Noul război al Americii (II). China

National Review a publicat un articol al lui Andrew A. Michta, decanul Colegiului Internațional pentru Studii de Securitate, care susține că SUA trebuie să revină la strategia de mare putere, să abandoneze obsesia globalistă, să renunțe la un sistem comercial care nu este în favoarea Americii, să taie accesul Chinei la tehnologia americană și la sistemul de educație din SUA, să redea patriotismului locul pe care îl merită în discursul public, căci fără coeziune internă și o identitate puternica, America nu se va putea opune Chinei, câtă vreme, pentru prima dată în istorie, America se va confrunta cu un stat cu un PIB și cu o bază manufacturieră mai mari.

 

”De aproape cinci ani. Guvernul SUA, comunitatea think-tank-urilor și profesorii de relații internaționale s-au reorientat către competiția de mare putere. Administrația Trump a insistat asupra mediului strategic în schimbare în Strategia de Securitate Națională și în Strategia de Apărare, iar, dacă este să judecăm după Ghidul Interimar pentru Securitate Națională lansat de administrația Biden în martie, amenințările reprezentate de China și Rusia rămân în centrul priorităților. Însă, în ciuda discuțiilor constante pe acest subiect, nu s-a ajuns la un consens când vine vorba despre obiectivul final al Statelor Unite. Asta este o întrebare fundamentală, pentru că, fără o idee clară despre cum trebuie să arate victoria, nu putem găsi mijloacele pentru a ajunge acolo și nici resursele. Dacă nu știi încotro mergi, toate drumurile te pot duce la destinație, spune o vorbă.

Liberalismul instituțional a dominat gândirea strategică în ultimele trei decenii și a irosit energiile Americii  în proiecte prost concepute și în războaie pe fronturi secundare. Elita noastră politică pare incapabilă să recunoască greșeala pe care a comis-o în 1990, după victoria decisivă asupra URSS. Marea noastră strategie post-1990, dacă-i putem spune astfel, s-a axat pe triumfalism – până la urmă, istoria s-a ”încheiat” – și pe savurarea ”unipolarității”.

Alimentați de dogma post-Război Rece privind universalitatea democrației și de dorința elitelor politice de a merge pe calea imperialismului liberal și a exportului de modernizare globalistă, ne-am comportat ca și cum am fi fost pe calea spre o pace kantiană democratică. După atentatele de la 11 septembrie, strategia americană a devenit cea mai haotică din istoria țării, propunând „democracy building”, ”state building”, ”nation building”, proiecte care au făcut ca, în secolul 21, America să intre în războaie echivalente cu Războiul Burilor, cu costuri de mii de miliarde și cu mii de vieți pierdute.

 

În acest timp, China a continuat să crească sub nasul nostru, alimentată de capitalul american și european, de sistemul de educație din SUA, de tehnologia din SUA. În acest timp, Rusia și-a revenit, și-a modernizat armata și a început să regândească situația post-Război Rece din Asia Centrală.

Globaliștii americani au reușit o singură operațiune de state-building: au facilitat creșterea cu 900% a PIB-ului Chinei în doar 30 de ani, au facilitat educarea inginerilor străluciți ai Chinei și au oferit Chinei proprietatea intelectuală a SUA. Congresul și guvernul SUA nu au făcut mai nimic pentru a împiedica China să ia perla coroanei tehnologiei americane, construită timp de generații. Lăcomia corporatistă mascată sub forma ideologiei globaliste a ajuns să submineze interesele naționale și prioritățile Americii.

După patru decenii în care am permis Chinei să penetreze toate nivelurile societății noastre, ne-am trezit că puterea noastră industrială este limitată, că societatea este destabilizată și că lanțurile de aprovizionare militare au verigi slabe. Este timpul să punem prioritățile de securitate în centrul politicii economice a SUA și să oprim transferul de tehnologie în China. Dacă vrem să avem vreo șansă în competiția cu China, trebuie să luăm decizii grele legate de apărare și de politica economică. Dacă vrem să trăim într-o lume favorabilă intereselor Americii și ale altor democrații aliate, trebuie să identificăm ce puteri ne stau în cale, să le blocăm și să le învingem.

