Neutrofilele, cele mai numeroase celule ale sistemului imunitar, sunt descrise într-o nouă analiză ştiinţifică.
Apar ca un colectiv dinamic şi adaptabil și cu funcţii mult mai complexe.
Concluziile apar într-un articol de sinteză realizat.
Este realizat de cercetători de la Universidad Carlos III de Madrid (UC3M), Centrul Naţional de Cercetare Cardiovasculară (CNIC) şi Universitatea Yale.
El a fost publicat în revista Cell, potrivit News.ro.
O interpretare unitară
Autorii au analizat un volum amplu de date din cercetări recente şi propun o interpretare unitară.
Sunt reunite rezultate din studii despre cancer, inflamaţie şi imunologie.
Un domeniu care urmăreşte funcţionarea coordonată a componentelor sistemului imunitar la nivelul întregului organism.
În această viziune, neutrofilele nu acţionează izolat, ci funcţionează ca un sistem coordonat.
Este capabil să îşi diversifice rolurile şi să dezvolte forme de memorie imunologică.
În mod tradiţional, neutrofilele au fost considerate celule cu durată de viaţă scurtă, specializate exclusiv în distrugerea rapidă a agenţilor infecţioşi.
Această analiză arată însă că ele se pot adapta la diferite ţesuturi şi contexte biologice.
Pot participa la procese precum reacţii inflamatorii declanşate în absenţa unei infecţii, repararea ţesuturilor sau procesele implicate în evoluţia cancerului.
De asemenea, neutrofilele pot manifesta comportamente colective coordonate, comparabile cu cele observate în alte sisteme biologice complexe.
Pentru a înţelege funcţionarea acestor celule, ele trebuie analizate ca un întreg spune Iván Ballesteros, profesor la UC3M.
Populaţia de neutrofile, structurată în două compartimente
Primul este compartimentul granulopoietic, localizat în principal în măduva osoasă, responsabil de producerea neutrofilelor.
Al doilea este compartimentul celulelor mature, format din neutrofile aflate deja într-un stadiu matur de dezvoltare, care circulă în sânge şi ajung în ţesuturi.
Această organizare ar permite declanşarea rapidă a răspunsurilor locale, concomitent cu menţinerea unor modificări funcţionale persistente, asociate expunerilor anterioare la infecţii, leziuni sau stimuli biologici.
Conform modelului descris, această structură explică diversitatea funcţională a neutrofilelor, capacitatea lor de a se adapta şi implicarea lor în procese variate, precum
- formarea de noi vase de sânge
- reglarea răspunsului imun
- menţinerea echilibrului în ţesuturi.
Cercetătorii subliniază că multe dintre aceste proprietăţi devin vizibile doar atunci când neutrofilele sunt analizate ca un sistem biologic colectiv, nu ca celule individuale.
Autorii consideră că această perspectivă ar putea ajuta la reinterpretarea rolului neutrofilelor în numeroase boli, de la cancer la afecţiuni inflamatorii sau autoimune.
În acest context, pot fi conturate noi direcţii terapeutice orientate spre reglarea producţiei şi a programării funcţionale a acestor celule, depăşind perspectiva conform căreia ele ar avea un rol exclusiv în răspunsul imun imediat.