Nu e despre avion, escorte și zăpadă: istoria se întâmplă și dacă politicienii români nu o pricep

În doar câteva zile, deși toate semnalele fuseseră trase, arhitectura lumii în care trăim s-a modificat, odată cu intrarea Statelor Unite ale Americii în rândul puterilor revizioniste, pliat pe validarea unui curent autoritarist pe care societatea americană l-a ținut până acum la cote joase, așa cum remarcă istoricul Cosmin Popa.

Regimul de teocrație din Iran este contestat sângeros în stradă, Rusia își crește exponențial violența și liderii europeni de anvergură trag semnalul de alarmă în ceea ce privește prăbușirea ordinii globale postbelice. Se strâng rândurile în Europa, la mijloc între două puteri – SUA și Rusia –  în umbra unei a treia, China, care au ca instrument de creștere a propriilor beneficii de putere semănarea haosului. Istoria s-a accelerat, însă a dat totuși statelor democratice un răgaz în care să poată înțelege care sunt noile poziționări și ce pot face ele, ca să facă față. Ce au înțeles însă politicienii români nu e în măsură să-i facă  pe cetățeni să se știe pregătiți, în siguranță și, deloc neglijabil, cu un sentiment de demnitate care a contat de fiecare dată când au fost războaie și în general crize globale. În vreme ce lideri politici ai altor state, Germania, Franța, Polonia, țările baltice, de pildă, le explică propriilor cetățeni ce înseamnă momentul de cotitură din politica externă a SUA și de ce înarmarea și pregătirea pentru război sunt necesare în Europa, președintele României a generat știri legate de comunicațiile lipsă din aeronava militară cu care merge la întrunirile internaționale și de un gest de curtoazie și mulțumire făcut de Elveția, gest care, tocmai prin discreția lui solemnă îndeamnă la aceeași sobrietate și discreție.

Citește și: Motivul mai puternic decât petrolul al deciziei lui Trump în Venezuela – Vladimir Tismăneanu Interviu

E de vină doar presa care preia astfel de știri, până la urmă generate chiar de președintele țării? În orice caz, nu e scuzabil și e lipsit de miză jurnalistică. Sau mai degrabă ne deservește registrul minor în care e plasată politica externă a României și care, din cauza sindromului post-traumatic pe care îl tot cărăm în istorie, ne face în mod paradoxal să răsuflăm ușurați că suntem irelevanți, în minorat, dar măcar nu maligni și ticăloși, cum am fi putut fi cu alți conducători politici? În momentele de turnură istorică însă, și mai ales atunci când e vorba despre războaie care ne privesc direct, nu din manualele de istorie, irelevanța are costuri ridicate și le plătim deja din plin, prin transformarea României într-un teren de bâlci prin care circulă acrobați rusofili, scenarii de dezinformare și personaje care într-un context de normalitate socială și politică ar trece drept secundare. Nu e nimic anormal că de acest lucru profită instanțe maligne, de la actori interni la cei externi, în fond, asta e miza lor și numai în Bulgakov diavolul, exasperat că Dumnezeu s-a săturat puțin de lume, se vede nevoit să facă și bine, pentru a-și justifica existența și utilitatea. În lumea de azi, diavolii se mulțumesc și cu puținul pe care li-l servesc oamenii.

Discuția pe care președintele Nicușor Dan a purtat-o de pe o pistă înzăpezită din Paris, în vreme ce toți ceilalți lideri europeni participanți la întâlnire plecaseră deja grăbiți spre țările lor, unde aveau treabă, a fost adresată unui public intern. Președintele e în campanie de popularitate internă și a intuit că trebuie să repare inadecvarea fostului președinte Iohannis la modestie, așa că a adoptat condiția normalității, a bugetului drămuit și a cafelei băute cu toți ceilalți înzăpeziți, fără a avea un regim privilegiat. Doar că e prea puțin să te rezumi la o strategie de PR și mai ales tot inadecvat, niciun alt lider occidental nu poate privi această punere în scenă a normalității ca pe lucrul important pe care trebuie să-l facă un președinte exact în zilele în care istoria mare se precipită. Mai grav însă, în cancelariile străine, cele prietene, dar și cele ostile, s-a auzit că președintele unui stat cu război la graniță anunță că e decuplat de actualitate câteva ore, cât aeronava care îl transportă e în zbor.

Citește și: Coborau în infern și nu știau

Tonul colocvial și lucrurile mai importante sau mai mărunte, dar lipsite de cadru instituțional, adaugă la autoritate și încredere doar după ce omul politic își va fi făcut treaba și își va fi dovedit relevanța, nu ca substitut al acestora din urmă.

Or, în aceste zile, proiecția de legitimitate care lipsește în exterior face din România o țară slabă și înăuntru, în care un jurnalist poate manipula o informație parțială pentru a compromite autoritatea președinției, un lucru extrem de grav. Iar faptul că președintele a fost nevoit să facă debunking și să dea în vileag o construcție de fake-news, construită pe modelul clasic al sfert-adevărurilor, e un profit pentru actorii maligni. Președintele a fost pus în situația de a publica o conversație al cărei registru ar fi trebuit să fie discreția, pentru că instituția prezidențială nu a generat dezbateri de idei și teme cu adevărat importante pentru țară, pentru cetățeni și care sunt pe agenda lumii democratice, aflată sub asaltul unor puteri tot mai revizioniste. Președinția, ca instituție, ar trebui să fie atât de relevantă și legitimă, încât să nu fie nevoit să-l pună tocmai pe președinte să nege o minciună, câtă vreme președintele Franței, de pildă, vorbea despre derapajele grave ale administrației americane în ceea ce privește dreptul internațional.