Preşedintele ecuadorian Rafael Correa a fost ales pentru a treia oară în fruntea statului. Preşedintele de stânga, educat în Statele Unite, a obţinut 56,9% din sufragii, faţă de 23,8% obţinute de cel mai bine clasat rival al său.
’’În această revoluţie, cetăţenii şi nu capitalul sunt cei care conduc’’, a spus Correa în discursul victoriei.
Preşedintele a fost ales pentru prima dată în 2007, iar un an mai târziu a modificat Constituţia în spiritul ’’revoluţiei’’ pe care a promis-o, atât la nivel social, cât şi în relaţia cu SUA şi capitalul străin. A fost apoi reales la anticipatele din 2009, care au legitimat nouă linie pe care a ales-o Correa.
Educat la University of Illinois, Correa s-a remarcat repede ca un preşedinte care îi sfidează pe marii învestitori străini. El nu s-a speriat să declare intrarea Ecuadorului în incapacitate de plată pentru datorii de 3,9 miliarde de dolari şi apoi a renegociat toate contractele cu companiile străine extractoare de hidrocarburi, care aduc peste 50% din exporturile ţării. În felul acesta s-a ajuns că cel mai mare importator de petrol ecuadorian să fie China, şi nu Statele Unite. La fel, Correa a luat decizia de a-i acorda azil politic fondatorului WikiLeaks, Julian Assange, refugiat acum la ambasada Ecuadorului de la Londra.
Sub conducerea lui Correa, Ecuadorul a devenit membru al Alba (Alianţa Bolivariana pentru Popoarele din America), alături de Venezuela, Nicaragua şi Bolivia şi a refuzat să participe la Summit-ul Americilor, pentru că Washingtonul nu a invitat şi reprezentanţii Cubei. Însă, spre deosebire de omologul venezuelan Hugo Chavez, Correa a avut o atitudine mai laxă faţa de proprietatea privată, fără a naţionaliza excesiv industria extractivă. În schimb, o parte din veniturile obţinute după renegocierea contractelor au fost innvestite în educaţie, transport şi combaterea sărăciei.
Potrivit ONU, după 2007 rata sărăciei în Ecuador s-a redus cu peste 32%. Circa două milioane de oameni primesc subsidii de 50 de dolari pe lună din partea statului. Presa americană susţine însă că aceste ajutoare nu pot avea efecte pozitive decât pe termen scurt, prognozând o supraîndatorare a guvernului Correa.