Noile tendinţe ale dansului contemporan

Între 13 şi 25 octombrie, în Italia, în regiunea Emilia Romagna, au loc întâlniri şi confruntări între public, autori şi stele ale dansului.

VIE Festival, ajuns la a 11-a ediţie, găzduieşte în fiecare toamnă unele dintre cele mai interesante spectacole italieneşti şi străine. Combinând genuri, limbaje şi tehnici, Festivalul are ca obiectiv descoperirea contemporaneităţii şi interceptarea noilor identităţi în zona spectacolului.

Desfăşurându-se în diferite oraşe din Emilia Romagna (Modena, Carpi, Vignola, Bologna), evenimentul are ca preocupare centrală creaţia contemporană, descoperirea locurilor în care se ascunde astăzi forţa noului, a artiştilor capabili să exploreze zone de contact între artele scenice şi a teritoriilor expresive în care teatrul interacţionează cu dansul, muzica, artele vizuale şi cinemaul.

MayB, un longeviv spectacol

Pe lângă spectacole, Festivalul programează lecturi, dezbateri, întâlniri, instalaţii de video-performance, conferinţe…

De-a lungul anilor, au fost oaspeţii acestei manifestări Lev Dodin, Peter Brook, Maguy Marin, Joseph Chaikin, Philip Glass, Robert Wilson, Peter Stein, Carmelo Bene, Thierry Salmon…

Ideea de contemporaneitate se conjugă cu cea de complexitate. Cercetarea artistică se dezvoltă pe verticală, coboară în profunzime. Festivalul propune o multitudine de protagonişti, într-o pluralitate de spaţii, având ca obiectiv descoperirea straturilor muncii artistice, a punctelor de vedere şi poeticilor menite să suscite curiozitatea şi să descopere chiar cele mai puţin codificate urgenţe.

Faust între Orient şi Occident

Vigilio Sieni va prezenta la Modena Brevi danze giovanili, coregrafa Maguy Marin propune May B, piesă din 1981, cât şi recenta piesă BiT, la Bologna, Alain Platel se întoarce în festivalul de la Modena cu En avant, marche!, coregraful francez Mathurin Bolze va prezenta la Teatrul Fabbri di Vignola o coregrafie, Barone Rampante,după Italo Calvino, în premieră absolută.

Festivalul propune şi un Faust al regizoarei germane Anna Peschke, în interpretarea artiştilor de la China National Peking Opera Company, şi Memoriile unui nebun, după Gogol, în regia georgianului Levan Tsuladze, realizat într-o coproducţie Marjanishvili State Drama şi Teatro Fondazione din Emilia Romagna.

China va fi prezentă în festival şi cu Nanfang Song and Dance Company, un ansamblu format din 52 de balerini, în spectacolul Dansul ceaiului.

Festivalul s-a deschis cu un proiect special, realizat de Virgilio Sieni, intitulat Isolotto. Diversele dansuri urmăresc fazele vârstei omului.

Jurnalul unui nebun

Coregraf de faimă internaţională şi director al Bienalei de Dans de la Veneţia, Virgilio Sieni prezintă premiera absolută a acestui spectacol, avându-l alături în scenă pe chitaristul Eivind Aarset.

În seria de dansuri, care compun acest Isolotto, coregraful urmăreşte armonia, ca o condiţie a sensului şi a întâlnirii lucrurilor, precum şi emoţiile, întâlnirea omului cu natura.

Virgilio Sieni este unul dintre protagoniştii majori ai scenei contemporane europene a dansului. Rareori un artist este celebrat cu un proiect impunător şi grandios, aşa cum a fost recent Tre Agora, la Marsilia, o autentică memorie a pluralităţii laboratoarelor pe care el le-a condus în ultimii ani, cu dansatori profesionişti, dar şi dansatori amatori. Printre proiectele sale figurează o nouă producţie, Esercizi di primavera, avându-l ca partener pe Rem Coolhaas, în care vor dezbate despe complexiatea oraşului.

