Nicușor  Dan – declarații la portiță

Privesc cu multă atenție nerăbdarea și insistența cu care  jurnaliștii își încep ziua alături de președintele Nicușor Dan. Nu mai au răbdare ca el să ajungă la intrarea sau în holul  Palatului Cotroceni, nu așteaptă să organizeze o conferință de presă sau să mai facă o declarație la un eveniment. Chiar și internetul pare  prea lent.

Nu mai au timp să aștepte o postare sau un comunicat. Îl iau de acasă, de la portiță. Sau președintele este atît de nerăbdător ca să se adreseze  poporului și mai ales alegătorilor săi încît de îndată ce își soarbe cafeaua și coboară din apartament  se și pune pe declarații, explicații și transmitere de mesaje. O fi un semn că-i place să se întrețină cu jurnaliștii dis-de-dimineață. Și pe ploaie și pe vînt, și pe soare și pe vreme înnorată și gata să pornească niște trăsnete.

De bună seamă că la portiță este multă emoție, mai mult entuziasm, o  devoratoare curiozitate, un spirit de noutate și de neobișnuită prospețime încît întrebările zboară ca fluturii de mai, răspunsurile sunt scurte, unele aluzive, altele mormăite și pe fugă și din toate se conturează expresive schițe de portret și de peisaj politic. Americanii au recunoscut alegerile, președintele Trump a sunat la telefon de pe mobilul personal, l-a felicitat Nicușor Dan pe neașteptate  și l-a invitat în SUA. Ce fericire! Ce noroc! Ce succes!

Discuțiile pe fugă, purtate la portiță, au doza lor de  aproximație și de relativitate. Se pun și nu se pun. Fac impresie și trec repede.

-”Sunt multe discuții pe masă”, vorba președintelui.

Din declarațiile de la portița din fața blocului în care locuiește fostul primar și noul președinte și de la alte porți și portițe pe unde este întîmpinat și chestionat pe fugă rezultă o imagine dulce, spumoasă și vaporoasă, de viitor luminos risipit într-o ploaie de optimism și speranță. Ea este amplificată imediat de presa mobilizată să promoveze direcția euro-atlantică deja pe pilot automat a României. Tocmai de aceea ar trebui să revenim asupra spumei de optimism și să zăbovim ceva mai îndelung  asupra breaking news-urilor care ne toacă  urechile și nervii de pe toate canalele de știri, fie ele televiziuni, radiouri sau site-uri nerăbdătoare.

În primul rînd a trecut aproape neobservat și nemestecat textul mesajului postat de Ambasada SUA la București.

”Aşteptăm cu interes să colaborăm cu Nicuşor Dan, în calitate de preşedinte al României, şi cu noul guvern, pentru a promova priorităţile noastre comune, precum apărarea, energia şi parteneriatele comerciale”, au scris, marţi, pe Facebook.

Ambasadoarea Kathleen Ann Kavalec nu a semnat și a doua zi a părăsit Bucureștii.

”Nu a fost retrasă, nu este rechemată”, a explicat un membru al ambasadei. Kathleen Ann Kavalec a ales să se pensioneze şi a plecat din România. Nici retrasă, nici rechemată, nici destituită.

Imediat, fără nici o notificare prealabilă a Bucureștilor, președintele Donald Trump l-a numit ca ambasador în România pe lobbystul Darryl Niremberg. Un lobbyist care să determine ce?

Să nu uităm că primul mesaj public al președintelui Nicușor Dan a avut un anume conținut. A uitat și noul  președinte ce a afirmat pe 22 mai, la ora 11.15:

„Am avut niște schimburi de mesaje cu Administrația americană. Trebuie să lămurim mult mai bine fenomenul anulării alegerilor din noiembrie anul trecut, dar am văzut deschidere din partea americanilor și sunt absolut sigur că parteneriatul va fi continuat și întărit”.

„Recomandarea” reținută de Nicușor Dan din schimbul de mesaje cu „administrația americană” pur și simplu a dispărut. În România, n-a mai fost pomenită de nimeni. Nici de președinte, de jurnaliști, cu atît mai puțin, nici de CCR, nici de președinții de partide (interimari sau nu).

Ce s-o fi întîmplat? O fi fost „lămurit mult mai bine fenomenul anulării alegerilor” (mamă, ce fenomen!?) sau a fost băgat sub preș și ai noștri au adoptat o poziție românească și s-au făcut că plouă?

Nu știm nici dacă „fenomenul” a mai fost pomenit în controversata convorbire telefonică. Abia am aflat că aceasta a avut loc. Președintele României nici n-a confirmat, nici n-a infirmat. Doar presa a tratat convorbirea ca pe un mare eveniment. Evident, a fost un prim mare succes pentru Nicușor Dan. Cît privește conținutul, acesta a rămas neclar. Doar Morsa, cel mai  iubit jurnalist la „împachetat” guvernanții în știri externe minunate, nimeni altul decît Bogdan Chireac, avea să califice în orb că discuția telefonică „a  fost cel mai important eveniment petrecut în România în ultimele 6 luni”.

Și totuși, din acest „nici nu confirm și nici nu infirm” s-au desprins călduroase felicitări, un fel de  invitație a lui Nicușor Dan în SUA și o alta pentru Donald Trump în România. În mai puțin de 10 minute, tăcutul nostru președinte ar fi  rezolvat toată politica externă a țării. Felicitări de la Donald Trump, validarea alegerilor, relansarea relațiilor României cu SUA, o invitație în SUA pentru noul președinte român, plus o  lansare de vizită a președintelui  SUA la București. Totul la telefon, în doar zece minute despre care lăudătorii de profesie au zis că au fost 15,  obligîndu-ne să credem că a durat ceva mai puțin de 10.

Și totuși, despre ce a fost vorba? A fost o conversație de complezență sau una de reproșuri? Pe ce ton a fost? Pe cel folosit cu Volodimir Zelensky sau pe cel cu Giorgia Meloni? Sau președintele SUA a sunat pentru o precizare diplomatică sau pentru o solicitare„administrativă”? Privind  ce? Un  dosar? Un act? O lămurire? A mai cerut lămuriri despre  „fenomenul anulării alegerilor din noiembrie”?

Anunțată la portiță, misterioasa convorbire telefonică a devenit eveniment național și a fost super umflată de Digi 24, de Antena 3 și de B1 Tv, precum  și de trompeții bucuroși ai noului președinte, neclaritățile hăulitei convorbiri ascund totuși ceva.

La portiță au sunat bine. În limbajul diplomatic spun altceva!