Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre cele mai vechi sărbători din calendarul Bisericii. Sfântul Ioan Botezătorul este cel care a pregătit venirea Mântuitorului în lume, mărturisindu-L drept Răscumpărător al păcatelor întregii lumi, fapt pentru care este numit Înaintemergătorul Domnului.
Mulți dintre contemporanii sfântului Ioan s-au întrebat „Ce oare va fi acest prunc?” (Luca 1, 66).
De nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, așa cum vestise îngerul, aveau să se bucure într-adevăr mulți, „căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor” (Luca 1, 15-16).
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut cu șase luni înaintea nașterii Mântuitorului, iar unul din marile momente din istoria omenirii este consemnat în Sfânta Evanghelia după Luca și are loc chiar în perioada când Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan, era însărcinată cu acesta.
Sfânta Elisabeta a întâlnit-o pe Fecioara Maria, care venise în vizită să îi dea vestea cea mare a nașterii Fiului lui Dumnezeu, iar copilul din pântecele ei, Sfântul Ioan Botezătorul, a săltat, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt: „Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 43).
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, denumită în tradiția populară Sânzienele sau Drăgaica, este serbată în calendarul ortodox pe data de 24 iunie cu 6 luni înainte de nașterea Mântuitorului Hristos.
Sfântul Ioan Botezătorul a întruchipat sfințenia dobândită încă din timpul vieții, iar pentru aceasta Biserica îl numește „înger pământesc și ceresc”. Sursă: Creștin Ortodox, Ziarul Lumina
Asociate solstiţiului de vară, Sânzienele sunt, în tradiţia populară, zânele belşugului, ale cântecului şi dansului.
Legendele spun că Sânzienele sunt fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă şi „dau puteri” deosebite florilor şi buruienilor, care pot deveni plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sânzienelor zânele zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă şi fac să rodească holdele, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. Dacă oamenii nu le sărbătoresc, Sânzienele se răzbună, amintindu-şi că fac parte din familia Ielelor.
Practicile legate de cunună, aprinderea unei torţe de către flăcăi, torţă numită “făclia de Sânziene”, alte caracteristici specifice Sânzienelor, îi îndreptăţesc pe etnologi şi folclorişti să considere această sărbătoare drept una a Soarelui.
“La Sânziene se înjumătăţeşte anul, iar la miezul zilei Soarele joacă pe cer”. E ziua în care vara începe să dea înapoi, iar cucul amuţeşte, căci a cântat neîntrerupt trei luni. În dimineaţa de Sânziene fetele se spală goale în rouă pentru a fi drăgăstoase.
Sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica, aşa cum mai este ea numită în popor, este strâns legată de planta care îi poartă numele – sânziana
Poza e prostească de-a binelea.
ar fi fost zarite la padurea Hoia-Baciu.