Noua Comisie Europeană arată ca un ”secretariat” al marilor puteri

Nominalizările pentru noua Comisie Europeană de făcute de Germania (von der Leyen a fost un compromis franco-german), Spania (Josep Borrell, un politician retras din politică de un deceniu, numit ca lider al diplomației UE), Franța (Sylvie Goulard, cu ordinul din partea președintelui Macron de a lichida politica antimonopol), dar și nominalizarea făcută de Polonia, Italia sau Letonia arată că viitoarea Comisie nu va putea imprima o direcție proprie Uniunii, ci va fi un soi de secretariat al liderilor marilor puteri din Europa.

UE nu a înțeles nimic din lecția Italiei

Abia au trecut câteva zile după ce suveraniștii eurosceptici s-au retras din guvern și Italia s-a ales cu un guvern mult mai pe placul UE, că liderii de la Bruxelles și Berlin au revenit la linia care i-a adus la putere în Peninsulă pe suveraniștii lui Matteo Salvini.

Noul guvern al premierului Giuseppe Conte (cu populiștii din Mișcarea de 5 Stele și pro-europenii din Partidul Democrat) a fost învestit pe 4 septembrie și tot atunci președinta nominalizată Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat că acceptă nominalizarea lui Paolo Gentiloni ca viitor comisar european. Desigur, negocierile în spatele ușilor închise au avut loc înainte de formarea noului guvern pro-european. După negocieri, Italia nu a obținut poziția dorită. În plus, va avea mai degrabă un comisar tehnocrat, cunoscut fiind faptul că Paolo Gentiloni (fost premier și ministru de Externe) este un personaj cu vederi politice mai puțin definite.

Numele viitorilor comisari au fost deja anunțate oficial de către Usrula von der Leyen, nu însă și portofoliile, despre care circulă informații neoficiale. În cazul Italiei, Gentiloni va primi portofoliul Industriei și Pieței Unice. Nu e deloc ceea ce a dorit guvernul de la Roma, nici măcar a doua sa opțiune, care a fost portofoliul Concurenței. Aceasta din urmă se pare că a fost adjudecat de Franța, prin Sylivie Goulard, o apropiată a președintelui Emmanuel Macron. Sarcina ei principală va fi să anuleze eforturile antimonopol ale precedentului comisar (daneza Margrete Vestager), pentru a permite fuziunea unor coloși germani și francezi precum Siemens și Alstom.

Italia a luptat pentru portofoliul Afacerilor Economice și Monetare, deținut până acum de Franța, prin Pierre Moscovici. Presa italiană scrie că Germania împreună cu țările nordice din UE s-au opus și a câstigat această luptă cu Italia. Argumentul statelor nordice (Germania, Olanda, Suedia, Finlanda, Danemarca, țările baltice) a fost că o țară sudică îndatorată precum Italia nu poate deține un asemenea portofoliu, existând riscul unei prea mari flexibilități din partea Comisiei. Mesajele au fost multiple, inclusiv din partea Institutului Bruegel din Germania, care a subliniat si ca economia italiană este nereformată și că un comisar italian însărcinat cu Finanțele ar putea permite deficite dincolo de limitele tratatelor pentru Italia. Statele nordice, adepte ale rigorii bugetare și austerității, se pare că au avut câștig de cauză, câtă vreme numele vehiculat pentru acest portofoliu este cel al finlandezului Jutta Urpilainen, ministru de Finante.

Compromisul Poloniei cu UE

Guvernanții de la Varșovia sunt poate singurii din Europa care au încălcat regula Ursulei von der Leyen ca negocierile pentru viitorii comisari să rămână secrete. Versiunea oficială este că nominalizatul polonez pentru Comisie, Krzystof Szczerski, s-a retras după ce von der Leyen a anunțat că Poloniei îi va reveni portofoliul Agriculturii, pentru care nu ar fi fost suficient pregatit. Surse citate de presa poloneza arată că lucrurile au stat exact invers, că altul a fost motivul retragerii și, totodată, rațiunea pentru care un guvern eurosceptic precum cel al Poloniei primește un portofoliu atât de important, ce înghite aproape jumătate din bugetul politicilor europene, pentru a nu mai vorbi despre faptul că Polonia este o forță în agricultura UE, alături de Franța și România.

Trocul de la Bruxelles a fost următorul: Krzystof Szczerski este un politician mult prea aproape de linia partidului eurosceptic aflat la guvernare; dacă Polonia propune un candidat ceva mai neutru, atunci ar putea primi un portofoliu relevant. Și astfel Varșovia l-a prezentat pe Janusz Wojciechowski, fost președinte al Curtii de Conturi, acum membru al Curții Europene de Conturi, plecat de patru ani din politica poloneză. Foarte important este că Wojciechowski a fost propus la Curtea Europeană de Conturi de către fostul guvern liberal, iar actuala putere a contestat numirea. Inamicii politici au remarcat imediat că  Wojciechowski a fost investigat de OLAF pentru fraudă cu fonduri UE, însă acesta arată că a înapoiat deja suma imputată (nu este vorba despre o afacere importantă, ci de rambursarea sumelor pentru deplasare în calitate de europarlamentar, în perioada 2004-2016). În concluzie, Polonia a obținut un portofoliu important cu condiția nominalizării unui candidat cât mai puțin apropiat de puterea eurosceptică.

Cum a obținut Cehia un asemenea portofoliu?