Pe scurt, dacă SUA și aliații lor nu iau decizii clare de a se decupla economic de China, vom merge mai departe pe calea spre înfrângere, pentru ca nicio țară nu se poate aștepta să câștige, câtă vreme îi oferă adversarului acces la tehnologia și economia sa.

Decuplarea de China va întâmpina rezistență din partea companiilor americane și europene care au investit mult în China. Însă fără decuplarea de China nu există vreo cale spre victoria SUA și a Vestului în această rundă a competiției de mare putere.

 

SUA nu pot îndigui China așa cum au făcut cu URSS. Trebuie să depășească China (și Rusia) în noile tehnologii. Un obiectiv strategic major trebuie să fie refacerea industriei americane. Independența SUA depinde de refacerea bazei manufacturiere în domeniile critice pentru securitatea națională. Asta înseamnă și întărirea sistemului de educație, de care să profite tinerii americani.

 

Un alt obiectiv trebuie să fie creșterea rezilienței statului, ceea ce presupune reconsolidarea identității naționale americane. Trebuie să ne întoarcem la moștenirea comună americană, la cultura noastră civică, care sunt baza identității naționale americane. Politica vrajbei, radicalizarea discursului public și îndoctrinarea tinerilor americani cu dogma teoriei critice a raselor subminează strategia de înfruntare a Chinei și Rusiei. O societate învățată să își bata joc de propria istorie și de moștenirea ei nu este suficient de rezistentă pentru a trece de această criză. Trebuie să reface sentimentul unității și coeziunii, este un imperativ de securitate națională.

 

Apoi, trebuie să ne schimbăm modul în care privim sistemul internațional. Se observă clar că a apărut un nou sistem, care se opune intereselor naționale americane. China penetrează Europa și se concretizează deja strategia Chinei de a transforma Eurasia în centrul noului sistem economic. America trebuie să împiedice apariția unui asemenea sistem. Daca nu se întâmpla asta, atunci China va depăși SUA în domenii esențiale, precum controlul resurselor Eurasiei și menținerea accesului neîngrădit în Europa. Principiul călăuzitor al strategiei SUA trebuie să fie împiedicarea apariției unor asemenea structuri subregionale, pentru că, în lumea bipolară care vine, ele pot bloca Statele Unite, o putere maritimă, în Emisfera Vestică.

Crearea unor alianțe bazate mai degrabă pe interese decât pe norme va fi crucială pentru această strategie a Americii. Asta presupune o regândire a instituțiilor și alianțelor Americii. SUA trebuie să ia decizii grele în ce privește continuarea sau stoparea investițiilor în state aliate care nu mai susțin obiectivele americane și își extind relațiile cu China sau Rusia, în contradicție cu interesele Americii. Alianțele birocratizate trebui evaluate, pentru a vedea dacă ele aduc vreo contribuție militară la securitatea noastră.

 

America intră în actuala competiție de mare putere cu un dezavantaj mare față de ultimele crize și războaie. Puterea militară a fost secătuită de 20 de ani de război împotriva terorismului pe niște teatre secundare, iar modernizarea armatei s-a axat pe tehnologie contrainsurgență, în dauna capabilităților de care este nevoie într-un conflict cu un alt stat, aproape la fel de puternic ca și SUA.

Pentru prima dată în istorie, America este pe cale să se confrunte nu cu un stat apropiat ca putere, ci cu două asemenea puteri militare, iar armata SUA nu este structurată pentru un asemenea conflict pe două fronturi – în Atlantic și în Indo-Pacific. Pentru prima data în ultimul secol, SUA înfruntă un adversar, China, a cărui economie este mai mică în termeni nominali, însă este deja mai mare decât a Americii ca putere de cumpărare. În cele două războaie mondiale de până acum, SUA nu au înfruntat un adversar cu un PIB cu 40% mai mare și cu o bază manufacturieră mai mare.

