Cine şi-a închipuit că interviul televizat, cu ministrul demisionar al Apărării Adrian Țuțuianu, va ridica, măcar cu un fald, vălul de mister şi ocultism al demisiei sale de onoare a trebuit să se mulţumească numai cu ”citirea” printre rînduri a spuselor sale: discrete, echilibrate, demne de un adevărat manual al activistului, pur-sînge, de partid.
În realitate, interviul cu fostul ministru Adrian Țuţuianu a fost infinit mai elocvent şi mai edificator prin ceea ce n-a spus răspicat şi, mai ales, prin ceea ce doar a lăsat să se înţeleagă, ca efect al unei bine strunite, de bun-simţ, discipline de partid, îndelung exersate. Motiv pentru care percepţia publică a gestului său continuă să nască multe nedumeriri, întrebări şi suspiciuni, pe fondul unui mai vechi, subteran, dar greu de ascuns, război intern care, chiar la nivelul înalt al structurilor de partid, nu se mai vrea salvat, nici măcar de aparenţe.
Ar trebui să fim complet decuplaţi de peisajul politic al zilei, de intrigile şi urzelile generatoare de orgolii şi frustrări care dau măsura calităţii umane a actanţilor politici, ca să nu înţelegem că un om de partid, dedicat spiritului şi obiectivelor de program, inserat în funcţie cu maximă disponibilitate, părînd/dovedind că este omul potrivit la locul potrivit în cele două luni de mandat, a fost, pur şi simplu, sacrificat. Sacrificat cu multă uşurinţă iar după unele păreri, cu nerăbdare, în singurul moment de vulnerabilitate al mandatului său.
Ceea ce intrigă, ceea ce dă naştere interogaţiilor şi pune în discuţie fractura de logică din cursul şi cronologia evenimentelor e discrepanţa dintre carenţele de comunicare şi declaraţiile pripite ale titularilor din alte ministere, mult mai grave, dar iertate, rămase fără ”decapitări”, şi duritatea, radicalismul măsurii, graba cu care s-a oficializat demisia lui Țuţuianu.
Dacă Ministerul Apărării s-a hazardat cu Comunicatul cu pricina, şi, într-adevăr, s-a hazardat, mai ales că rectificării bugetare tocmai urma să-i vină sorocul; dacă în atari condiţii Comunicatul era, din start, inoportun, pasibil să inflameze opinia publică internă şi să nască îngrijorări şi dubii de credibilitate partenerilor strategici, prin externalizarea sa, de ce Comunicatul, devenit ”praf de puşcă”, a trebuit să apară, totuşi? Mai mult, odată ajuns la Cabinetul prim-ministrului, acolo unde destui consilieri taie frunză, toamnei, Comunicatul putea fi supus, foarte bine, unui filtru de presă, ba, chiar unei drastice cenzuri care ar fi stopat apariţia sa în media. Din ignoranţă, din neatenţie, ori, şi mai rău, cu vădită intenţie şi premeditare, faptul nu s-a întîmplat. Aşa se face că tot ce a urmat pare a fi scenariul unei maziliri, dacă nu de mult anunţate, oricum aflată ca ”obiectiv” de parcurs pe agenda liderului de partid, Liviu Dragnea.
Aşa cum s-a văzut, oricît tact şi discreţie ar dovedi în reacţiile sale, oricîtă surdină s-ar strădui Adrian Țuţuianu să pună pe ”ţambalul” unei demisii, oricum, răsunătoare, de impact, e cît se poate de transparentă intenţia lui Liviu Dragnea de a-l trece pe Țuţuianu pe ”linie moartă”! O demonstrează, fără echivoc, numirea în locul lui, la şefia Comisiei de supraveghere a activităţii SRI, a unui nimeni care răspunde la numele de Claudiu Manda, scandalagiu al reţelelor de socializare, ţuţăr tupeist care şi-a ridicat obrăznicia la rang de blazon oltenesc, omul de casă, drag lui Dragnea şi anturajului său, cel care va face şi mai vizibilă şi mai din cale-afară diferenţa de potenţial şi de statură politico-intelectuală, comparativ cu Adrian Țuţuianu.
De unde pînă unde crede Liviu Dragnea că un bun amant, fără performanţe parlamentare, altele decît de agitator, poate fi şi un bun şef de Comisie parlamentară?
Crede Liviu Dragnea că acolo, la Comisie, şefii SRI se vor lăsa intimidaţi de trivialităţile de care e în stare (s-a văzut în spaţiul virtual!) senatorul (?!) Manda sau că se vor speria de ameninţările cu organul de reproducere, prea adesea invocat? Sau se doreşte atenuarea vocilor, înmuierea tonului şi îmblînzirea poziţiilor tranşante, neconcesive, tocmai pentru a reduce Comisia la statutul său decorativ, din trecut, şi, de nedorit, la revenirea calităţii de parteneră de şuetă cu onor SRI?
Furat de statistica indicatorilor economici de conjunctură, relativi şi clădiţi pe nisipuri mişcătoare ce derivă din reaşezarea, fără azimut, a realităţilor lumii, îmbătat, în egală măsură, de succesul înşelător al autoritarismului care ignoră proverbul cu mersul ulciorului la apă, Liviu Dragnea face greşeli gratuite şi costisitoare, contabilizînd, una după alta, bile negre şi mărind masa critică a nemulţumiţilor din partid, aflaţi doar la un pas de statutul dizidenţei şi al declaraţiei de nesupunere.
Mai mult decît problemele sale din justiţie, da, parte din ele prefabricate, cazul ”Țuţuianu” şi cel mai vechi, ”Grindeanu”, ar putea fi pentru Liviu Dragnea semnul de început al sfîrşitului său politic, dacă nu înţelege că e periculos şi total neproductiv să conduci un partid cu o mentalitate şi capricii de vechil.
În fine, un lucru e cert, anume că pesedeului, şi aşa hărţuit şi hulit, pe drept sau pe nedrept, încă de la cîştigarea alegerilor, de o tenace gherilă mediatică şi de opoziţia care trăieşte parazitar pe spinarea bîlbelor şi greşelilor guvernamentale, numai un asemenea eveniment cu potenţial exploziv nu i-ar fi trebuit!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.