O tendinţă în creştere, Orientalismul

După o perioadă de uitare, picturile artiştilor din secolul al XIX-lea, influenţate de culorile lumii arabe, s-au întors cu o mai mare forţă parcă, impunându-se pe piaţa internaţională de artă la cotaţii foarte importante. Campania napoleoniană în Egipt, între 1798 şi 1801, a făcut să ia naştere în toată Europa o adevărată egiptomanie. Exerciţiul francez a fost acompaniat, povestesc cronicile epocii, de 167 de artişti. Întorşi în patrie, unii au dat naştere unor noi discipline ştiinţifice, alţii s-au dedicat picturii orientaliste. Astfel, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, se năştea atistul-călător. În căutare de emoţii, aventuri şi noi surse de inspiraţie, ei desenau peisaje exotice şi scene senzuale, legate de povestirile celor „1001 de Nopţi”. Orientul islamic, ţările din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu erau lumi aproape necunoscute în acea perioadă. Nu era uşor pentru colecţionarii epocii să reziste fascinaţiei acelor scene picante, prin care pictorii orientalişti făceau o invitaţie în harem.

Câţiva dintre artişti au plecat către aceste ţinuturi îndepărtate pentru lungi perioade, pentu alţii, această lume a rămas legată de fantezie. Noua modă s-a născut în Franţa şi, odată cu colonialismul, a fost difuzată în întreaga Europă, din Anglia în Italia, din Germania în Spania. În America, ea a avut o viaţă mai dificilă, dar chiar şi în lumea nouă, câţiva dintre pictorii Orientalismului, care studiaseră la Paris, s-au bucurat de succes.

Rudolph Ernst, Harem

Piaţa picturii orientaliste a trăit o viaţă nouă şi a cunoscut un adevărat boom în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Directorul secţiunii de pictură orientalistă de la Casa de licitaţii „Christie’s” din Paris, Etienne Hellman, a explicat că pe acest segment au apărut noi pasionaţi din ce în ce mai competenţi, nu numai în Europa, dar chiar şi în Statele Unite şi în Africa de Nord, în timp ce diverse muzee din Orientul Mijlociu au început să-şi creeze colecţiile proprii şi au devenit din ce în ce mai dispuse să plătească sume importante pentru aceste lucrări. Din acest motiv, artişti precum Jean-Léon Gerôme, Ludwig Deutsch şi Gustav Bauernfeind au înregistrat adevărate recorduri la „Christie’s”. Piaţa de artă a devenit din ce în ce mai selectivă. Capodoperele înregistrează cotaţii foarte ridicate, în timp ce picturi minore ale aceloraşi artişti sunt foarte dificil de vândut. Acest lucru îl susţine şi Rosanna Nobilitato, expertă la Casa de licitaţii „Wannenes” din Geneva.

Rudolph Ernst, Scenă orientală

„Senzuale odalisce, languroase fete la baie, eunuci, bazaruri şi magice moschei, iluminate de nuanţe extravagante sau explozive întâlniri cu lumina Orientului, catalizează interesul colecţionarilor. Preţurile sunt determinate de calitate şi de raritate, dincolo de dimensiunile operelor”. Brian MacDermot de la galeria londoneză „Mathaf”, de 35 de ani specializat în vânzarea de pictură orientală, rezumă tendinţa pieţei cu un exemplu. „La jumătatea anilor ’70 se putea achiziţiona un tablou important, semnat de Jean-Léon Gerôme (1824-1904), cheltuind 15.000 de dolari, dar astăzi nu este suficient nici măcar un milion”. În 2008, de la Casa „Christie’s” a fost adjudecat un mic tablou al artistului francez, intitulat „Femeie cu văl” (40,7×32 de centimetri), cu suma de 2,6 milioane de euro, iar „Moscheea albastră”, un ulei pe pânză, a fost vândut pentru 1.500.000 de euro la „Christie’s” Londra.

