Nimic nou în PSD-ul lui Victor Ponta

Clar ca bună ziua. Nu este nimic nou în PSD. Este exact ca pe vremea lui Oliviu Gherman, a lui Adrian Năstase şi Mircea Geoană. Consiliul Naţional de la Sala Palatului a confirmat acelaşi PSD din alte vremuri. Cum a fost aşa a rămas şi de bună seamă că tot aşa va fi. Argumentul principal a rămas tot numărul. Suntem mai mulţi, mobilizăm mulţi ”câţi alţii nu pot chema într-un congres”. ”Noi suntem România”. Afirmaţia, banală până la cer, ascunde şi trufia puterii PSD-ului. Numai că n-a zis noi suntem ţara şi nimic altceva nu contează. În fapt, Victor Ponta voia să spună că PSD-ul este reprezentativ pentru structura României, că are de toate categoriile de vârstă, din toate straturile sociale şi aşa mai departe. Adică exact ca toate partidele, ca toate oraşele, ca toate comunele. Marea descoperire banală a preşedintelui PSD a fost lansată pentru a fixa în memoria oamenilor caracterul reprezentativ al partidului, forţa sa, chiar şi indisponibilitatea de a se târgui prea mult cu liberalii.

Pe ce îmi întemeiez convingerea că PSD-ul nu s-a schimbat nici cu o aripă de libelulă. În primul rând că tot Consiliul Naţional s-a ridicat în picioare la trecerea lui Adrian Năstase spre scaunul în care se afla Victor Ponta. Să fi adus scurta trecere pe la Jilava un lustru de martir politic? Sau adularea lui Adrian Năstase să însemne de fapt o solidaritate în stil PSD cu toate faptele fostului premier? Dacă ne uităm pe biografiile şi declaraţiile de avere ale tuturor celor prezenţi la Sala Palatului, vom vedea că în mai mică sau în mai mare măsură avem de-a face cu o multiplicare la nivel de ţară a fostului premier. Şi ridicatul în picioare în faţa trecerii acestuia să fi însemnat mai degrabă un soi de promisiune de a-l egala la toate capitolele, de la colecţii şi proprietăţi la aroganţă şi cinism! Umorul involuntar al acestui Consiliu Naţional venea din patetismul cu care baronii, trupeţii, activiştii şi miniştrii repetau povestea cu reîntregirea pensiilor, de parcă ei ar fi făcut poporului român o concesie din chiar buzunarele lor. Ba diverşi vorbitori la Consiliu, inclusiv Victor Ponta, incriminau împrumuturile de la FMI, cele decise de Traian Băsescu, făcându-se că nu ştiu că şi ei fac în mare viteză acelaşi lucru. Cu acest prilej, Victor Ponta a şi spus că el plăteşte datoriile, de parcă ar face-o şi din banii strânşi din poşeta Dacianei Sârbu.

De ce nu s-a schimbat nimic în PSD? Masivitatea a rămas principalul argument politic. Ideile de stânga sunt doar pudră pe cozonacul pe care îl servesc aceiaşi. Solidaritatea cu ţara săracă a rămas aceeaşi partitură actoricească modestă a celor mai bogaţi politicieni din ţară. Ura ca turnată în beton faţă de Traian Băsescu, cel care le-a luat jucăria, a dat-o alor săi şi le-a suspendat prăjiturile, are valoarea de principală ideologie şi soluţie economică. Din moment ce Vanghelie şi Hrebenciuc sunt în aceleaşi poziţii, din moment ce Gabriel Oprea este stânga premierului iar generalul avid de cultură Neculai Onţanu asigură onorabilitatea acestei grupări politice în Bucureşti, despre ce schimbări importante am putea vorbi?

Nemulţumirea şi, în acelaşi timp, ghinionul PSD-ului vin dintr-o teribilă neîmplinire. Nu mai are serviciile secrete, nu mai controlează Parchetul şi nu dă preşedintele României. Nu ne rămâne decât să ne imaginăm ce-ar însemna o panoplie completă!

Ce a adus nou Consiliul Naţional? Detaşarea de Crin Antonescu, o promisiune de 5 miliarde fonduri europene (poate da, poate ba) şi un anunţ de continuarea autostrăzii Transilvania (dacă se toarnă doar zece basculante nu înseamnă mare brânză!?). Mircea Geoană, preocupat să reintre în cursa terminată prost, i-a criticat pe Crin Antonescu şi pe liberali, anunţând un Consiliu Naţional în care nu s-a pomenit nimic despre susţinerea lui Crin Antonescu la Preşedinţie. Ceea ce ne duce cu gândul la posibilitatea unei candidaturi a lui Victor Ponta. Şi, pe cale de consecinţă, la o despărţire de incomodul partener din USL.

La Consiliul Naţional de sâmbătă, Victor Ponta a pomenit de construcţie ca o prioritate a PSD-ului. Frumos şi necesar. Dar n-a mai spus ce şi nici cum. Şi nici cu cine, lăsând să se înţeleagă că PSD-ul anilor următori va fi tot cel din prezidiu şi din primele rânduri, adică tot Pricopie şi Bănicioiu, Zgonea şi Costoiu, Şova şi Birchal, MikyŞpagă şi Culiţă Tărâţă.

Ce-am văzut la Sala Palatului? Un partid disciplinat, masiv, hotărât să folosească puterea până la sânge. Şi plin de personaje cunoscute din emisiunile de televiziune la nivel naţional, local sau regional. Adică de vedete politice, un soi de notabilitate politică alcătuită din oameni extrem de vizibili pe la emisiunile de televiziune, dar fără nici un fel de operă. Nici politică şi nici profesională. Aş zice că am văzut un Consiliu Naţional al celor mai încrâncenaţi şi vizibili oportunişti din România.