Publicul român nu este la prima întâlnire cu “Teatrul de Stat de Comedie Muzicală” din Sankt Petersburg. În ediţiile anterioare ale “Festivalului Internaţional de Operetă” de la Bucureşti, trupa sanktpetersburgheză prezentând opera bufă “Barbă albastră” de Offenbach şi “Vânzătorul de păsări” de Carl Zeller.
Înfiinţat în 1929, acest teatru fost o importantă instituţie culturală a oraşului, rămânând deschis chiar şi în cele 900 de zile de asediu din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Condus în prezent de Yury Schwarzkopf, teatrul a cunoscut în ultimii ani un număr impresionant de premiere, printre care “Oh, dear friend!” de V. Lebedev, inspirată de romanul “Bel-Ami” de Maupassant, “Chicago”, de John Kander, “Violeta din Montmartre” şi “Baiadera” de Emmerich Kalman, “Văduva veselă” de Lehar, “Liliacul” de Johann Strauss fiul, “Dansul vampirilor”, de Jim Stenman şi Michael Kunze, bazat pe filmul lui Roman Polanski.
La ediţia de anul acesta a Festivalului organizat de Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”, în concertul-spectacol intitulat “Stele de Operetă din Petersburg”, soliştii ruşi au făcut o demonstraţie de virtuozitate, însoţind ariile celebre de momente de balet. Intrarea în convenţia unui asemenea tip de spectacol s-a realizat pe Uvertura operetei “Liliacul”, de Johann Strauss fiul. O “statuie” aurie de violonist prinde viaţă, spre uimirea şi încântarea unui mic grup de persoane, transformându-se în “solist” al orchestrei.
Violonistul auriu trezit de curiozitatea plimbăreţilor
Vocile remarcabile au fost dublate, în toate cazurile, de o prezenţă scenică de primă mână, la care s-au adăugat ţinutele fastuoase ale solistelor sau cele, nu o dată amuzante, ale balerinilor.
Sub bagheta dirijorului Andrey Alekseev, care n-a ezitat să intre de câteva ori în micul scenariu al unor duete, conversând cu soliştii sau oferindu-le obiecte de recuzită, Orchestra Teatrului Naţional de Operetă “Ion Dacian” şi soliştii Teatrului din Sankt Petersburg au oferit arii din operete celebre: “Liliacul”, “Orfeu în infern”, “Voievodul ţiganilor”, “Ţara Surâsului”, “Văduva veselă”, “Silvia”, “Prinţesa circului” sau “Contesa Maritza”. Dar şi din creaţii de gen mai rar montate, cum ar fi “Paradă de primăvară” de Robert Stolz, “O pereche excepţională”, de Karl Ziehrer, “Jartiera Borgiei” de Martin Krauss, sau “Violeta din Montmartre”, de Emmerich Kalman.
De valoare sensibil egală, excelând în jocul de scenă, într-o condiţie vocală şi fizică remarcabile, artiştii au reuşit să electrizeze sala, obţinând de mai multe ori aplauze la scenă deschisă. A contribuit la atmosfera antrenantă şi ideea regizoarei Anna Osipenko de a crea un spectacol mai mult sau mai puţin interactiv, unii dintre artişti venind din sală către scenă.
Performanţele vocale s-au împletit cu cele fizice de-a lungul întregului spectacol
Un alt aspect care merită subliniat este versatilitatea artiştilor ruşi, care au trecut cu mare uşurinţă de la arii romantice, cum ar fi “Cântecul lui Hanzi” din “Paradă de primăvară”, interpretat de Svetlana Luganova, la duetul “Domnul X –Teodora”, din “Prinţesa circului”, în care aceeaşi solistă l-a avut partener pe Andrey Danilov, sau la “Shimmy” din “Baiadera”, în care a cântat şi a dansat alături de Olga Lozovaya, Viaceslav Ştîps şi Vladimir Sadcov. Laureată a multor competiţii din Rusia, artist emerit din 2005, frumoasa soprană a încântat prin performanţele sale.
În ceea ce îl priveşte pe artistul emerit Viaceslav Ştîps, el s-a remarcat şi în ironicul “Cuplet al lui Douglas”, din “Donna Juanita” de Franz von Suppe, într-o evoluţie excelentă alături de balerini, dar şi în “Terţetul” din “Baiadera”, alături de Olga Lozovaya şi Dmitry Petrov. Un cuplu antrenant au format Ekaterina Popova şi Dmitry Petrov atât în “Duetul Furst-Mimi” din opereta “O pereche excepţională”, cât şi în cel “Mimi-Gustav” din “Ţara Surâsului”, mişcarea lor scenică atingând uneori virtuţi de gimnastică acrobatică.
Ekaterina Popova şi Dmitry Popov în O pereche excepţională
O prezenţă marcantă s-a dovedit Karina Cepurnova în “Aria Giudittei” din opereta cu acelaşi nume de Franz Lehar, dar şi, însoţită de balet, în “Karambolina” din “Vioreaua din Montmartre”. De altfel, soprana este câştigătoare a Concursului “Rimsky-Korsakov Young Opera Singers” şi a Premiului special “Pentru Virtuozitate” al aceleiaşi competiţii, a evoluat, la Opera din Varşovia, în Musetta din “Boema” lui Puccini.
Fedor Osipov, solist al Teatrului din 2011, a demonstrat capacitatea de a aborda roluri diferite cu aceeaşi uşurinţă, interpretând “Aria lui Paganini” din opereta omonimă de Franz Lehar, un cântec de pe coloana sonoră a filmului “Cea mai frumoasă zi din viaţa mea” de Hans May şi “Aria lui Barinkay” din “Voievodul ţiganilor” de Strauss-fiul.
Vocea caldă de bariton a lui Andrey Danilov a asigurat deplinul succes la public al “Ariei de gală a Domnului X” din “Prinţesa circului”. Cântăreţul, laureat al competiţiei “Bella Voce”, printre alte premii, n-a fost mai prejos nici în ceea ce priveşte charisma şi prezenţa scenică.
Cancan din opereta Baiadera
Alina Alekseeva, cu apariţii în spectacole de operetă, operă, dar şi în piese de teatru în Rusia, Germania, Norvegia, Luxembourg sau Paris, a fost o excelentă Rouse-Mari în duetul cu Adolar (interpretat de Vladimir Sadcov), din “Jartiera Borgiei”, şi o inspirată Contesă Maritza, în aria din opereta cu acelaşi nume a lui Kalman.
Debordante de umor şi vervă, interludiile de balet, coregrafiate de Maria Bolshakova, Vladimir Romanovskii şi Michail Chaikasov, au punctat seara, stârnind aplauze entuziaste. Mai ales la cele trei reprize de “Cancan”, din “Orfeu în infern”, mai liniar şi reţinut, din “Văduva veselă” şi, spre final, din “Baiadera”.
Un spectacol de ţinută a cărui “Paradă” de Emmerich Kalman, la care au participat în final toţi artiştii, a fost răsplătită cu aplauze pe măsură.
