Nicușor – reformatorul singuratic

Presupun că mulți compatrioți s-au strîmbat de rîs cînd l-au auzit pe președintele Nicușor Dan spunînd că el este „șeful sistemului”. Formularea sa cu aer de gafă spune multe despre subteranele gîndirii sale politice. El chiar se consideră „șeful sistemului”. Evident, nu la modul mafiot, peiorativ sau insinuat. Se consideră „șeful unor structuri” care sunt implicate în funcționarea statului român. Și ne spune pe șleau ce gîndește, chit că stăpînește cu greu cîmpurile semantice ale limbii române, se încurcă la butoane și calcă împiedecat. De-asta și tace îndelung. Se teme să nu mai scape una lată sau un fragment din biata lui viclenie.

Nicuşor Dan: Desecretizarea ajutorului pentru Ucraina, o chestiune care are o componentă militară

„Ce este Sistemul? Sistemul este ansamblul de autorități, de relații de putere pe care ele împreună le exercită. Și bineînțeles că în cadrul statului român există persoane, grupuri care exercită autoritate, putere în mod nelegitim. Evident că se întâmplă lucrul ăsta. Dar nu înseamnă că eu, ca Președinte, în mod constituțional șeful mai multor structuri, o să spun că mă lupt ca un ONG-ist cu aceste interese nelegitime. Și o să vă răspund că am niște atribuții constituționale, conduc niște structuri, pot să influențez deciziile unor autorități și, în numele cetățenilor care mi-au dat mandatul, din această poziție, o să încerc să reformez statul român; ăsta e mandatul”.

Nicușor Dan se întâlneşte, la Cotroceni, cu reprezentanţi ai fostei coaliţii, pe tema Codului Urbanismului

Propozițiile acestea sunt preluate de pe site-ul Administrației Prezidențiale și au fost rostite la Ankara, în 8 iulie, anul acesta. Se subînțelege că președintele a aflat de ecourile formulării sale cu „șeful sistemului” și s-a grăbit să ne lămurească. Nu a fost vorba de Sașa Draghici sau de cumnatul Ursulei von der Leyen, nici de Florian Coldea sau Matei Păun. El chiar pare a fi convins că mandatul său este să lupte împotriva unor „persoane, grupuri care exercită autoritate, putere în mod nelegitim”. Pe șleau spus, el chiar crede că mandatul lui este „să încerce să reformeze statul român”.

Ce să facem? Să rîdem sau să ne temem? Omul care se închide în biroul său de la Cotroceni și stă singur ore întregi, cu teancuri de hîrtii, sinteze, referate, note informative și rapoarte pe masă, nu zice nimic. Nu mai aude nimic din freamătul și din vuietul României. Stă și cugetă. Pare sau chiar este copleșit de povara reformării statului român. Este copleșit de o misiune pe care și-a atribuit-o singur. Se teme de suspendare și de faptul că n-o să mai apuce să își termine opera.

Nicuşor Dan: Progresele pe care le-am făcut privind dezinformarea nu sunt grozave

Cu cine se sfătuiește? Cu Oana Țoiu? Cu Miruță? Sau o sună pe enciclopedista Oana Gheorghiu? Și se gîndește să-i întrebe: Voi ce părere aveți? Cum să reformăm statul român?

Sau se scarpină și își zice în gînd că tre’ să vorbesc cu avocatul de la Primăria Capitalei pe care l-a adus consilier la Cotroceni. Cu el s-a avîntat în hățișul proceselor contra dezvoltatorilor imobiliari. Cu ong-iștii și useriștii pe care i-a cărat după el? Cu duduia Mirabela? Cu Maia Sandu?

Din așa îngîndurări adînci s-o fi născut și concluzia sa de „editorialist” la o revistă de matematică:„România e un stat care funcționează cu povești, narative, cu politicieni care declară, declamă, se ceartă între ei, dar nu avem cifre”.

Parafrazîndu-l pe Ion Creangă, nu știu alții ce cred, dar mie mi se face frică de reformarea statului român clocită de Nicușor Dan.