O singură privire pe lista filmelor, a pieselor de teatru și a prezentărilor semnate Doina Levintza ne arată un clasic al artei românești. Teatru, film, spectacole de televiziune și expoziții de costume, toate poartă pecetea unui caracter puternic și a unui talent excepțional în artele scenei, ale culorii și ale bucuriei de a trăi. Cine a călcat în casa atelier a Doinei Levintza și a lui Dan Coma trăiește pașii ca pe un plonjon în trecut și în iluzie, într-un muzeu al bucuriei de a trăi, al formelor și al culorilor jucate pentru plăcerile diurne ale vieții.
Doina Levintza este, de departe, cel mai spectaculos creator de scenă și costume din cîți a dat România. Este creatoarea unui stil Levintza, devenit și marcă. Broderie și solemnitate, ținută impunătoare și culori regale, sunt trăsăturile care o identifică de departe. Cine îi cunoaște opera și îi bate numele pe un motor de căutare remarcă însă ingratitudinea societății românești. Doina Levintza, la ceas aniversar, nu se bucură de sărbătoarea pe care o merită. Nici decorații, nici seara omagială, nici recepție, nici concert, nici volum omagial, nici expoziție de costume și decoruri. Parcă am trăi într-o cultură a uitării, cum spunea un poet contemporan.
România nu este captivată decât de Lazăr, Dragnea,Toader și Iohannis. A mai apărut o ediție completă dintr-un poet? Nu intră la evenimente! Și umbrele trec mai zgomotos decît o aniversare culturală. S-a deschis un muzeu? În țara noastră, nu se deschid muzee! Se închid. N-am fi putut marca această zi din viața Doinei Levintza cu o personală de modă și costume create pentru cele mai cunoscute filme și piese de teatru produse la noi? Nu merita Levintza o personală la unul dintre marile muzee ale României? Umilea sărbătorirea ei vreun ciripel care produce chiloți și pantaloni scurți? Nu este Doina Levintza o parte din identitatea noastră culturală? Să o sărbătorească țările prin care a făcut expoziții cu drapelul României la intrare!?
Am plecat de la marea noastră creatoare cu un album de artă intitulat „De ce trag clopotele, Mitică?“. Este jurnalul unui film de Lucian Pintilie, dedicat memoriei lui Emil Botta și lui Toma Caragiu. Albumul, în excepționale condiții grafice, editat în 10-15 exemplare de Doina Levintza și Dan Coma conține imaginile document ale producerii unuia dintre filmele de referință ale cinematgrafiei românești.
Într-un regal de imagini, aparținînd lui Dan Coma și lui Horia Lapteș, avem toate studiile și probele de costum, toate cercetările pentru organizarea producției și toate modelele de la periferia Bucureștilor, selectate pentru a reconstitui lumea lui Caragiale. Nu aș putea să fac o comparație cu lucrări similare realizate la granița și în interiorul altor filme de artă. Nu știu cîte și unde există, dar albumul Doinei Levintza completează perfect filmul lui Lucian Pintilie și se constituie într-un document românesc de valoare excepțională. Lumea românească a lui nenea Iancu, repertoriată după un secol și ordonată într-un volum cu valoare de document, încă își așteaptă editorul.
O asemenea carte excepțională n-a avut parte de nici un sprijin. Nici privat, nici din partea Ministerului Culturii și, să zicem, al Identității Naționale. A rămas doar o operă de artă, produsă „in house“ și fără circulație deși ar face cinste și ar genera admirație și interes în orice ambasadă a României.
Doina Levintza este un clasic al artei scenice și al filmului românesc. Nu mai vorbesc despre modă. În absența oricărui reflex de a ne omagia personalitățile, în numele redacției Cotidianul și al celor care îi cunosc opera,
La Mulți Ani, Doina Levintza!
Foto Timi Slicaru
LA MULTI ANI!Ii admiram creatiile,perfecte si autentice!Ar merita cu prisosinta recunoasterea meritelor de exceptie,dar din pacate valorile mereu stau in umbra!!Am admirat lucrarile dnei Levintza tocmai ca erau impecabile si degajau un aer regal!
Care este identitatea noastră culturală domnule Cornel Nistorescu? Identitate învățată la scoală la orele de Istorie, de Limba română, de morală, identitatec care ne unește și care ne face compatibili fiindcă ne raportâm la același trecut și la aceleași valori din trecutul și prezentul românismului.. Nu există emisiune de limba maghiară având participanți și intelecuali să nu se invoce să nu se facă asocieri cu maghiarismul cu valorile maghiarismului (a mgyarsag). G. Coșbuc speră că nepoții “… vor face tot mai mare / Tot ce românismul are.” Care sunt valorile romànismului cunoscute și asumate de toți români? Există o evidență la ce a afăugat generația noastră și generația dinaintea noastră generație care am fost contemporani românismului și identității noastre culturale? Ați citit Istoria României și a Republlici Moldova a domnului Ioan Aurel Pop să vedeți cât la sută din Istorie este rezervată românilor și cât ungurilor, sașilor, și altor națiuni conlocuitoare. Am cauat recitind un fir roșu privind românitatea și românismul și nu am găsit. Și atunci ne mirăm ca dl. Președinte Iohannis declară că moldovenii sunt un alt popor? Și că după acestă declarație antiromânească se mai gasește în funcția de președinte a României și nu a fost demis pentru Înaltă trădare cu unanimitate de vot al partdelor din parlament, scăzând Uniunile pe criterii etnica? În încheiere La mulția ani doamnei Doina Levința și mulțumiri pentru bucuriile care le-a oferit ochilor noștrii și amintirilor noastre.