Scenă din En avant, marche

Format în dansul clasic şi contemporan la Amsterdam, New York şi Tokyo, studiile sale cuprind însă şi artele vizuale şi arhitectura. În 1983 afondat Compagnia Parco Butterfly, care a devenit în 1992 Compagnia Virgilio Sieni, răsplătită cu numeroase premii. În calitate de coregraf invitat a creat numeroase balete pentru instituţii lirice şi teatre italiene: Teatro alla Scala din Milano, Teatro Comunale di Firenze – Maggio Musicale Fiorentino, Teatro Massimo din Palermo, Teatro San Carlo din Napoli, Teatro dell’Opera di Roma.

A colaborat cu muzicieni de renume, ca Alexander Balanescu, Ennio Morricone, Steve Lacy, Francesco Giomi/Tempo Reale, Evan Parker, Stefano Scodanibbio, Grazia Toderi, Liliana Moro, Maurizio Nannucci, Flavio Favelli.

În 2013, Sieni a fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor de către ministrul Culturii din Franţa, Aurelie Filippetti.

Dansul ceaiului, cu influenţe tradiţionale chinezeşti

Alain Platel în En avant, marche! este acompaniat de faimoasa formaţie Banda A , cu compoziţii specifice muzicii de stradă, condusă de maestrul Andrea Pedrazzi. Regia este semnată de Frank Van Laecke şi Alain Platel. Cei doi au găsit inspiraţia în orchestrele de stradă care, în urmă cu decenii, jucau un rol important în viaţa fiecărui oraş. Acest fapt a determinat Muzeul Huis van Alijn să organizeze o expoziţie de fotografii cu muzicieni şi majorete, fotografii care i-au influenţat pe cei doi regizori. Aceştia s-au apropiat de lumea muzicienilor de stradă care formau o societate în miniatură, cu regulile ei, o adevărată metaforă a întregii societăţi. Muzica este acum metafora care transcende anecdotica fanfarelor.

Spectacolul Répétition, în regia şi coregrafia lui Pascal Rambert, pe muzica lui Alexandre Meyer, creează momente de mare intensitate, privind creaţia artistică.

Într-un interviu, Pascal Rambert mărturisea: ”De un timp am încetat să dau un nume vocii personajelor mele. Scriu mai mult pentru limbajul corporal. M-am gândit că fiecare individ are un cod numeric. Această cifră şi cu cuvintele care formează numele său sunt la originea unei certe vibraţii. Este vorba despre fiinţe umane, nu despre personaje de teatru. Ceea ce exprim în Répétition, la fel ca şi în spectacolul meu anterior Clôture de l’amour, nu are nimic de-a face cu viaţa privată. Fiecare individ posedă o vibraţie personală care mă face să deschid porţile unui discurs individual. Am lucrat mult timp la această combinaţie între corpul uman şi vocea în spaţiu. În Clôture de l’amour erau două energii care se întâlneau. În Répétition, sunt energii directe, împrăştiate, care se succed şi se întrepătrund una cu alta. Aşa cum sunt prezentul şi trecutul. Această întrepătrundere reflectă ideea mea de realitate asupra lumii, asupra vieţii. Sunt convins că există un flux de mişcare între lucruri şi fiinţe. Sunt posedat de energia vieţii. Arta nu este altceva decât acest flux irepetabil. Acest flux neîntrerupt ar putea fi o temă din Répétition. Este ca o transformare în materie a imaginarului. Pentru mine, viaţa şi ficţiunea se amestecă într-un flux interminabil”.

Secvenţă din BiT, piesă a coregrafei Maguy Marin

Pascal Rambert este un explorator curios al lumii din Statele Unite în Siria şi în Japonia, realizând spectacole incitante. Oriunde s-a aflat a recurs la multidisciplinaritate, traversând laboratoarele jocului, pe care le-a îmbinat cu scriitura şi dansul, apelând atât la tineri profesionişti, cât şi la amatori. Invitat la Festivalul de la Avignon în 1989, a scris şi a montat Les Parisiens, care a fost primit de fanii săi cu viu interes. Apoi, a îmbinat dansul cu opere corale, precum în Epopeea lui Ghilgameş, prezentată în 2000, tot la Festivalul de la Avignon, într-un câmp de floarea-soarelui sau After/Before, conceput ca o istorie economică a lumii.

