Nicu Covaci, liderul legendarei trupe Phoenix, a murit vineri seara. Liderul trupei Phoenix, Nicu Covaci, avea 77 de ani.
El a fost operat în luna martie, de urgenţă, pe creier, la Spitalul Judeţean Timişoara.
Zilele trecute, pe pagina de Facebook a artistului, colegii săi au precizat că „tratamentul postoperator nu s-a putut finaliza din cauza complicaţiilor” apărute.
Nicu (prenume real Nicolae – n.r.) Covaci, fondatorul trupei Phoenix, s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timişoara.
Compozitor, chitarist, pictor şi grafician, Nicu Covaci a studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine. Apoi a învăţat să cânte la muzicuţă şi a luat lecţii de chitară. A studiat la Liceul de Arte Plastice şi la Institutul de Arte Plastice din Timişoara, conform blogului personal,
„De azi ne-aşteaptă, Dincolo,
Cel Ce Ne-a Dat Nume.
Prin TOT ce ne-a lăsat Moştenire,
Nicu Covaci este, de azi,
Pururi,
NEMURITOR”, au scris membrii trupei pe pagina de Facebook Phoenix Transsylvania.
Nicu Covaci NEMURITORUL !
Dumnezeu sa il odihneasca in pace. De departe cel mai mare muzician rock roman. O imensa pierdere pentru Romania.
Da, si-a luat zborul spre eternitate ca o pasăre Phoenix si acum cântă îngerilor împreună cu Mony Bordeianu, despre un tramvai cu etaj si tras de cai, prezentat de Cornel Chiriac. Cat au putut să insemne pentru o generație intreaga, căci au pus bazele rockului romanesc, atunci când îi ascultam pe alții doar pe unde scurte, cu pârâituri si întreruperi. A existat o muzica romaneasca si inainte de manele! PS:Multumim Nicule si RIP !!!
DDumnezeu sa il odihneasca in pace. De departe cel mai mare muzician rock roman. O imensa pierdere pentru Romania.
A plecat la dacii liberi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace …
Dumnezeu să-l odihnească.
@ 0:45
Rugaminte catre bunul Dumnezeu :
DOAMNE, NU AM PUTEA SA FACEM ASA UN ARANJAMENT, SA TI-L TRIMITEM PE „PITICUL CRACANAT” SI SA NI-L DAI PE NICU INAPOI ?
Ce scriu,e strict din datele personale, nu e decât realitatea!
Omul a simțit în 2005 un semn grav dar a suferit în interior câteva luni bune fara să spună. N. 19.04.1947, are 77 ani împliniți. Conform datelor personale, maximum un an mai avea de locuit pe lumea asta. Fie-i țărână ușoară!
P.s. este mostra de care toți, dar absolut toți trebuie sa luam aminte să ne urnim pentru binele propriu: un semn pe sănătate pe care nu îl ocolim la momentul inițial, ne ajuta sa avem viață pe continuitate pentru care am venit pe lume, și chiar daca zilele sunt pe final, trebuie sa incercam, nu strică.
„Muzica cu mesaj”, creațiile geniale ale grupului Phoenix până la despărțirea din ’77 rămân NEMURITOARE!Un suflet zbuciumat, de HAIDUC…
Odihnească-se in PACE!
Dumnezeu sa i ierte pacatele si sa l odihneasca !
Dincolo nu sunt nici daci, nici traci nici alte inchipuiri demonice.
In Imparatia Lui sunt numai ingeri care canta lui Dumnezeu.
In iad e plangere continua si o durere far’ de sfarsit
Numele lui era Kovács Miklos,. și nu era romîn de loc,.chiar de vorbea și cînta romînește,.La germnai cînta nemțește,..Nu pricep de ce s-a intors..
PS : Daca astia doi nu indeplinesc conditiile pentru rai, sa-i trimita Sfantul Pentru „in tranzit”, in purgatoriu si de acolo sa se inteleaga si ei, cum pot, pentru un servici’ la „baile de smoala”.
je suis Nicu Covaci, pas Charlie !
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Cel mai mare muzician rock din România, fără absolut nicio discuţie.
