O lecție de la „cea mai influentă personalitate din Europa”

„Sinuciderea” normativă a Suediei

În perioada 2010-2015, Suedia a primit aproape 10 milioane de imigranți, la o populație cu puțin peste zece milioane de locuitori.

Peste 60 de enclave de infracționalitate, utilizare marginală a limbii oficiale, cu structuri paralele de autoritate – fie lideri religioși, fie rețele criminale organizate – organizare pe criterii etnice și de clan. Ostilitate față de forțele de ordine, proliferarea atacurilor armate și a omuciderilor, utilizarea grenadelor, intimidarea martorilor. Reducerea drastică a libertății femeilor, penalizarea comportamentelor „neconforme”. Hărțuiri sexuale și verbale, intimidare stradală, violențe sexuale în grup. Sunt realități cu care se confruntă orașele mari ale Suediei. Nu mai sunt excepții, ci o presiune organizată la nivelul normelor.

Este rezultatul unei politici a imigrației care a văzut în deschiderea porților Suediei pentru imigranți nu o provocare la adresa identității și a ordinii interne, ci o ocazie de afirmare a virtuților umaniste suedeze. Politicienii și jurnaliștii suedezi au rămas fideli „culoarelor de opinie” ale corectitudinii politice și au explicat aceste fenomene exclusiv prin marginalizare, sărăcie, lipsa oportunităților. Nu au vorbit despre incompatibilitatea valorilor imigranților cu normele statului suedez.

Un model danez al imigrației pentru Europa

În perioada 2010-2025, Danemarca a primit, estimativ, tot un milion de imigranți, la o populație de puțin peste șase milioane de locuitori (cu un număr important de ucraineni, în 2022).

Danemarca, tot o societate nordică, protestantă, cu tradiții egalitariste, a avut o abordare diferită. Accesul la reședință permanentă a fost condiționat de cunoașterea limbii daneze, a istoriei și a principiilor civice. Ajutoarele sociale au venit doar pentru cei care participau la cursuri pentru integrare și care munceau. Lăcașurile de cult au fost monitorizate – regula era eliminarea finanțărilor străine din Arabia Saudita sau Qatar.

Fără burka în spații publice. Fără enclave etno-culturale: poliția daneză a recurs imediat la relocări de populație imigrantă când a sesizat apariția fenomenului. Imigranții s-au bucurat și se bucura de libertate în Danemarca. Este libertatea de a pleca din țară dacă nu vor să respecte valorile daneze. Integrarea a fost tratată în Danemarca nu ca o obligație a statului, precum în Suedia, ci ca un contract între statul gazdă și imigrant.

Cum se poate ține sub control extrema dreaptă în Europa

Rezultatul este că Suedia se confruntă cu o ascensiune puternică a extremei dreapta, în vreme ce în Danemarca fenomenul este mult mai redus. Democrații Suedezi, de extrema dreapta, sunt un partid care susține în parlament un guvern minoritar condus de Partidul Moderat, de centru-dreapta. Danemarca este condusă începând din 2019 de Partidul Social Democrat, care, în ciuda multiculturalismului pe care îl promovează la nivel european, a gestionat migrația într-o manieră mai dura decât cea a conservatorilor din alte state vestice. Până în 2022, Danemarca nu a avut un partid anti-imigrație relevant.

Premierul social-democrat al Danemarcei, Mette Frederiksen, este văzută în Europa ca un exemplu despre cum partidele tradiționale pot recupera alegătorii pierduți în favoarea extremei dreapta. Rețeta de succes este o combinație între politică dură a migrației și politici sociale de stânga care să mențină baza tradițională a partidului.

Frederiksen a devenit si un oponent al președintelui SUA, prin poziția fermă în ce privește planurile americane pentru anexarea Groenlandei. Asta i-a adus un nou credit premierului în cercurile de extremă dreapta. S-a adăugat susținerea Ucrainei, inclusiv prin deschiderea recentă a unei fabrici ucrainene de armament în Danemarca. Politico.eu o consideră pe Frederiksen al doilea cea mai influentă personalitate în Europa. De fapt, este cea mai influentă, câtă vreme pe prima poziție în topul Politico se află un american – Donald Trump.

Marile coaliții debusolează electoratul din Europa

Prin urmare, Frederiksen poate intra liniștită în anul electoral 2026. Alegerile vor avea loc cel târziu în luna octombrie. Însă sondajele și ultimele rezultate electorale arată cu totul altceva. Gestionarea migrației, blocarea ascensiunii extremei dreapta și succesele de politică externă au venit cu un preț politic mare. Ca mai în toate țările europene confruntate cu crize ale migrației sau de creștere economică, guvernul danez este unul de coaliție. Frederiksen conduce alături de Partidul Liberal (Venstre), de centru-dreapta, și Partidul Moderat, centrist, recent format. O asemenea coaliție eterogenă debusolează electoratul. Așa s-a întâmplat în Germania guvernelor de mare coaliție conduse de Angela Merkel – perioada în care și-a început ascensiunea Alternativa pentru Germania.

Cu o asemenea coaliție, social-democrata Frederiksen a urmat, începând din 2022, o politică mai degrabă liberală la nivel economic. I-a criticat deseori pe danezi pentru atitudinea lor față de muncă. A eliminat o sărbătoare națională veche de sute de ani, argumentând că astfel se vor aduna mai mulți bani pentru Apărare. Vârsta de pensionare va crește treptat, până la 70 de ani în 2040. Costul vieții crește constant. Contactul cu electoratul de stânga a fost pierdut.

Extremele se reafirmă

Au avut de câștigat socialiștii danezi, din grupul Verzilor europeni. Aceștia au câștigat primăria Copenhagăi, un fief social-democrat de mai bine de un secol. Socialiștii au înfrânt partidul de la putere și in alegerile europene din 2024.

De cealaltă parte, în 2022 a apărut un partid de extrema dreapta – Democrații Danemarcei. Este un partid care câștigă teren, pentru moment la nivel local. Platforma este radicală – propun retragerea Danemarcei din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, eliminarea legislației europene de mediu.

Social-democrații de la guvernare, creditați cu doar 16,5% în ultimele sondaje și cu Frederiksen depășită în preferințele electoratului pentru postul de premier de către liderul liberalilor, au la dispoziție două variante. Fie continuă pe actuala linie a apropierii de liberalism, fie virează din nou spre stânga. Discursurile premierului sugerează o atracție mai mare către dreapta politică. Însă o conjunctură politică (rezultatele bune în sondaje ale liberalilor și moderaților, care ar putea guverna singuri după alegeri) a făcut-o pe Frederiksen să-și schimbe tonul față de socialiști.

Rămâne de văzut dacă schimbările de poziție o vor ajuta pe cea mai influentă personalitate din UE, așa cum o vede Politico.eu. Este limpede însă că, în ciuda ținerii sub control a radicalismului de dreapta și a migrației, coaliția stânga-dreapta promovată de Frederiksen este o lecție pentru partidele europene care vor să urmeze sau aplică deja acest model.