O colecţie istorică de excepţională valoare: Ninette Schapira şi Gheorghe Răut, fondatorul Muzeului Pallady

Miercuri, 27 septembrie, la ora 20:30, Casa de Licitaţii Artmark vă invită la Licitaţia Colecţiei Ninette Schapira şi Gheorghe Răut, ce se va desfăşura la Athénée Palace Hilton, din Bucureşti.

Ninette Schapira (1925-2007) a fost singura fiică a Ghitei Mendel Schapira, pianistă şi parteneră de sonate a lui George Enescu. Bunicul Ninettei, Max Schapira, este cel ce ne introduce în universul antreprenorial românesc de la începutul secolului XX, fiind unul dintre cei mai importanţi bancheri şi industriaşi din Ploieştiul de la 1900. Pe Max Schapira îl putem considera „punctul zero” al relaţiilor de prietenie ce se vor lega ulterior între familiile Schapira, Răut şi Enescu. Componentele financiare şi culturale sunt cele ce reglementează această mică istoriei a familiilor amintite.

Partea financiară a constat în legăturile pe care Max Schapira şi Gheorge Răut le-au avut individual cu banca Marmorosch Blank: primul, director al Băncii Centrale din Ploieşti, deschisă cu capitalul Marmorosch, cel de-al doilea, director al sucursalei pariziene a băncii mamă. Cea de-a doua componentă, poate şi cea mai interesantă şi importantă, uneşte destinele mai multor personaje excepţionale. Theodor Pallady şi George Enescu par a fi nucleele în jurul cărora levitează Max şi Ghita Schapira, Gheorge Răut şi Ninette Schapira. Ultimii doi, în calitatea lor de prieteni foarte apropiaţi cu Enescu la Paris (Ninette fugea la Paris în 1948), intră chiar în istoria întunecată a securităţii româneşti din perioada 1950-1960. Atât Răut cât şi N. Schapira sunt urmăriţi şi raportaţi în notele informative legate de ultimii ani de viaţă ai lui Enescu, fiind chiar consideraţi răspunzători de contractul semnat de compozitor cu editura Salabert, cea care deţine încă din 1954 drepturile pentru mare parte din creaţia enesciană.

Paris, începutul anilor 1920. Doi prieteni buni locuiesc în Place Dauphine la nr. 12. Unul se numeşte Gheorghe Răut şi este directorul filialei din capitala Franţei a Băncii Marmorosch Blank. Cel de-al doilea, Theodor Pallady, este deja un pictor recunoscut atât în ţară, cât şi în boema pariziană. Istoria se derulează cu mare viteză înainte. În anul 1940, Pallady pleacă la Bucureşti pentru deschiderea unei expoziţii, dar nu va mai putea părăsi ţara. În 1968, Răut oferă statului român o parte din colecţia sa de artă alcătuită din pictură, mobilier şi artă decorativă europeană, ceramică şi artă orientală. La aceasta s-au adăugat o serie de picturi şi numeroasele desene, acuarele şi gravuri ale lui Th. Pallady, rămase în grija lui Răut în atelierul din Paris.

Licitaţia Colecţiei Ninette Schapira&Gheorghe Răut reuneşte o parte din cea păstrată de Răut pentru sine la Paris, precum şi o parte din colecţia sa ulterioară donaţiei.

Atrag atenţia, în primul rând, trei picturi relevante pentru arta lui Theodor Pallady (1871, Iaşi – 1956, Bucureşti), acest mare artist, atât de special, al artei româneşti interbelice.

Theodor Pallady, Natură statică cu flori şi struguri

Natură statică cu flori şi struguri, un ulei pe carton, de dimensiuni remarcabile, este evaluată la 12.000 – 18.000 de euro.

Theodor Pallady face parte din generaţia de artişti români care a modelat „pictura nouă”, impunându-şi totodată stilul şi amprenta propriei abordări. Artistul se remarcă prin orientarea clasică, exprimată prin linie simplă, proporţionalitate şi perspectivă conform logicii estetice occidentale. Din creaţia sa transpare controlul raţional pe care artistul se pare că l-a dobândit asupra lirismului creaţiilor sale. Prin intermediul ei şi de pe o poziţie detaşată, obiectivă şi reticentă faţă de sentimentalismul opulent, pictorul redă esenţialul a ceea ce pictează. Folosind principiile clasice în tehnică, rapoarte şi proporţii, Pallady depăşeşte formalismul obiectului redat, acesta nefiind „decât un punct de plecare pentru ceea ce vedem noi în el”. Pallady este prin excelenţă un pictor de interior. Majoritatea lucrărilor sale reprezintă interioare de încăperi sau nuduri şi portrete în interior.

