Nunți, botezuri, îngropări, sărbători, aniversări, cumetrii și parastase (2) – SF Politic

Ha, ha, ha, nunți, nunți bengoase, botezuri, îngropări, sărbători, aniversări, cumetrii și parastase, toate politice, fie vorba între noi!

Când picurii nopţii au sfârâit pe fruntea vestitului Magikoon, NASA a înregistrat prima descreştere de viteză iar China s-a pierdut într-un abur, ruşii şi-au rătăcit submarinele într-o pungă virtuală iar magicianul Magicoon a declarat pentru întâia oară Principiul lui Unu care se multiplică bulversând serviciile secrete şi luându-i pe nepregătite pe filozofii Scolii de la Weimar, preşedintele Nepalului şi-a văzut şopârla lungindu-se şi transformându-se într-un cerc magic, iar Terminatorul a dat peste cap toate îngropările politice, toate parastasele politice, toate nunțile politice, toate botezurile politice, toate cumetriile politice otrăvite, iar Hoba Buba, cântăreţul de jazz de la Naţiunile Unite a reuşit cea mai lungă octavă din istoria istorisirilor muzicale, gaura de ozon s-a preschimbat într-o poartă stelară iar Barâşnikov, întâiul fizician al Rusiei, s-a împăcat pentru toată viaţa cu Elvin, întâiul fizician al Americii, uraganul Gian Mora a încremenit într-o formaţiune sculpturală pe care au furat-o briganzii corsicani, Europa s-a frânt în două după un scenariu escatologic pus la punct de iezuiţi, prinţesa Margareta s-a rătăcit într-un nor argintiu iar membrii marcanţi ai Partidului Conservelor s-au trezit arestaţi într-o pictură salvadoriană, crepusculul de la Malta s-a deplasat în viteză către Borneo arzând pădurile de tropical, Magicoon a decretat principiul Saturaţiei în timp ce fizicienii germani au dat publicităţii Bula Exofizică din A Şaptea Trecere a cometei Bantuliasan, planeta întreagă a intrat într-un proces rapid de frânare iar corul artileriştilor din Kursk a încremenit şi el într-o gamă minoră, pierdem viteză, ar fi şoptit împăratul Japoniei chemându-şi samuraiul de taină, încet, încet cuvintele s-au risipit, limbajul s-a decolorat, statuile s-au sfărâmat, oceanele s-au evaporat, s-a prăbuşit satelitul de serviciu, Primul Sunet al Universului s-a făcut auzit din toate colţurile matricelor energetice iar câmpurile magnetice s-au făcut toate ghem.

Şi atunci s-a înfiripat Universul Vălurit. Și iată adevărul și numai adevărul! Stânga nu vrea nimic pentru că ceva care nu exită nu poate avea vreo vrere anume ci doar vrerea îndreptăţită de a se întrupa cumva într-o vrere. Lipsa unei Voinţe numite şi indicate, întrupată astfel într-o vrere, ar putea însufleţi Stânga în toate formele ei. Dar această Voinţă, nefiind ea înseşi vrerea cuiva anume, nici ea nu poate exista. De ce ce această joacă serioasă în marginea unui Nefiind? Pentru că acest Nefiind este nefiind din pricina procesualităţii lumii. Căci nu poţi împărţi Procesualitatea în nici un fel în porţii egale, porţiile fiind vălurite întotdeauna şi numai iluzoriu egale. Porţii sau părţi, sau felii sau mai degrabă valuri căci valurile explicitează aşa cum se cuvine iluziile noastre deşarte, înforţările noastre, gesturile noastre dramatice, heirupiste, lipsite de sare şi piper, melancolice sau inexplicabile, aşa, ca o ploaie cu broaşte, undeva, la margine de lume decadentă, însufleţită doar de bârfă, de păcăleală, de fabulă şi ambuscadă intelectuală. Stânga nu există pentru că bipolaritatea nu există.

N-ar exista nici Dreapta dar dacă fiinţa se poate explicita prin propriul ei travaliu, prin propria ei valorizare liberă şi asumată, atunci Dreapta trebuie să existe nu pentru că ar fi o vrere a cuiva, nu pentru că o Voinţă ar vrea să voiască existenţa dreptei ci pentru că Dreapta este esenţa procesualităţii, fie a fiinţei, fie a Naturii. Căci nu e egalizare, nu o echilibrare, nu o egalitate produce vălurirea tuturor în Universul Vălurit ci tocmai libertatea şi asumarea. În definitiv, rostogolindu-se dintr-un iluzoriu echilibru, dintr-o fantomatica stare de egalitate cu alte pietre, o piatră anume, observată ca fiind o anume piatră, se rostogoleşte procesual, lipsind peisajul de iluzoriul echilibru, într-o libertate stranie a văluririi fără de oprire. Socialismul ar fi dar nefiind Stânga, la Fundament, Socialismul este numai o ipostază a Utopiei, o Mască a unui Nefiind.

Instrumentarea Socialismului e un fel de înregimentare în Plictis, în Habotnicie, în Declamaţie sau în Orbire vremelnică. Pus în mare pericol, Statul devine ireal în Socialism iar Socialismul, în perversitatea lui, potriveşte un trend de viitorime, straniu, de neconceput, numindu-l ţanţoş, Comunism. Dar Stânga a fost tot timpul Imperială. Are aceasta stare a ei, Imperială. Este un Mare Ascuns al conceptului iluzoriu de Stânga. E starea Imperială a Mediocrităţii care, speriată de inutilitatea ei in Univers, se iubiceşte cu fantasma Stângii, dedulcindu-se la degustul Puterii, pentru a se salva de singurătatea care o răpune, acolo, lăuntric, fără drept de apel. Stânga a fost întotdeauna Imperială dar milioane de oameni s-au păcălit mortal crezând că iluzoria Stângă i-ar salva din impropriul fiinţei în Universul Vălurit.

Imperială fiind ca stare, Stânga e convenabilă, din punct de vedere istoric, tuturor momentelor imperiale fie dinspre exterior spre interior, fie dinspre Centru spre Periferie şi viceversa. Stânga e mai mult decât masele frenetice cântând şi dănţuind fantomatic, cucerite de ideea plictisului total, dulce şi odihnitor prin dominaţia multului produs de cei mulţi. Stânga e mai mult decât noi doi suntem la fel deşi nici fulgii de zăpadă, ce ciudat, nu seamănă unul cu altul, a fi la fel fiind de fapt a fi unul şi acelaşi! Imposibilitatea ar fi că, dacă Stânga chiar ar fi reală, liberă şi producătoare de sens, ar însemna că în Universul Vălurit ar fi doar o singură fiinţă, ceea ce, ciupindu-mă de ureche, descopăr că este o mare nerozie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.