În 2015, Théâtre des Bouffes du Nord i-a dedicat un festival, prezentând cinci dintre creaţiile sale: Memento Mori, Clôture de l’amour, Avignon à vie, De mes propres mains şi Libido Sciendi.

Pentru 2016 are un proiect cu actorii Teatrului de Artă din Moscova, Actriţa, şi un altul, Răpirea Europei, la teatrul din Zagreb. Proiectele sale explorează în continuare lumea, realizând o confruntare permanentă a esteticii sale cu practicile sociale.

Maguy Marin defineşte sensul vieţii, comparat cu parcursul diferitelor evenimente care o ritmează. Coregrafa franceză a semnat capitole de neuitat în domeniul dansului contemporan, precum acel renumit May B, un clasic creat în 1981. O piesă unică, în afara timpului, care a afirmat-o pe scena coregrafiei internaţionale. Ea s-a confruntat cu Beckett, pentru a examina absurditatea condiţiei umane, o temă care o pasionează fiind umanitatea în derivă.

Faust în viziunea Annei Peschke

Spectacolul Companiei Maguy Marin examinează şi acum absurditatea condiţiei umane. Zece personaje, cu faţa acoperită de un strat gros, alb, readuc într-un fel de paradă situaţiile groteşti, violente şi înspăimântătoare. Muzica originală este inspirată din compoziţiile lui Franz Schubert, Gilles de Binche, Gavin Bryars.

În aceasă lucrare esenţialmente teatrală, ideea culminantă nu e aceea de a dezvolta cuvinte şi discursuri, ci de a găsi puncul de întâlnire între mişcarea teatrală şi limbajul coregrafic al dansului.

Născută la Toulouse, dansatoarea şi coregrafa Maguy Marin a studiat baletul clasic în oraşul natal, iar mai târziu la Şcoala lui Maurice Béjart de la Bruxelles. În 1978, fondează Ballet-Théâtre de l’Arche care, în 1984, devine Compania Maguy Marin. În 1987 se întâlneşte cu muzicianul şi compozitorul Denis Mariotte, cu care începe un parteneriat care îi lărgeşte câmpul experimental. În 1998, pune bazele unui nou centru coregrafic la Rillieux-la-Pape, iar în anul 2011 îşi măreşte Compania, de data aceasta la Toulouse. De la începutul acestui an, Compania s-a stabilit la Lyon, unde semnează un nou proiect ambiţios, realizând Ramdam, un Centru al Artelor.

Un elegant dans al ceaiului

Anna Pescheke întreprinde cu Faust, prezentat în premieră absolută, o cercetare prin intermediul limbajului Operei din Beijing. Bazat pe drama Faust: prima parte, de Johann Wolfgang Goethe, spectacolul regizoarei germane, secondată de Xu Mengke şi de coregrafii Zhou Liya şi Han Zhen, este creat pe muzica originală creată de Luigi Ceccarelli, Alessandro Cipriani şi Chen Xiaoman. Spectacolul este susţinut de 4 interpreţi şi şapte muzicieni.

Elementele scenice sunt realizate în laboratorul Teatro da Gioacchino Gramolini din Emilia Romagna.

Este o cercetare privind noile forme de coeziune între teatru, muzică şi artele vizuale, ce creează un limbaj comun, menit să depăşească orice barieră culturală.

Imaginarul din Faust se înscrie tematicii cercetării spirituale a omului care îşi vinde sufletul diavolului, consacrându-se bogăţiilor şi plăcerilor lumeşti, alegere care va duce la frământări şi disperare.

Montarea Annei Peschke a dus la colaborarea între diferite personalităţi artistice, cum ar fi dramaturgul Li Meini şi compozitorul Luigi Ceccarelli, pentru crearea unei forme de expresie contemporane care uneşte muzica cu vechea tradiţie a Operei din Beijing, bazată pe cânt şi recitare, cu experimentarea interpretărilor live a instrumentelor şi vocilor din ambele culturi. În scenă, gestica, mima şi dansul acrobatic improvizează variaţiuni muzicale, într-un ambient dens, în care se întâlnesc tradiţia şi inovaţia.

