Nicu Covaci, liderul legendarei trupe Phoenix, a murit vineri seara. Liderul trupei Phoenix, Nicu Covaci, avea 77 de ani.
El a fost operat în luna martie, de urgenţă, pe creier, la Spitalul Judeţean Timişoara.
Zilele trecute, pe pagina de Facebook a artistului, colegii săi au precizat că „tratamentul postoperator nu s-a putut finaliza din cauza complicaţiilor” apărute.
Nicu (prenume real Nicolae – n.r.) Covaci, fondatorul trupei Phoenix, s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timişoara.
Compozitor, chitarist, pictor şi grafician, Nicu Covaci a studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine. Apoi a învăţat să cânte la muzicuţă şi a luat lecţii de chitară. A studiat la Liceul de Arte Plastice şi la Institutul de Arte Plastice din Timişoara, conform blogului personal,
„De azi ne-aşteaptă, Dincolo,
Cel Ce Ne-a Dat Nume.
Prin TOT ce ne-a lăsat Moştenire,
Nicu Covaci este, de azi,
Pururi,
NEMURITOR”, au scris membrii trupei pe pagina de Facebook Phoenix Transsylvania.
Nu contest activitatea trupei shi mai ales a lui Nicu Covaci, fie-i tzarana ushoara shi odihna sufletului lui.
Dar trecerea in umbra mai ales din partea lui Paunescu care shi-a vazut sacii in carutza, dar shi a politicului pentru ce vedea ka Ceashka ramane mai prejos cu natzionalismul lui, a dat o misiune Securicilor de a scapa de trupa asta, ce avea legaturi in vest. Asha ca toata fuga an fanfare, pare a fi regizata, binentzeles cu complicitate de la unii membrii ai trupei. M-a uimit ca deshi mama lui shtia de fuga, dupa multzi ani, apare o scrisoare catre ea, citita in premiera dupa 20 de ani, in care se scria ofurile cum ar fi despre Paunescu, samd, ca shi cum mama lui nu shtia ca ei pleaca. Se poate ca shi in ziua de azi, securicii lucreaza shi fac shi asha zise fapte bune. Dintre totzi, Mircea Baniciu cred ca a fost singurul roman adevarat ce nu a vazut in vest ocazia de a se umple de money. Din cate shtiu venea singurul solist care i-shi platea biletul de avion de la Cluj ca sa cante la Sala Palatului, nefacand discutzii la plata prestazii, precum Anda Calugareanu cershand bisuri (bani>). Atunci era sa fie electrocutat mortal un chitarist, de s-au stins toate luminile in sale shi s-au kk pe ei poolitrucii. Noroc ca s-a rezolvat cu bine, Baniciu fiind martor la cele intamplate atunci.
O zi buna.
Con
@ Marele scUrs , iar dai in gropi ca de obicei. Covaci ,fierar in „Erdely”, nu Kovacs scalimbule. De la maghiarizarea fortata pe timpul Mariei Tereza si cea din timpul diktatului multi se cred ” alesii lui Attila”.Patrubany , Barna , Borca(n), Bogos (botgros) ,Horn(cos de fum), etc nimic , nimic ? Dar cum ati transformat un Vladareanu in Vlodoreny si cite altele?????Dar de ” maghiarul” Sandor Petofi nika ?Nici nume nu aveti de le imprumutati de la altii ?Dar numele real al Debrecenului il stii ? Nu suna bine Dobirceni ?
…sa fi avut Romania macar o mie de insi ca Nicu Covaci,priviti privirea,verticalitatea ,caracterul acestui OM,..toata viermaraia tradatoare de neam ar fi luat drumul diasporei romanesti,..dar nu a fost sa fie asa,..in drama lui sta vinovatia unui intreg popor de oi supuse,ce au tacut si au acceptat SUPUNEREA NECONDITIONATA
Maestre ,iarta poporul roman,nu a stiut ce face!
Când ajung la el, îl găsesc gata de plecare. «E o agapă la ‘Orizont’ (revista Uniunii Scriitorilor)», îmi zice. «Hai să mergem». Mie nu-mi convenea, fiindcă ştiam că trebuie să-l iau pe departe, ca să-l conving să scrie textul. Şerban, însă, nu era de întors din drum, pe vremea aceea, odată ce zărea cognac la orizont. Aşa că am luat-o-ntr-acolo. Pe drum, am pus placa mizericordiei. «Uite», i-am zis, «eu sunt amic cu unul de la Phoenix şi m-au rugat să-i ajut, că sunt într-un mare impas. Trebuie să înregistreze în curând o placă la Electrecord, dar le lipseşte un text. Muzica e compusă deja. Am aici schema metrică» şi-am arătat spre buzunar. «Aha», a răspuns Şerban, «dar tu măcar ai ascultat melodia?».«Da», am zis. «Şi a ce ţi-a sunat?». Şerban şi cu mine lucram pe vremea aceea, sub impresia formidabilei ‘Antologii a inocenţei’ a lui Iordan Chimet, la o antologie a circului, într-un elan emulator nestăvilit. Pentru asta ne scormoneam memoria şi răscoleam bibliotecile,