Deși tardivă, decretarea stării de urgență prin intermediul Ordonanței militare se prezintă într-un crescendo care arată improvizația, disprețul și neasumarea. Invadarea teritoriului național de persoane provenind din zonele roșii a fost cumva aplaudată de cei care aveau obligația să închidă granițele la miezul nopții. Problema care transformă actuala criză epidemică în responsabilitate dramatică nu este reprezentată decât de iresponsabilitatea care cade în sarcina tuturor celor de la vârful statului.
De altfel, primul-ministru Ludovic Orban a precizat, referitor la gestionarea situației, că statul român nu avea la momentul declanșării epidemiei în China nicio rezervă de materiale medicale pentru situații excepționale. Atât de jos a putut fi trasă România? Pe de altă parte, secretarul de stat de la Sanătate, Laurențiu Moldovan, a constat stupefiat că multe spitale din teritoriu nu au în componență secții ATI, deși se aflau în contextul socio-administrativ contrar unei asemenea neregularități. Dezastrul din sistemul Sănătății n-a fost deloc limitat nici de simularea unor situații excepționale, nici de mult trâmbițatele planuri reformiste. Starea de urgență care a trimis inevitabil și justificat românii în casă, impune o abordare multiplă avându-se în vedere dezastrul generalizat. Solidaritatea publică se află în puncte critice tocmai prin agresivitatea sistemului nefuncțional, lipsa de coeziune a politicilor publice.
Ceea ce nu poate face Guvernul în acest moment, excluzând tradiționalele împrumuturi, nu va fi rezolvat prin măsurile de ordine publică excepționale. Rezolvarea crizei epidemice aparține primordial medicilor și dotării sistemului de sănătate. Strategia publică în România încă stă sub semnul disfuncționalităților majore.Denunțarea acestora în plină abordare a crizei nu este deloc lipsită de interes. Oricum găsirea soluțiilor implică reformarea din mers a sistemului, chiar în această perioadă.
România trebuie să devină un stat puternic și din motiv că în situație de criză globală s-a dovedit că nu există sprijin care să înlocuiască industria locală, rezervele statului, structurile publice și baza materială adecvată. Actuala stare de urgență încă își caută precizările, măsurile, cu ezitări greu de înțeles. Inventarul instant făcut capacităților de contracarare a crizei, sub toate aspectele, este îngrijorător și previzibil.
Pentru că toate disfuncționalitățile statului român duc spre o inadmisibilă continuare a modului de gestionare puternic consolidat, ceva trebuie să se întâmple acum indirect prin găsirea celor mai bune soluții antiepidemice. Însă, regretabil, Armata română este chemată în gestionarea crizei ca subalternă a gravei Poliții comunitare. Guvernul dă Ordonanțe Militare confundând Armata României cu Poliția comunitară.
Ce căutați voi la guvernare, nerozilor?
Așa e că vă pare rău acum că n-ați stat cuminți în opoziție? Ce viață ar fi fost…:)