O altă istorie a revoluției egiptene

Cu două zile înainte de lovitura de stat din Egipt, New York Times publica articolul ’’Tineri activiști aprind protestele din Egipt, dar lasă masele să facă următorul pas’’. Cum au reușit cinci tineri anonimi cu vârste între 22 și 30 de ani au reușit în nici două luni, cu ajutorul Facebook și Twitter, să devină vedete, să mobilizeze milioane de oameni, să obțină simpatia presei internaționale, să coalizeze în mișcarea lor vulpoi ai politicii egiptene, să obțina sprijinul unor televiziuni egiptene?

Cotidianul american prezintă, din nou, rețeta noilor revoluții într-un articol a cărui credibilitate ar parea la fel de mare și dacă numele numele proprii ar înlocuite cu oricare altele.

Iată articolul publicat de NY Times pe 1 iulie 2013.

”Cu două luni în urmă, la o cafenea din Cairo, cinci tineri activiști au clocit un plan de a capta frustrarea publică față de direcția pe care o ia țara lor: să colecteze semnături pentru a-l da jos pe președintele Mohamed Morsi și să organizeze un protest la palatul prezidențial, pe 30 iunie, la aniversarea inaugurării mandatului său.

Asa cum s-a întamplat o dată, cu demosnstrațiile care l-au dat jos pe fostul președinte Hosni Mubarak, rezultatele au fost dincolo de așteptările organizatorilor.

Campania, numită ’’tamarrod’’, denumirea în arabă a ’’revoltei’’, și-a întins brațele peste țară și a adunat milioane de egipteni care s-au alăturat protestelor din acest weekend, care i-au înfuriat pe islamiști, au slăbit puterea președintelui Morsi și au făcut ca armata egipteană să amenințe că va prelua din nou controlul.

Succesul campaniei i-a făcut pe fondatorii săi – Mahmoud Badr, Mohammed Abdel-Aziz, Hassan Shahin, Mai Wahba si Mohammed Heikal, cu toții cu varste între 22 și 30 de ani – eroi ai celor care se opun Fraților Musulmani. Sunt omagiați la proteste, vânați de jurnaliști și invitați la talk show-urile nocturne.

Mișcarea lor evidențiază puterea și slăbiciunea grupurilor de tineri care au dus la cele mai profunde transformări de după revoluție, canalizând sentimentul public către schimbarea politică, dar eșuând în a-l transforma în organizații viabile.
’’În timp ce comunică cu populația, ei nu știu cum să organizeze aceeași populație în procesul politic altfel decât chemând-o la proteste’’, declară Rabab el-Mahdi, profesor de științe politice la Universitatea Americană din Cairo. Dr. Mahdi spune că lipsa unui proiect politic articulat al grupului înseamnă că ’’vor dispărea ca orice altă colizare a tinerilor, pentru că sunt pe cale să faca ce nu-și dorec, nu ce-și doresc.’’

Campania tamarrod s-a născut la finalul lui aprilie, între cinci prieteni care s-au cunoscut în timpul mișcării care a dus la căderea lui Mubarak, în februarie 2011. Au lucrat cu toții pentru presa de opoziție, dar s-au distanțat de partidele politice. Cu toții sunt musulmani și devotați, dar profund neîncrezători în islamismul politic și Frații Musulmani.

După revoltele care l-au îndepărtat de la putere pe Mubarak, au ajuns să creadă că revoluția a fost deturnată și mai ales că domnul Morsi, primul președinte nou ales al țării,nu a reușit să treacă peste originile sale din Frăția Musulmană, cea care a câștigat alegerile post-revoluționare.

’’ Ideea inițială a fost că era o groază de furie în stradă împotriva Fraților Musulmani și a lui Morsi, că o parte a populației a contestat guvernul și că acesta nu a întreprins reforme care ar fi servit poporului’’, spune domnul Shahion, 22 de ani, care a sugerat ideea de campanie prietenilor săi.