Drum bun, suflet mare. Du-te la marele jam session din cer, unde vei găsi alinare printre ai tăi.
Ursake l-am cunoscut în ’92 la un prieten sârb.În Timișoara, chestiile care te chinuie așa de tare pe tine nu prea sunt băgate în seamă. Kappl trăieste, Hariga s-a dus, Crișovan cânta cu banduri franceze, Mircea Blues Chinezon n-a mai apărut de ceva timp.În Timișoara nu prea contează cum vorbea bunicul tău. Poate la UDMR.
Motto:
“Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaște, curățit prin jar,
din cenușa-i proprie și din propriu-i scrum,
astăzi ca și mâine, pururi și acum.”
(Phoenix- Șerban Foarță / Andrei Ujică)
Nicu Covaci, fondatorul și sufletul formației Phoenix, a trecut la cele veșnice după 77 de ani de viață și peste 60 de ani de muzică în fruntea trupei etno-rock-ului românesc.
Dumnezeu să-l odihnească şi să-l primească în împărăţia Sa!
parere… spune:
03 aug. 2024 la 7:01
”…nu e decât realitatea!…”
”…Fie-i țărână ușoară!”
Aberația asta este TOTAL ilogică și contrazisă de altă afirmație(incorectă și ea): Drum lin în lumină”
DINCOLO, în dimensiunile(densitățile vibraționale) superioare, NU EXISTĂ materie fizică(o altă stare vibrațională).
Succes, la-nțeles, s-aveți 🙂
…”Mugur de fluier” este suspinul romanului liber intr-o tara minunata ,de capete plecate
” Sfintii” se reintilnesc. Drum bun spre asrte …..Poate ne mai „cintati” o melodie astrala …..
Nu l-am cunoscut personal dar mă simt ca și cum aș fi pierdut un prieten bun. Mărturisesc că nu trece o zi fără să ascult Phoenix.
Ujică a povestit: „Într-o zi din sesiunea de vară 1973, eram la bufetul din holul Universităţii din Timişoara, bând în picioare, la una din mesele acelea înalte, o poşircă de cafea şi trăgând din nelipsitul Carpaţi fără filtru dintre degete, când a trecut, deodată, ca o pală de vânt vestea: «Vin Phoenicşii!». Ei erau înscrişi la Facultatea de arte plastice, respectiv Muzică, dar dădeau foarte rar pe la şcoală, ca şi mine de altfel, care făceam prezenţă mai mult la bufet.
Şi, într-adevăr, după puţin timp, şi-au făcut intrarea în trombă, trecând în grabă pe lângă noi şi dispărând pe culoarul de la arte. Mai puţin Covaci, care, venind spre masa mea, m-a măsurat din cap până-n picioare şi mi-a spus: «Am auzit că eşti unul dintre noi». Asta voia să însemne că am părul lung. «Şi-am auzit că scrii». Am dat din cap că da. «Am o problemă», zice. Peste puţin timp, erau programaţi să înregistreze la Electrecord un nou album, iar Victor Cârcu, textierul de atunci al formaţiei, făcuse un blocaj la scris, după doar trei piese. «Treci pe la mine, ca să-ţi arăt despre ce e vorba», a mai zis Covaci. Ştiam, bineînţeles, unde locuieşte, pe strada Doja, lângă Maria, la celebra Tuşi, bătrâna lui mătuşă. Casa mamei lui, în care îşi petrecuse anii de şcoală, era la periferie, în Freidorf. Informaţiile despre mine le avea de la Şpitzi Reininger, pianistul lor, cu care eram amic pe teme de muzică şi fotbal.
M-am dus, în aceeaşi după-masă – cred -, la el, unde am aflat că are nevoie de cinci texte, pe o muzică gata compusă. «Nu pot asta», i-am zis, «eu scriu proză, nu ştiu cu rime, dar am un prieten, Şerban Foarţă, care e maestru în chestiuni de metrică. Am să-l întreb pe el. Să văd dacă-l conving». «Bine», zice Covaci, «ascultă aici», şi-mi cântă la chitară acustică ceea ce urma să fie «Mica Ţiganiadă». «Dă-mi schema», îi zic. Covaci a rupt o foaie dintr-un caiet de matematică şi a notat-o. Am împăturit foaia, am pus-o în buzunarul de la piept al cămăşii, şi-am luat-o spre Şerban.