Dansul ceaiului, o ceremonie tradiţională

Confruntându-se cu tradiţia seculară a Operei Chineze, muzicienii europeni au multe surprize. A considera muzica pentatonică simplă înseamnă o analiză superficială. Această muzică poate avea variaţii ritmice neaşteptate şi, mai ales, o mare coerenţă a acestui aspect ritmic cu mişcarea interpreţilor. În această versiune Faust, există o întâlnire între muzica semnată de un compozitor chinez în modalităţi melodice tradiţionale şi muzica celor doi compozitori italieni, pentru trei tipuri de instrumente dintre cele mai reprezentative pentru muzica contemporană. Obiectivul Annei Pescheke a fost crearea unui nou limbaj între Orient şi Occident. O provocare care a condus la aspecte diferite, mai ales la încercarea de a crea un limbaj gestual şi muzical, gândit cu China National Peking Opera Company, dar prin viziunea scenică occidentală.

Elevă a regizorului şi compozitorului Heiner Goebbels, Anna Peschke a realizat deja un Woyzeck cu acelaşi grup de actori şi acum a investigat opera lui Goethe, sedimentând tensiunile în canoanele acestui teatru suprarealist şi evocator. Acolo unde Occidentul pierde cuvântul, intră în joc expresivitatea rituală a Orientului.

Guo Moruo (1892-1978) a publicat întreaga dramă a lui Goethe în limba chineză în 1928. De atunci, ea a fost studiată în universităţi şi a ajuns şi la publicul pasionat de lectură. În 2010, în timpul unui congres, specialistul chinez în studii germane a declarat: „Goethe simte, gândeşte şi scrie ca un poet mandarin chinez”. Această frază dovedeşte legitimitatea unei punţi între cultura germană şi cultura chineză, al cărei fir conducător este drama Faust. Chiar dacă acţiunea ei este plasată în 1500, povestea este în afara timpului datorită universalităţii sale.

Repetition, un nou spectacol de Pascal Rambert

Provocarea principală pentru regizoare a fost colaborarea cu interpreţii de la China National Peking Opera Company, care pot spune o întreagă poveste prin mişcare, prin dans şi mimică, fără a folosi cuvintele, precum şi combinarea formelor expresive ale acestui gen tradiţional cu elemente ale teatrului german şi ale artei performance-ului..

RegizorulLevan Tdsuladze, directorul artistic al Teatrului din Tbilisi, a pus în scenă Jurnalul unui nebun, un spectacol după textul lui Gogol. În scenă evoluează patru actori tineri italieni şi patru actori georgieni.

În montarea sa Jurnalul unui nebun, regizorul priveşte nebunia ca pe un adaos la libertate. Această poveste a anti-eroului Poprişkin ridică o serie de întrebări. Poprişkin acuză pentru condiţia sa societatea şi mediul ambient în care trăieşte. Levan Tsuladze reuşeşte un mod de comunicare universală prin montarea sa.

Fondator în 1997 al primului teatru independent din Georgia, Basement Theatre, Tsuladze este o figură majoră a teatrului gerogian, a realizat peste 40 de spectacole în oraşe şi teatre diferite, obţinând un succes indiscutabil atât de public, cât şi de critică.

Spectacolul, prezentat în premieră mondială, este o coproducţie Marjanishvili State Drama Theatre şi Teatro Fondazione din Emilia Romagna.

Coregrafia: Gia Marghania.

Costume: Nino Surguladze

Adaptarea muzicală: Zurab Gagloshvili

Cu: Zura Berikashvili, Roberta De Stefano, Eleonora Giovanardi, Ana Grigolia, Nika Kuchava, Leonardo Lidi, Koko Roinishvili, Massimo Scola

Cu prilejul ultimei săptămâni dedicate regiunii Guangdong, în Emilia Romagna a fost invitat un ansamblu de 52 de balerini de la Nanfang Song and Dance Company, cunoscută nu numai pentru spectacolele sale din Asia, ci şi din Franţa. Italia, Marea Britanie, Austria, Africa de Sud, Turcia…

Arta tradiţională chineză se traduce prin vitalitate şi influenţe folclorice în Dansul ceaiului (Dance of the Tea), un spectacol de dans colectiv, cu un scenariu al vieţii locale, impregnată de savori şi parfumuri ale Orientului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.