Jacques Majorelle, Şeicul El Khemis

Între orientaliştii francezi, cu preţuri exorbitante se vând şi lucrările lui Jacques Majorelle (1886-1962). În acelaşi an, la „Christie’s”, a fost obţinut un preţ superior unui milion de euro pentru o guaşă intitulată „Marrakech”, iar în decembrie anul trecut, la „Drouot”, la Paris, o lucrare cu acelaşi nume, într-o tehnică mixtă pe hârtie, a fost achiziţionată pentru 446.650 de euro. Cuvintele lui Majorelle, care avea un studio în oraşul marocan, rezumă atmosfera pictorilor orientalişti. „Lucram într-o zi la acest Souq (târg) care îţi captiva ochiul, unde bogăţia şi fericirea vieţii erau difuze, într-o lume indiferentă, fascinată numai de problemele sale comerciale. Era lumea celor care vând lână şi mătase strălucitoare, care se reflectă în razele soarelui mult mai frumoase decât pielea”. Lucrarea „Târg la El Kémis”, în tehnică mixtă, a fost vândută la „Christie’s” Londra, în 25 noiembrie 2009, cu 728.000 de euro. Foarte bine cotate şi picturi mai puţin importante. Înainte de Majorelle, în aceleaşi locuri a fost şi pictorul Alfred Dehodencq (1822-1882). A trăit o perioadă destul de lungă în Maroc şi, cu 10 ani înainte de a se înoarce la Paris, a pictat tablourile sale cele mai importante şi, bineînţeles, cele mai valoroase.

Benjamin Constant, Favorita Emirului

În 2008, la Christie’s a fost achiziţionată, cu 821.000 de euro, o pânză datată 1858, intitulată „Muzicieni evrei pe străzile de Teuan”. Benjamin Constant (1845-1902) a bătut un adevărat record pentru tabloul „Femei din harem”, iar o altă lucrare a sa, „Odihnă după-amiaza” (88×70 de centimetri), a fost achiziţionată la un preţ-record, la „Sotheby’s”, în 2002, cu 30.000 de euro. Întorcându-se pe piaţa de artă cinci mai târziu, la „Christie’s”, acelaşi tablou a fost pus în vânzare pentru suma de 244.000 de euro. Capodopere semnate de Paul-Marie Lenoir (1843-1881), de format mic, la fel ca şi o lucrare a lui Charles Bargue (1826-1883), plină de minarete şi personaje, a fost cumpărată cu preţ mai mare de 100.000 de euro.

Martinus Rorbye, Notarul turc

O copie a marii „Odalisce”, lucrarea lui Jean-Auguste Dominique Ingres, conservată la Luvru, a făcut ca un colecţionar să cheltuie pentru ea suma de 593.000 de euro. Pânza, de 6,5×11 centimetri, este ceva mai mare decât un timbru. Trebuie să spunem că la Luvru există nenumărate versiuni ale acestei capodopere. Între orientaliştii englezi, David Roberts (1796-1864) a avut un succes extrodinar. Astăzi lucrările acestui artist sunt foarte rare, iar una dintre ele s-a vândut la Christie’s pentru 451.000 de euro, o operă din 1861, „Ruinele Templului Soarelui de la Baalbec”. Un preţ foarte ridicat au şi picturile danezului Martinus Rorbye, a cărui lucrare înfăţişând un „Notar turc” care semnează un contract matrimonial a fost vândută la „Christie’s” pentru 616.000 de euro. Alte mici compoziţii cu un singur personaj au trecut în casele de licitaţii de 60.000 de euro.