Când ajung la el, îl găsesc gata de plecare. «E o agapă la ‘Orizont’ (revista Uniunii Scriitorilor)», îmi zice. «Hai să mergem». Mie nu-mi convenea, fiindcă ştiam că trebuie să-l iau pe departe, ca să-l conving să scrie textul. Şerban, însă, nu era de întors din drum, pe vremea aceea, odată ce zărea cognac la orizont. Aşa că am luat-o-ntr-acolo. Pe drum, am pus placa mizericordiei. «Uite», i-am zis, «eu sunt amic cu unul de la Phoenix şi m-au rugat să-i ajut, că sunt într-un mare impas. Trebuie să înregistreze în curând o placă la Electrecord, dar le lipseşte un text. Muzica e compusă deja. Am aici schema metrică» şi-am arătat spre buzunar. «Aha», a răspuns Şerban, «dar tu măcar ai ascultat melodia?».«Da», am zis. «Şi a ce ţi-a sunat?». Şerban şi cu mine lucram pe vremea aceea, sub impresia formidabilei ‘Antologii a inocenţei’ a lui Iordan Chimet, la o antologie a circului, într-un elan emulator nestăvilit. Pentru asta ne scormoneam memoria şi răscoleam bibliotecile,
…sa fi avut Romania macar o mie de insi ca Nicu Covaci,priviti privirea,verticalitatea ,caracterul acestui OM,..toata viermaraia tradatoare de neam ar fi luat drumul diasporei romanesti,..dar nu a fost sa fie asa,..in drama lui sta vinovatia unui intreg popor de oi supuse,ce au tacut si au acceptat SUPUNEREA NECONDITIONATA
Maestre ,iarta poporul roman,nu a stiut ce face!
@ Marele scUrs , iar dai in gropi ca de obicei. Covaci ,fierar in „Erdely”, nu Kovacs scalimbule. De la maghiarizarea fortata pe timpul Mariei Tereza si cea din timpul diktatului multi se cred ” alesii lui Attila”.Patrubany , Barna , Borca(n), Bogos (botgros) ,Horn(cos de fum), etc nimic , nimic ? Dar cum ati transformat un Vladareanu in Vlodoreny si cite altele?????Dar de ” maghiarul” Sandor Petofi nika ?Nici nume nu aveti de le imprumutati de la altii ?Dar numele real al Debrecenului il stii ? Nu suna bine Dobirceni ?
Nu contest activitatea trupei shi mai ales a lui Nicu Covaci, fie-i tzarana ushoara shi odihna sufletului lui.
Dar trecerea in umbra mai ales din partea lui Paunescu care shi-a vazut sacii in carutza, dar shi a politicului pentru ce vedea ka Ceashka ramane mai prejos cu natzionalismul lui, a dat o misiune Securicilor de a scapa de trupa asta, ce avea legaturi in vest. Asha ca toata fuga an fanfare, pare a fi regizata, binentzeles cu complicitate de la unii membrii ai trupei. M-a uimit ca deshi mama lui shtia de fuga, dupa multzi ani, apare o scrisoare catre ea, citita in premiera dupa 20 de ani, in care se scria ofurile cum ar fi despre Paunescu, samd, ca shi cum mama lui nu shtia ca ei pleaca. Se poate ca shi in ziua de azi, securicii lucreaza shi fac shi asha zise fapte bune. Dintre totzi, Mircea Baniciu cred ca a fost singurul roman adevarat ce nu a vazut in vest ocazia de a se umple de money. Din cate shtiu venea singurul solist care i-shi platea biletul de avion de la Cluj ca sa cante la Sala Palatului, nefacand discutzii la plata prestazii, precum Anda Calugareanu cershand bisuri (bani>). Atunci era sa fie electrocutat mortal un chitarist, de s-au stins toate luminile in sale shi s-au kk pe ei poolitrucii. Noroc ca s-a rezolvat cu bine, Baniciu fiind martor la cele intamplate atunci.
O zi buna.
Con