și Securității din perioada fostului președinte Akbar Hashemi Rafsanjani

Activiștii iranieni povestesc că Rafsanjani l-a dat afară pe Taeb și l-a ținut departe de alte posturi guvernamentale după ce Taeb a încercat să îi facă dosar de spionaj chiar fiului lui Rafsanjani. Dar Taeb nu a rămas șomer, l-a adus Mojtaba Khamenei în post de coordonator-adjunct la biroul liderului suprem, atunci Ali Khamenei.

Din acea funcție, în strânsă coordonare cu Mojtaba, Hossein Taeb a pus la punct ceea ce activiștii antiregim numesc poliția secretă a Sepah (Sepah-e Pasdaran-e Jomhuri-e Eslami), un serviciu separat de Ministerul Informațiilor, cel care ține de guvern (dar cu ministru numit doar cu acceptul liderului suprem). Și tot în coordonare cu Mojtaba și cercul lui de pasdaran, Taeb a contribuit la propulsarea altui pasdar la președinție, în 2005 – Mahmoud Ahmadinejad.

Având deja experiență în reprimarea protestelor studențești din anii 90, Hossein Taeb a ordonat apoi, din postura de șef Basij în care fusese numit, tot prin intervenția lui Mojtaba Khamenei, stingerea prin forță a protestelor de amploare care au urmat alegerilor prezidențiale din acel an, catalizate de numeroase acuzații de fraudare a scrutinului în favoarea lui Ahmadinejad (al doilea mandat).

În același an, Hossein Taeb a devenit șeful Organizației de Informații a Sepah iar un nou strat de sânge a ajuns pe mâinile lui, la reprimarea violentă a unui nou val de proteste populare, cel din 2019.

Apoi, fără să dispară cu totul din structurile republicii islamice, a fost o vreme departe de funcțiile de vârf, după ce fostul lider suprem l-a schimbat în 2022, din postul de șef al serviciului de informații al armatei ideologice Sepah.

Atunci, motivul nedeclarat oficial dar cunoscut de toată lumea a fost cel de incompetență, pe fondul unor eșecuri majore ale serviciului Sepah sub conducerea lui Taeb – de la asasinarea fondatorului programului nuclear iranian și a altor cercetători în domeniu, până la lichidarea mai multor comandanți Sepah chiar pe teritoriul iranian sau atacuri cibernetice ori chiar dezvăluirea stânjenitoare pentru regim că cel puțin un comandant din serviciu era agent Mossad.

Hossein Taeb și-a făcut din nou simțită prezența public, în 2025, prin luări de poziție care au provocat rumoare, mai ales când a minimalizat gradul de infiltrare, evident și extins al Mossad în Iran, ba chiar a susținut că republica islamică ar fi dejucat operațiuni străine în țară și a pretins că tinerii iranieni au cerut, după războiul de 12 zile cu SUA și Israel să fie înarmați și să lanseze lovituri de descurajare asupra dușmanilor.

Mai mulți activiști iranieni au anticipat atunci că Hossein Taeb va reveni, într-un fel sau altul, pe un post în centrul sistemului de securitate și că va face ceea ce știe cel mai bine, să amuțească vocile contestatare.

Acum că predicția lor s-a adeverit, se așteaptă ca regimul, cu instrumentul Taeb în fruntea voluntarilor „primați” din Basij să se năpustească din nou asupra iranienilor, care, deși relativ tăcuți după protestele însângerate din iarnă, sunt într-o criză socială și economică agravată de război, o realitate cu potenția de a-i scoate iar pe străzi, într-o republică islamică în schimbare, care nu se mai preocupă atât de mult de legitimitate cât de înarmarea susținătorilor săi împotriva contestatarilor.