Grupul a conceput o petiție pentru retragerea încrederii președintelui și convocarea de alegerilor prezidențiale anticipate. Au răspândit ideea prin Facebook și Twitter și au început sa strângă semnături în piața Tahrir în timpul protestelor de Ziua Muncii, pe 1 Mai.

Domnul Badr, unul dintre organizatori, a spus că grupul a fost uimit de reacție și a strâns mii de semnături în fiecare zi, într-atatea în cât au rămas fără formulare și au trebuit să mai facă alte copii.

Au avut prieteni în afara capitalei care i-au ajutat să strângă semnături în țară. În curând, grupuri despre care nu au auzit au început să strângă semnături, s-au alăturat campaniei și au început să trimită semnăturile la sediul grupării, în Cairo.

De la început, campania s-a descris drept ideologic neutră, spunând doar că susține democrația la care pot participa toți egiptenii. Abia apoi s-a spus că figuri proeminente ale opoziției, precum Mohamed ElBaradei și fostul candidat prezidețial Hamdeen Sabahi, au stabilit legături cu ea.

’’Aceasta este vocea poporului egiptean și am comite o greșeală istorică dacă am deveni partid politic’’, spune domnul Wahba, singura femeie dintre fondatorii grupării. ’’Este desăvârșirea revoluției.’’

Populariatea campaniei a crescut prin specularea nemulțumirii față de starea națiunii. Cum economia a continuat să se scufunde la începutul verii și penele de curent și de gaze au devenit tot mai frecvente, mulți egipteni l-au acuzat pe domnul Morsi.

Altii l-au acuzat că a ’’fraternizat’’ statul prin numirea unor membri ai Frăției în posturi cheie din guvern.
Pe măsură ce protestele de duminică se apropiau, protestatarii tamarrod erau deseori văzuți pe arterele principale, uneori oprind mașini purtând semne mari ’’Pleacă’’ și strângând semnături. În unele provincii, ei s-au înfruntat cu membrii Fraților Musulmani.

Grupul spune că a adunat 22 de milioane de semnături, o afirmație imposibil de verificat. După protestele de duminică, oricum, ei au renunțat la inițiativa de a cere ONU să verifice nunarul semnăturilor după numărul protestatarilor.

’’Acele semnături s-au transformat în mulțimi de cetățeni pe care le vedeți în piețele publice din țară’’, spune domnul Badr.

Campania i-a înfuriat pe susținătorii domnului Morsi, care au lansat o contra-petiție, numită ’’tagarrod’’ – imparțialitate – și au organizat propriile demonstrații în Cairo, în sprijinul domnului Morsi.

Pro-islamiștii care au vorbit la mitingurile pro-Morsi i-au numit pe opozanți drept susținători ai regimului Mubarak care doresc să ajunga din nou la putere și i-au acuzat că ar fi anti-Islam. Alții spun că această campanie nu este democratică, pentru că cere încheierea mandatului de patru ani a președintelui Morsi.

’’Dacă opoziția chiar poate să strângă milioane de protestatari și să colecteze milioane de semnături, de ce nu poate să-i adune pe toți la alegeri?’’, spune Tamer Abdel-Maqsoud, un protestatar din partea Fraților Musulmani. ’’Încercăm să creem instituțiile statului și aceasta nu se va întâmpla dacă bandiții politicii ăl vor îndeparta pe primul președinte ales.’’

Organizatorii Tamarrod recunosc că nu au un program politic, dar spun că ține de egipteni să decidă cine va fi următorul președine, dacă Morsi va fi îndepărtat.

’’Abia acum două luni am inițiat această mișcare și oamenii se așteapta să creem un program?’’, spune domnul Badr. ’’E o nebunie.’’

Oricum, acum ei își savurează surprinzătorul succes. Domnul Badr spune că, atunci când a venit la protestele din fața palatului prezidențial, duminică noaptea, oamenii l-au recunoscut, l-au ridicat pe scenă, de unde le-a vorbit apoi.

’’Toți ne spun că nu credem în partidul cutare sau cutare. Credem doar în voi’’, a spus el.”