Autori cu şase zerouri

Rudolph Ernst, Favorita sultanului

Printre primii care au înregistrat cotaţii milionare se numără austriacul Ludwig Deutsch (1855-1935), când un cumpărător şi-a adjudecat de la Casa Christie’s lucrarea „The Palace Guard”, datată 1892, pentru 3,11 milioane de euro. În ultimii cinci ani, tablourile sale au fost achiziţionate pentru preţuri cuprinse între 850.000 şi 1,4 milioane de euro. La fel de ridicate sunt şi pânzele germanului Gustav Bauernfeind. Între 2007 şi 2008, două dintre picturile sale au fost adjudecate la casele de licitaţii pentru sume depăşind 3,2 milioane de euro. „Zidul Plângerii din Ierusalim” a depăşit 4,5 milioane la Casa Sotheby’s. Nu putem să nu-l punctăm şi pe Rudolph Ernst (1854-1932), un alt mare protagonist al picturii orientalizante austriece. Recordul său a fost stabilit la „Sotheby’s” cu „Fântâna lui Ahmed la Istanbul”, pentru suma de 802.000 de euro, dar pe piaţa de artă se găsesc şi alte picturi semnate de acesta cu preţuri de peste 250.000 de euro. Acuarela „Favorita sultanului” a fost achiziţionată pentru 113.000 de euro la „Christie’s” Londra.

Fabio Fabbi, Odalisce

Şi pictorii italieni au cunoscut o piaţă importantă în acest domeniu. Alberti Pasini (1826-1899) a participat ca desenator la o misiune diplomatică a guvernului francez în Persia, Turcia, Siria şi Egipt. Astăzi, pânzele sale realizate în acea călătorie se vând foarte rar sub 100.000 de euro. Lucrarea sa „Piaţă în Orient” a fot achiziţionată de la Casa „Christie’s”, în 2008, pentru 867.000 de euro. Cu opt ani înainte, aceeaşi casă vânduse lucrarea pentru 300.000 de euro. Foarte căutate sunt şi tablourile cu subiect oriental semnate de Herman David Salomon Corrodi (1844-1905), Fausto Zonaro (1854-1929), Giulio Rosati (1858-1917) şi Ettore Simonetti (1857-1909). Pânzele cele mai semnificative au fost vândute pentru preţuri între 450.000 şi 750.000 de euro. În ultimii cinci ani un adevărat record au obţinut picturile lui Fabio Fabbi.

Fabio Fabbi, Dansatoare

În 2009, „Dansatoarea din harem” a fost adjudecată de la Casa „Christie’s” pentru 336.000 de euro. Un alt tablou, „Procesiune a unei căsătorii la Cairo”, a fost plătit cu 230.000 de euro la o licitaţie a Casei „Sotheby’s” din Quatar. Aceeaşi pictură fusese achiziţionată de la New York în urmă cu 7 ani pentru 49.000 de euro. La fel de bine plătită şi o lucrare intitulată „Piaţa sclavelor”. O pânză intitulată „Scenă orientală”, de Gyula Tornai, a fost vândută la Casa de licitaţii din Genova, în 2010, pentru 10.725 de euro. Acuarelele semnate de orientalistul Gustavo Simoni nu depăşesc în schimb 50.000 de euro.

Pictorii americani cei mai cotaţi în acest domeniu sunt Frederick Bridgman şi Edwin Lord Weecs. Operele lor mai importante sunt cuprinse între 500.000 şi un milion de euro, dar pânze de bună calitate se găsesc şi la preţuri în jur de 100.000 de euro.

150 de capodopere la München

Fabio Fabbi, Interior de harem

O mare expoziţie, „Orientalismul în Europa de la Delacroix la Kandinsky”, reuneşte până la 1 mai, la Kunsthalle der Hypo-Kulturstiftung, peste 150 de picturi şi sculpturi realizate timp de un secol. Printre altele sunt expuse lucrări de Jean-Auguste Dominique Ingres, Jean-Léon Gerôme, John Singer Sargent, Lawrence Alama-Tadema, Alberto Pasini, Gustav Bauernfeind, Fabio Fabbi, Pierre-Auguste Renoir şi Paul Klee. Această expoziţie care a înregistrat un răsunător succes înainte la Musée Royal de Beaux-Arts din Bruxelles va fi tansferată şi deschisă, între 27 mai şi 28 august, în noua sală la „Centre de la Vieille Charité” din Marsilia.