Putem suspecta că o înțelegere similară a existat și in cazul portofoliului Statului de Drept (informație neoficială) primit de Cehia, o țară cu o guvernare eurosceptică. Cehoaica Vera Jurova (membră a partidului populist aflat la guvernare) va face saltul de la Dezvoltare la funcția de comisar pentru Stat de Drept și Democrație. Este un portofoliu cu dedicație pentru toți ”elevii neascultători” din Europa Centrală și de Est, un domeniu păstorit în Comisia Juncker de către olandezul Frans Timmermans. Surprinde, așadar, nominalizarea reprezentantei unui guvern ceh al cărui premier, Andrej Babis, a fost anchetat de OLAF și în cazul căruia Poliția (după cum prevăd legile din Cehia) a propus trimiterea în judeacată. Suprinde și ”transferul” lui Timmermas din funcția de vicepreședinte însărcinat cu statul de drept (în Comisia Juncker) într-un portofoliu privind  Climatul. Insa nu ar trebui să surprindă o poziție dură a Verei Jourova față de statele estice, dintr-o funcție din care va putea influența accesul la fondurile UE.

Economia și euro, pe mâna ”regatei nordice” a austerității

În Letonia, țară din ”regata nordică” a austerității,avem de-a face cu reversul situației din Polonia. Aici a fost acceptat un candidat cât  se poate de politic și care face parte dintr-un partid în derivă, dar pro-european. Rațiunea poate ține de prestația pro-Berlin a lui Dombrovskis în precedenta Comisie. Valdis Dombrovskis, a fost vicepreședinte al Comisiei Juncker pentru moneda Euro și Stabilitate Financiară. A fost contragreutatea țărilor nordice la politica mai relaxată a comisarului pentru Afaceri Economice și Finaciare, francezul Pierre Moscovici. Acum, partidul lui Dombrovskis este un mic partener într-o coaliție de toate culorile, formată în Letonia doar pentru a îpmiedica ajungerea la guvernare a câștigătorilor alegerilor – partidul pro-rus Armonia (minoritatea rusă reprezintă 25% din populație). Dombrovskis, care acum este mai degrabă un tehnocrat european decât un politician leton, a primit un portofoliu extrem de important, preferat mult timp de Germania – Energia.

Ungaria a sfidat UE, neavând nimic de pierdut

Guvernul condus de Viktor Orban nu a reușit performanța guvernului de la Varșovia, cu care are în comun linia eurosceptică. Potrivit informațiilor neoficiale, Ungaria va primi portofoliul Ajutorului Umanitar, după ce în actuala Comisie Juncker a deținut portofoliul Educației. O explicație pentru acest portofoliu ”cenușăreasă” poate fi faptul că Viktor Orban a refuzat sau nici măcar nu i-a fost propus compromisul acceptat de Polonia – înaintarea unui candidat cât mai îndepărtat de viziunea guvernului. Guvernul de la Budapesta l-a propus pentru noua Comisie van der Leyen pe capul de listă la alegherile parlamentare, Laszlo Trocsany, fost ministru al Justitiei, cel care a introdus o bună parte din legile care au dus la bătălia dintre Ungaria și Comisia Europeana, inclusiv incriminarea ajutorului oferit de ONG-uri pentru imigranți și ”alungarea” din Ungaria a Universității Central Europene finanțată de George Soros. Este motivul pentru care Trocsany, ales acum europarlamentar, nu a primit voturi pentru a conduce nicio comisie parlamentară și motivul pentru care a fost ”premiat” de Orban cu nominalizarea la Comisie Europeană. Ca și în cazul candidatului polonez investigat de OLAF, asupra lui Trocsany planează spectrul respingerii la votul din Parlamentul European de către partidele tradiționale – socialiștii, popularii europeni, alături de ALDE dominată de creația politică a lui Emmanuel Macron, Renaissance, condusă de Dacian Cioloș în PE.

Revenim la comisiile de paie Barroso?

Desigur, împărțirea portofoliilor între țări poate suferi unele modificări. Potrivit presei poloneze, pe coridoarele Comisiei se spune că vor fi respinși candidații propuși de guvernele euroceptice, mai cu seama dacă au probleme legate de OLAF, de justiție, etc. Aceste guverne își pregătesc candidați tehnocrați, pentru a nu fi respinși și a doua oară. Unde se va ajunge în acest caz? Sau chiar și în cazul acceptării candidatului polonez actual, rupt de politica din țara sa, aflat la Curtea Europeană de Conturi? Sau prin numirea italianului Gentiloni într-o funcție care va frustra guvernul de la Roma?

Răspunsul poate veni de la experiența tristei Comisii Barroso, formată din comisari tehnici, rupți într-o mai mică sau mai mare măsură de politica țării lor. În plină criză financiara, Comisia s-a împiedicat mai degrabă de acești comisari și a trebuit să discute direct cu guvernele lor.  Este motivul pentru care Jean-Claude Juncker și-a dorit o ”comisie politică”. Ce face acum Ursula von der Leyen este o întoarcere la o comisie tehnică sau formată din politicieni de paie care nu vor fi capabili să-i spună care sunt limitele compromisului acceptabil pentru țările lor în materii esențiale (migrație, comerțul cu SUA, stat de drept – de care va depinde, cel mai probabil, accesul la fondurile UE).

Nominalizările pentru noua Comisie Europeană de făcute de Germania (von der Leyen a fost un compromis franco-german), Spania (Josep Borrell, un politician retras din politică de un deceniu, numit ca lider al diplomației UE), Franța (Sylvie Goulard, cu ordinul din partea președintelui Macron de a lichida politica antimonopol), dar și nominalizarea făcută de Polonia, Italia sau Letonia arată că viitoarea Comisie nu va putea imprima o direcție proprie Uniunii, ci va fi un soi de secretariat al liderilor marilor puteri din Europa.