În tot acest context artistul captează cu fidelitate forţa şi frumuseţea intrinsecă a realităţilor redate păstos pe pânză. După cum el însuşi afirma, „sunt incapabil să pictez pur şi simplu, fără să am ceva de exprimat”. Preferinţa pentru compoziţiile şi construcţiile picturale de interior au dus la apariţia unei serii excepţionale de naturi statice. Tratate în aceeaşi manieră estetică în care sunt abordate şi interioarele clasice realizate în atelierul din Place Dauphine, naturile statice ale lui Pallady rezonează mai mereu cu spiritul artistului. Cu o recuzită recognoscibilă şi cu un bagaj figurativ ascetizat, operele sunt definite de un registru cezannian.

Lectură (Yvonne Cousin în atelierul din Place Dauphine) este datată cca.1935.

Feminitatea pe care o evocă picturile cu modele feminine ale lui Pallady este trecută prin acelaşi filtru exigent al viziunii sale asupra vieţii, fiind una de rafinament şi în acelaşi timp naturaleţe. Observă femeia în spaţiul intim, când îşi îngăduie un timp de visare, la adăpostul unui mediu familiar. Pallady surprinde momentele ei de relaxare, tăcere şi vis, încărcate de voluptate şi expresia pe care o imprimă asupra corpului. Sinceritatea spiritului feminin este ceea ce pare să caute artistul şi reuşeşte să ilustreze în pictura sa, logica reprezentării cerându-i să armonizeze această dobândită libertate de simţire cu spaţiul. În această manieră se construieşte universul intim redat de cele mai multe ori de Pallady prin intermediul modelului feminin. Acest univers este atât de prezent prin însăşi încărcătura lui, spaţiul folosit fiind propria locuiţă-atelier. Pictura de faţă se devoalează prin relaţia intuită dintre model şi intimitatea înlesnită de locuinţa artistului. Fotoliul, tapetul tipic, măsuţa şi vasul cu flori amintesc de spaţiul familiar şi reuşesc cu uşurinţă să puncteze şi să accentueze notele personale ale unui mediu uşor recognoscibil. Atelierul din Place Dauphine ni se relevă prin prisma acestei picturi, Lectura fiind o nouă filă în urzeala acestui univers intim atât de mult punctat. Opera se plasează în a doua perioadă de creaţie din întreg corpul plastic al operei lui Pallady, mai exact a doua jumătate a anilor 30, momente ce marcau totodată şi ultimii ani petrecuţi de pictor în Paris. Modelul este chiar Yvonne Cousin, cea mai apropiată persoană din viaţa lui Pallady, partenera acestuia între 1924 şi 1939.

Valoare estimativă: 18.000 – 25.000 de euro

Theodor Pallady, La oglindă

La oglindă, pictură realizată în ulei pe hârtie lipită pe carton, este estimată la7.000 – 10.000 de euro.

„Format la lumina Apusului, adept al Şcolii din Paris, elev al lui Gustave Moreau, coleg şi prieten cu Henri Matisse, Pallady a adus un accent nou, o viziune şi o concepţie cu totul nouă în plastica românească, fără nici o legătură aparentă cu mediul şi climatul nostru local”, scria criticul Ionel Jianu.

Formaţia sa artistică la Paris începe în atelierul lui Aman Jean, unde rămâne între 1889 şi 1891, când este primit la Şcoala de Belle Arte. Intră în atelierul lui Gustav Moreau, cel care a exercitat o influenţă puternică asupra lui Pallady şi pentru care acesta din urmă va simţi întotdeauna o mare apreciere. A fost coleg cu Henri Matisse, Marquet, Manguin, Guérin şi alţii. Continuă să studieze în atelierul maestrului său şi după moartea acestuia, avându-i ca profesori pe Aimé Morot şi Fernand Cormont, până în 1900, când a trebuit să părăsească şcoala atingând limita de vârstă. Locuieşte şi lucrează la Paris ani îndelungaţi, fără a avea contact direct cu arta plastică din ţară, deşi opera lui a marcat deschiderea unui drum în pictura românească.

