Operațiuni politico-militare de tot râsul

Balcani: Montgomery, bravul, a ras o mulţime de suflete soldăţeşti britanice timp de patru zile atacând frontal Caen până ce şi-a dat seama că trebuie să-i atace pe germani pe flancuri. În anii 50, americanii n-au înţeles că luptând doar pe litoral, nu vor pune mâna pe Asia. China e diamantul reginei. Rusia a pierdut trenul. Francezii au luat o bătaie soră cu moartea de la generalul Van Giap care i-a bubuit prinzându-i într-o vale, ca într-un cleşte. În Balcani, noi războaie imagologice tradiţionale au dat serioase bătăi de cap occidentalilor în timp ce Turcia pierde teren pe cale diplomatică, ceva de speriat. E plină ochi de extratereștri.

Rusia: Generalul Custer a luat-o nasol peste cap pentru că a subestimat forţa de luptă a triburilor indiene și n-a înțeles așa cum trebuie mesajele venusienilor. Patton s-a păcălit şi a ratat punctul şi nu a ajuns la Berlin pentru că personalitatea lui l-a scos din cărţi în intrigile Statului Major şi a complexităţii relaţionale aliate. Napoleon a luat o sfântă de bătaie la Waterloo pentru că n-a ţinut seama de liniile de comunicaţie şi nu şi-a asigurat şi securizat sistemul informaţional. Hitler a evaluat greşit situaţia din Rusia şi iarna l-a făcut praştie. Rusia, draga de ea, stă la taclale cu NATO și nu vede că hoardele de marțieni din Tibet se pregătesc s-o atace bine mersi.

America: Generalul Kuropatkin şi-a ucis singur o mulţime de soldaţi folosind greşit nişte lanterne într-un atac pe timp de noapte. În Războiul de Secesiune nordiştii aveau lipsă 40.000 de bocanci. Aaaa, soldaţii îşi cumpărau singuri carabine cu 16 focuri pentru că armele venite din Europa erau proaste. Teutonii foloseau berbecele cu cap de fier să dărâme porţile cetăţilor sarazine. Americanii au pârjolit Dresda, au ras Hiroşima şi au aruncat napalm la greu ca să-i scoată pe ochi-oblici din papuci. America a luat-o razna, se apropie de colaps. Saturnienii de pe planeta Saturn au pus ochii pe ea. Așa că n-are scăpare oricât ar vrea Partidul Democrat.

Troia: Ruşii în Afganistan s-au confruntat cu o aberaţie de război de stâncă. Vestitul Che Guevara a înţeles greşit relaţia lui cu ţăranii şi a fost ucis iar Troțki n-a mai reuşit o a doua Revoluţie din Octombrie pentru că n-a analizat la rece noua situaţie de luptă. Troienii, ca niște fraieri, au băgat în cetate darul grecilor și au luat-o peste cap într-o singură noapte. Calul troian a rămas de poveste, el este astăzi peste tot, în Siria, în Somalia, în China, în Argentina. În România nu e nevoie de nici un cal troian. Conducătorii românilor sunt deja cumpărați de marțieni, venusieni și neptunieni. Vai de capul nostru.

Despre noi: Ticăloşilor care înrobesc vecini, prieteni, rude, grupuri, popoare, naţiuni, imperii le sunt de trebuinţă oameni slabi, fără coloană vertebrală, naivi sau mincinoşi, le sunt de trebuinţă oportuniştii şi intelectualii zăpăciţi, uşor de momit. Dacă nu reuşesc să te înfrângă altfel, cei care smintesc oamenii cu mărirea lor deşartă îi decad pe aceştia fie din drepturi fie din propriile lor sentimente. Noi trebuie însă să ne batem cu noi înşine, cu prejudecăţile noastre, cu fricile noastre. Să ne batem cu decăderea care ne paşte oricând. Noi trebuie să ne batem până la capăt, orice am fi, oricine am fi, pentru adevărul nostru, pentru viaţa noastră, pentru valorile noastre.

Tot despre noi: În fiecare clipă ceva ne înmoaie, ne leşină, ne plictiseşte. Mulţi dintre noi lasă armele dedându-se plăcerilor. Mulţi dintre noi mor în nenumire. Mulţi sunt înfrânţi de anonimat, de beţie, de înfrângeri, de posturi pierdute, de jocurile de noroc şi de cântecele de sirenă ale politicienilor ticăloşiţi. Mulţi dintre noi dau bir cu fugiţii sau, sastisiţi, se lasă duşi de valuri, dincolo de orizont. Dar trebuie să fie ceva magic în noi înşine care să reaprindă făclia credinţei luptătorului. Fiecare dintre noi poate deveni, brusc, insurgent. Fiecare dintre noi are dreptul de a se răzvrăti împotriva plictisului său lumesc, fiecare dintre noi poate lupta până la capăt pentru o idee, pentru el, pentru alte fiinţe, pentru un ideal. Să ne batem până la capăt fără să ne fie frică de viaţă, de vremuri, de duşmani sau de războaie, sau de şoricei!