În acest context, SUA trebuie să renunțe la instituționalismul liberal imperial și să se concentreze pe refacerea propriei societăți și a propriului stat, pentru că fără o asemenea bază nu vor putea ieși învingătoare. Al doilea pas ține de reevaluarea alianțelor, în funcție de triada intereselor: de interesele vitale, de interesele importante și de interesele periferice. Apoi, SUA trebuie să rezolve probleme socioeconomice interne, pentru că, fără o bază sigură acasă, nu îsi va putea proiecta puterea în exterior. Din acest punct de vedere, SUA sunt dezavantajate de proiectul elitelor liberale de a fragmenta națiunea americană în triburi care se luptă între ele, radicalizate de politica identitară.

 

Pentru a putea rămâne pe mai departe o mare putere maritimă, SUA au nevoie de acces neîngrădit în Asia și Europa. Apoi, SUA trebuie să se asigure că nicio putere nu va controla total Eurasia, pentru că asta ar schimba echilibrul puterii la nivel global. Aici, ascensiunea Chinei este un pericol direct și imediat la adresa securității SUA. Proiectul Noului Drum al Mătăsii urmărește crearea unui lanț de aprovizionare terestru care va face ca Europa să nu mai fie o poartă de intrare a SUA în Eurasia, ci o rețea de aprovizionare controlată de Beijing. Asta ar duce la încetarea unei relații între puterile maritime și cele continentale  ce durează de jumătate de mileniu și care a favorizat Vestul, inclusiv SUA. Aici, alinierea Rusiei la politica Chinei, în opoziție cu SUA, duce la un alt risc – generarea de crize pe alte teatre, care să atragă resursele militare și atenția Americii.

SUA au încă un mare potențial pentru a se impune în fața Chinei, dacă aliații europeni își vor spori cheltuielile pentru apărare, pentru a se opune strategiilor revizioniste ale Rusiei.

Însă trebuie să renunțăm la obsesia globalistă, să renunțăm la un model al comerțului care nu ne avantajează, să tăiem accesul Chinei la tehnologia americană critică. Trebuie sa readucem în America industria și lanțurile de aprovizionare critice și să ne amintim una dintre devizele Războiului Rece – cooperăm și punem în comun tehnologia cu aliații noștri, nu cu adversarii. Trebuie să reînviem mândria americană, învățându-i pe tinerii americani adevărata istorie a apariției țării lor, nu să insistăm pe episoadele mai întunecate ale acestei istorii. America este excepțională din multe puncte de vedere, iar noi trebuie să le spunem tinerilor acest lucru.

 

Să spunem lucrurilor pe nume. Dacă „victoria” înseamnă menținerea statu-quo-ului ordinii internaționale liberale și a globalizării, atunci SUA și democrațiile lumii își vor pierde poziția în favoarea Chinei comuniste. În sistemul internațional nu există înlocuitor pentru puterea unui stat, iar această putere ține de economie, de politicile monetare și fiscale și de coeziunea internă. În ultimele trei decenii, acești piloni ai puterii naționale au fost șubreziți de politici interne și externe prost gândite ale administrațiilor SUA, democrate și republicane. Asta înseamnă că primul pas al unei strategii bune este întărirea acestor piloni.

Finalul acestei runde a competiției de mare putere ar trebui să aducă refacerea puterii americane și să asigure suveranitatea SUA și abilitatea SUA de a interveni oriunde pe glob pentru a-și apăra interesele. Această strategie implică componente de politică externă și internă. Nu înseamnă menținerea ordinii liberale imperiale din ultimele trei decenii, care a urmărit să transforme societăți întregi după chipul și asemănarea Americii, ci înseamnă abandonarea acestei ideologii și reînvățarea principiilor echilibrului puterilor și a creării de alianțe în interesul SUA. Victoria în aceasta competiție de mare putere va depinde și de revenirea patriotismului american la locul pe care îl merită în discursul public. Spre deosebire de Războiul Rece, unde victoria a însemnat implozia URSS, această nouă competiție va fi câștigată când America va redeveni un stat prosper, a cărui prioritate va fi siguranța și bunăstarea propriului popor.”