Pallady abordează cu predilecţie genul nudului în interior odată cu îndepărtarea sa de lumea din jur şi alegerea de a se refugia într-una interioară, construită la proporţiile absolutului. Nudurile feminine se află în strânsă legătură cu spaţiul atelierului, ambele făcând subiectul tendinţei de idealizare a lui Pallady, devenind întruchipări ale aspiraţiei sale către perfecţiune, posibilă numai prin opera de artă. Nu este interesat de reprezentarea trăsăturilor modelului şi nici de asemănare, pentru că, aşa cum mărturiseşte, modelul constituie doar un pretext pentru artist de a-şi exprima trăirile şi deci importantă este adecvarea imaginii la aceste sentimente, iar nu la figura ce îi pozează. Femeile din pictura lui Pallady apar ca simboluri ale iubirii, ca sentiment spiritualizat, ieşind din sfera dorinţelor carnale. Nu le lipseşte însă voluptatea, dată de naturaleţe şi rafinament.

Theodor Pallady, Malul Senei

De remacat şi un peisaj cu Malul Senei (900-1.500 de euro), gen frecvent într-o anumită perioadă din creaţia pariziană a artistului.

Două creaţii sunt interesante şi pentru faptul că sunt pictate pe amblele feţe ale cartonului.

Studiu de nud cu şal roşu

Este vorba despre După baie, având pe verso Portret de doamnă cu pălărie (6.000 – 9.000 de euro) şi Studiu de nud cu şal roşu, pe verso Vas cu flori (4.000 – 6.000 de euro)

Cunoscut şi admirat în primul rând pentru pictura sa, în care realitatea materială, recognoscibilă este sublimată intelectul, Pallady a lucrat adesea în acuarelă, cele mai multe dintre acestea, ca şi desenele lui, abordând subiecte şi moduri de tratare ce se regăsesc în opera pictată. Transparenţa specifică acuarelei nu schimbă căutările privind structura compoziţiei, unitatea cromatică dată de umbrele aruncate care transformă orice pictură a lui Pallady într-un univers închis, perfect şi suficient sieşi.

Pallady, Fotoliul albastru

Subiectele sunt cele dintotdeauna, cu o predominantă, de această data, a nudului. Se detaşează Nud pe chaisse-longue, în creion şi acuarelă pe hârtie (1.000 – 1.500 de euro), Nud pe fotoliu, în aceeaşi tehnică (1.500 – 2.000 de euro), Fotoliul albastru, acuarelă şi creion pe hârtie (2.000 – 4.000 de euro), Nud cu halat verde, acuarelă şi tuş pe hârtie (1.800 – 2.500 de euro), Nud cu eşarfă verde, acuarelă şi cărbune pe hârtie (1.800 – 2.500 de euro).

După baie

Aproape inedit între subiectele abordate de Pallady este Saxofonist, acuarelă şi creion pe hârtie lipită pe carton, purtând, alături de semnătură şi numele locului în care a fost făcută: Pavillion Bleu, ecou al periplului parizian al autorului (400 – 600 de euro).

Place Dauphine

Un desen din 1913, în tuş, laviu şi cărbune pe hârtie, intitulat Ghiţă Lungu, este amuzant prin identificarea personajului „Ghiţă Lungu, Braconier Romîn”, şi prin împrejurarea ce a prilejuit portretul: „Trage conaşule, că nu te mai întâlneşti cu ele”. Totul se petrecea la o vânătoare de prepeliţe la Hoiseşti, vechea moşie a familiei Cantacuzino, familie boierească moldovenească din care se trăgea Pallady. Valoare estimativă: 400 – 600 de euro.

Pallady, Nud cu eşarfă verde

Theodor Pallady a fost, pe lângă marele artist interbelic, un personaj ce a generat o seamă de poveşti, ţesute în jurul personalităţii lui accentuate, a maniilor de artist, de dandy şi de boem. Nu e de mirare că unii confraţi de-ai lui, de care era apropiat, i-au făcut portretul.

