Niște europeni gogonați

Scandalul făcut la Bruxelles de Gabriel Liiceanu și Monica Macovei este un produs eminamente românesc. Nu se cunosc alte țări care să fi exportat un asemenea circ cu pretenții de contribuție la democrație și la spiritul european. Ei au fost și sunt români get-beget. Unici, isterici, acuzatori și descalificanți. Însoțiți de patru-cinci căței cu tricolorul pe frunte, ei au dat aniversării celor 60 de ani de Uniune o pată de culoare strict dîmbovițeană. Englezii au decis să se retragă. Noi am hotărît să ne înjurăm. Ce, nu putem fi români exemplari mergînd la Bruxelles cum mergeau străbunii noștri la Constantinopol? Este și turnătoria un specific. Este și înjuratul de mamă un limbaj. Este și scuipatul o atitudine. Nu putem să ne iubim țara turnînd-o în același timp? Nu putem fi europeni fără să ne spălăm pe mîini, fără să avem parcări supraetajate? Ce, e așa de grav că încălecăm trotuarele? Și ce dacă de la București la Râmnicu Vâlcea nu este nici o toaletă publică?Este musai obligatoriu să cosim buruienile de pe marginea drumurilor și să îndreptăm șleaurile camioanelor rămase în pană? Nu putem fi europeni și fără să astupăm gropile? Nu putem să fim și europeni și euroatlantici șmecherind ceva? Ne trebuie neapărat o listă de oameni care să fi intrat în politică din dorința de a servi comunitatea? Nouă ne trebuie unul singur care să le rezolve pe toate și nu-l găsim niciodată. Nu este mai sănătos să tropăim europenește cu această politică făcută pe bani? Și să ne schimbăm cu rîndul, pînă cînd toți ajung să-și rezolve problemele, de la vînzarea manualelor școlare la comenzile pentru biblioteci și la vînzări de efecte pentru armată? Ne trebuie neapărat linie albă în fața ghișeelor? De ce să nu ne călărim în fața lor și să facem nițel sport? Nu noi am inventat orchestra la ghișeu, coada pe listă, prezența din oră în oră și grămada la deschiderea magazinului? Nu noi am inventat cele mai nebune aprobări? Este vreo țară europeană care să fi pus blocuri pe trotuar sau să fi împins o clădire mai spre mijlocul bulevardului, cum a făcut Chiliman pe Calea Buzești?

Noi suntem europeni mai ales la premii și la cultură, la licitații și la contracte cu statul. Luăm totul și nu dăm nimic. Noi suntem super-europeni și în contractele cu SRI sau cu armata. Suntem anti-servicii pînă avem unde turna. Și apoi zicem: chiar așa, pe uscat? Noi vrem ca păcatele părinților să nu treacă asupra copiilor, dar îi lăsăm pe toți mahării politicii să-și împingă odraslele în cele mai bănoase și figurante funcții. Noi vrem respect fără să respectăm pe nimeni. Noi vrem lege fără să ne pese de nici o lege. Noi suntem europeni la luat și la primit. Nu la dat. Noi vrem solidaritate fără să fim solidari. Noi vrem apărare fără să apărăm pe cineva. Noi vrem salarii ca afară, fără să producem nici pe sfert. Noi vrem să dispară anticorupția fără să-i cunoaștem cauzele. Noi vrem să dispară și cîinii vagabonzi, și cerșetorii, și copiii străzii, fără să ne implicăm într-una din grupările care se chinuie să diminueze aceste nenorociri. Noi vrem doctorate nu pentru că ne pasionează știința, ci pentru că fiecare dintre noi se pricepe la orice. Oricare român știe mai bine decît președintele, decît premierul, decît șeful, decît nemții și americanii și mult mai bine decît Comisia Europeană. Noi suntem doctori, masteranzi și doctoranzi în orice și în „nu se poate“. Noi știm că mai există o cale de rezervă, o soluție, o salvare numai pentru noi, pentru că suntem români. Și oricît de mare ar fi răul, tot găsim o soluție. Și dacă ne împotmolim, suntem convinși că destinul ne mai întinde o mînă pe care nimeni n-a văzut-o niciodată.

Patriotismul nostru este o laudă, nu o muncă devotată sau un sacrificiu. Cîntăm cu pieptul umflat „Noi suntem români“, dar suntem gata să-i spargem capul celui care ne spune „Voi sunteți români!“.

La aniversarea a 60 de ani de la începuturile Europei unite, am găsit de cuviință să sărbătorim cu o mare dezbinare și fără nici o idee de unitate. O cucoană se plîngea de mama focului pentru viitorul compatrioților noștri aflați prin Anglia. Parcă ar fi fost în pericol să cadă cu insula de pe Glob! Și nu găsea nici un cuvînt și nici o idee pentru cei rămași acasă.

Adevărul este că suntem europeni mai ales pe afară, în vreme ce pe acasă suntem doar patrioți gălăgioși, protestatari și incapabili să ne unim într-un heirup pentru reparatul unui trotuar sau al unui amărît de podeț, necum într-o schimbare majoră a României.

Totuși, am avut o uriașă contribuție la necunoscutele Europei.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau digitală