„Majestatea” de la Cotroceni „Dan Nemilosu” l-a „excomunicat” pe jurnalistul Ovidiu Vanghele. CTP analizează contextul, termenii și argumentele președintelui

Structurată cu preambul, expunere a faptelor și dispozitiv de trimitere în judecată, demonstrația jurnalistului se constituie ca un veritabil rechizitoriu pe care i-l face președintelui care, de la înălțimea celei mai înalte funcții în stat, a executat un jurnalist independent fără drept de apel. Ceea ce se întâmplă doar în dictatură, adică în autocrația pe care CTP a demonstrat că o reflectă președintele Nicușor Dan.

Preambulul

Pentru început, jurnalistul face o așa-zisă rectificare pentru ca ironia să-i fie și mai șfichiuitoare împotriva celui care, aflat temporar la Cotroceni, în calitatea sa de președinte, a decis marți seară să-i interzică unui jurnalist accesul la conferințele sale de presă. Și pentru a-l putea plasa pe președinte acolo unde consideră că-i e locul: „în spatele țevilor de arme din decembrie ’89”.

„Spuneam că prin tovărășia cu Pahonțu, N. Dan a trecut în spatele țevilor de arme din decembrie ’89. Rectific: N. Dan a fost dintotdeauna acolo”, spune Cristian Tudor Popescu.

„Am tot vorbit de marți seară încoace despre cuvântarea președintelui Dan. Am făcut-o pentru că am fost solicitat de presă. Altfel, consider că N. Dan a coborât sub orice critică.

Sau s-a suit deasupra oricărei critici. Ar fi fost mai bine dacă o ținea ca la început: el întreabă, el răspunde”, spune CTP ironizând procedeul nou de comunicare al șefului statului care și-a răspuns singur în timpul declarației de presă de marți seară propriilor întrebări.

Expunerea faptelor

CTP se oprește, în mod special, asupra momentului de la finalul conferinței de presă când Nicușor Dan i-a comunicat lui Ovidiu Vanghele decizia sa – pentru a putea puncta astfel date despre cei doi, jurnalist și președinte.

În timp ce Ovidiu Vanghele este „un foarte bun jurnalist de investigație”, lui „N.Dan” i-a fost adresată „o pârdalnică de întrebare despre pupila sa, procurorul general C. Chiriac, pusă în funcție de PSD și Dan”.

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu punctează astfel datele de caracter ale celor doi: jurnalistul la superlativ și protectorul – de la nivelul celei mai înalte funcții din stat – unei numiri îndoielnice într-o funcție publică, și nu oricare ci tocmai în cea de procuror general al României.

Jurnalistul îl întrebase pe președinte cum comentează votul pe care procurorul general și l-a acordat sieși, în CSM, ca membru al structurii de magistrați, împotriva propriei sale cercetări de către Inspecția Judiciară.

„Răspunsul lui N. Dan, ca atâtea altele, a fost un nonrăspuns: «Față de injuriile pe care mi le-ați adus, AM DISPUS ca dvs. să nu mai veniți la conferințe de presă, la Palatul Cotroceni, în acest moment, în acest mandat. Colegii mei miloși au sărit peste ORDINUL MEU, peste DISPOZIȚIA MEA. V-o comunic acum…»”, scrie CTP punctând cu majuscule termenii care denotă autoritatea excesivă afirmată de președinte marți seară, la Cotroceni.

Cristian Tudor Popescu punctează faptul că Ovidiu Vanghele ar fi fost sancționat de președinte pentru „un comentariu dur de dezamăgire”, adică nu în calitatea sa de jurnalist și nu în vreun text jurnalistic.

„De atunci și până acum, jurnalistului NU I S-A COMUNICAT NIMIC în legătură cu ordinul de interzicere pe care l-ar fi dat Dan N., Dan Nemilosu’. Excomunicarea lui a făcut-o aseară președintele României, în direct, îndată ce i-a ajuns la urechi întrebarea-piuneză”, atrage atenția CTP.

Dispozitivul

„N. Dan pare convins că Palatul Cotroceni îi aparține, e proprietatea lui, în calitate de împărat care dă porunci. Nu, majestate, Palatul Cotroceni aparține statului român încă de pe vremea când se numea Palatul Pionierilor, și eu jucam baschet pe-acolo. Nu e moșia genitorului matale. De un an și jumătate, N. Dan năpârlește continuu, dând jos câte-o piele. Ultima, dar nu cea de pe urmă, este, iată, epiderma sa democratică, lăsând să se vadă, ca un cap de mort, autocratul din el.

Dan a fost pregătit de dinainte de `89 să urce în aparatul ceaușisto-securist. A venit însă revoluția și nașii săi s-au adaptat situației”, încheie Cristian Tudor Popescu.