Theodor Pallady, Saxofonist

Întâlnim în licitaţie lucrări ca Pallady la promenadă, desen în tuş evaluat la 90 – 160 de euro, sau Cei trei crai (Gheorghe Răut, Jean Alexandru Steriadi, Theodor Pallady), realizat în tuş şi creioane colorate pe hârtie, din 1930, estimat la 120 – 180 de euro, ambele purtând semnătura lui Jean Alexandru Steriadi (1880 – 1956, Bucureşti).

Pallady, Nud cu halat verde

Inedit este şi portretul în tuş al lui Pallady, din 1931, datorat lui Gheorghe Răut şi având inscripţia: “Il parle de deseqilibre!” (250 – 350 de euro), pentru care există deja o ofertă înregistrată.

Biografia lui Răut ne prezintă unul dintre reprezentanţii primei generaţii de jurişti-diplomaţi români, regăsindu-se printre membrii primelor delegaţii oficiale româneşti de după 1918. Jurist în cadrul secretariatului României la Conferinţa de Pace de la Paris (1919), Răut studiase Dreptul la Universitatea din Iaşi şi locuia în Paris încă din 1912, unde avea să devină şi titular al unui doctorat în drept. Statutul lui Răut în diplomaţia secolului XX este confirmat de colaborarea cu Titulescu, dar şi de faptul că mulţi ani a funcţionat drept delegat al României la Biroul Internaţional al Muncii de la Geneva. Ca director al Băncii Marmorosch-Blank din Paris, Răut se va bucura de confortul financiar necesar colecţionismului, educându-şi gustul pentru arta plastică şi cea decorativă. Universul de prieteni şi cunoscători avea să şi-l extindă, fiind amic atât cu pictori cât şi cu alţi colecţionari, printre care îi menţionăm pe Catul Bogdan, Jean Alexandru Steriadi sau Lazăr Munteanu.

Cei trei crai (Gheorghe Răut, Jean Alexandru Steriadi, Theodor Pallady)

În licitaţie sunt prezentate şi câteva lucrări ale altor artişti, cum ar fi Henri H. Catargi (1894 – 1976, Bucureşti), cu Lecţia de pian, în acuarelă şi creion (200 – 350 de euro).

Un capitol interesant documentaristic (şi nu numai) îl formează scrisorile adresate lui Gheorghe Răut de artişti sau de personalităţi ale epocii.

Theodor Pallady, Nud pe chaisse-longue

Un lot format din 3 scrisori, trimise de Şerban Cantacuzino către Pallady şi Gheorghe Răut în anii 1929-1931, şi o carte poştală către Gheorghe Răut din Finistère, în anul 1920. Este oferit la 120 de euro.

Theodor Pallady îi trimitea, în 1928, o scrisoare din călătoria la Tréboul (50 de euro), iar în anul următor Răut primea de la el o carte poştală din Plougasnou, din timpul unei călătorii în Bretania (25 de euro).

Fotografia lui George Enescu cu dedicaţie olografă lui Gheorghe Răut

Nu putem trece cu vederea o fotografie a sculpturii „Hercule”, de Demeter Chipăruş, pe care autorul i-o trimitea lui Răut cu dedicaţie (25 de euro), sau fotografia lui George Enescu, cu dedicaţia olografă către Gheorghe Răut: „A monsieur Georges Răut, avec la vieille et fidele amitié, de Georges Enesco, 1951” (100 de euro).

Henri Catargi, Lecţia de pian

Dintre obiectele personale ale colecţionarului, este oarecum relevantă şi pentru personaj, şi pentru epocă, o Valiză cu o trusă de voiaj, marcată Atelier american & Atelier Würzl & Söhne, Viena, Austria, ce i-a aprţinut lui Gheorghe Răud, datată 1920-1930. Preţ de pornire, 200 de euro.

Theodor Pallady, Nud pe fotoliu

În sfârşit, câteva Icoane pe sticlă întregesc imaginea partial a acestei colecţii: Maica Domnului îndurerată, atelier transilvănean, sfârşitul sec. XIX, Iisus-Viţă-de-Vie, din aceeaşi zonă şi din aceeaşi perioadă, Adam şi Eva, atelier transilvănean, prima jumătate a sec. XX… Toate evaluate la 150 de euro.

Icoană pe sticlă, Maica Domnului îndurerată, atelier transilvănean, sfârşitul sec. XIX

Icoană pe sticlă Iisus-Viţa-de-Vie

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.