„Pacea” din Gaza, un avertisment pentru planul din Ucraina ANALIZĂ

Planul în X puncte va ajunge să fie folosit nu pentru pace, ci ca alibi pentru continuarea conflictului sub o formă sau alta

Planurile Trum-Witkoff-Kushner

Ideea planului de pace pentru Ucraina a pornit de la „Planul în 20 de puncte pentru Gaza” al președintelui Donald Trump. Chiar la planul de pace pentru Gaza s-a referit trimisul președintelui Trump, Steve Witkoff, în controversata discuție telefonică cu consilierul pentru securitate al președintelui Putin, scursă între timp în presa americană. Iar Witkoff, omul de lagătură al lui Trump cu Moscova, este trimis al președintelui pentru Orientul Mijlociu.

El și ginerele prezidențial Jared Kushner au avut un rol major în negocierea planului pentru Gaza. Cei doi sunt așteptați la Moscova, pe 1 decembrie, pentru negocierea planului – de data aceasta ”în 19 puncte” – pentru Ucraina.

Având în vedere aceste similitudini, putem considera că povestea aplicării planului pentru Gaza poate fi un avertisment pentru ce se poate întâmpla și ce poate deveni un potențial acord de pace pentru Ucraina.

Planul pentru Gaza – succese pe hârtie

Planul în 20 de puncte pentru Gaza a înregistrat două mari succese, ambele pe hârtie. Primul: anunțarea sa surprinzătoare, la o conferință de presa Donald Trump-Benjamin Netanyahu, pe 29 septembrie, și apoi semnarea sa, pe 9 octombrie. (La acea dată, secretarul Consiliului de Securitate al Ucrainei, Rustem Umerov se pregătea să meargă la Miami pentru discuții cu Witkoff, urmat de trimisul rus Kirill Dmitriev, spre finalul lunii, pentru redactarea propunerii ”în 28 de puncte”). Al doilea succes: aprobarea planului pentru Gaza în Consiliul de Securitate ONU, cu abținerea Chinei și Rusiei, la 1 noiembrie (cu trei zile înainte de apariția în presă a planului pentru Ucraina).

Planul pentru Gaza prevede trei faze

• Încetarea focului, schimb de prizonieri și ajutoare umanitare masive;
• Dezarmarea Hamas, demilitarizarea, deradicalizarea Gazei și trimiterea unei forțe internaționale de destabilizare;
• Crearea unei administrații palestiniene democratice (fără vreun rol pentru Hamas), supravegherea ei de către un ”Consiliu al Pacii” format din tehnocrați străini plus unul palestinian, reconstrucția Fâșiei Gaza.

Planul nou, metehne vechi

Până în acest moment, în Gaza s-a aplicat prima fază, și doar parțial – fără o adevărată încetare a focului și fără ajutoare umanitare suficiente. Mai grav, a doua fază a planului pentru Gaza nu este formulata explicit în vreun document oficial și nu există informații că ar fi fost cu adevărat negociată, câtă vreme Hamas se opune dezarmării. Guvernul israelian al lui Benjamin Netanyahu a început să aplice o fază a doua despre care se cunosc prea puține, împărțind Fâșia Gaza în zone verzi și roșii, cu o linie de demarcație între zonele controlate de armata israeliană și cele controlate de palestinieni.

Se observă o similitudine cu Acordurile de la Oslo, de la începutul anilor 1990, care împărțeau în acest fel Cisiordania. Rezultatul a fost un eșec total al acordurilor, cu două războaie majore în Gaza, plus un război fratricid între Hamas și Fatah, care controla Autoritatea Palestiniană (născuta prin Acordurile de la Oslo). Având în vedere acest precedent, faza a doua a planului pentru Gaza este privită cu scepticism.

Focul a încetat, dar populația se așteaptă la război

Nici în Liban, un alt front deschis de Israel, lucrurile nu stau mai bine. Oficial, este în vigoare o încetare a focului, însă ea este încălcată cu lovituri israeliene țintite care ucid presupuși teroriști Hezbollah. În ciuda încetării focului, populația libaneză se pregătește pentru un nou război, scrie BBC.

La fel ca și în Gaza, Statele Unite au dat un ultimatum ca Hezbollah să renunțe la arme până la finalul anului. Dezarmarea este condiția pusa de Israel pentru retragerea trupelor din sudul Libanului. Numai că prezența militară israeliană provoacă populația și astfel se creează un cerc vicios.

Și în cazul Hamas, și în cazul Hezbollah, dezarmarea este aparent imposibilă sau, în cel mai optimist caz, va fi realizată în schimbul unui rol politic mai mare decât în prezent. Dar acest lucru este interzis în Fâșia Gaza chiar de Planul în 20 de puncte.

Similitudini periculoase

Cu o asemenea situație confuză în Liban, cu aparentul blocaj în Fâșia Gaza încă din prima fază a planului și fără a exista informații ca următoarea fază a fost măcar negociată, planul administrației Trump nu pare să aibă succesul cu care a fost creditat după votarea rezoluției ONU din 17 noiembrie.

Ce se va întâmpla cu un potențial plan de pace pentru Ucraina? Trump, Kushner, Witkoff sunt nume prezente în ambele planuri. În locul Acordurilor eșuate de la Oslo putem pune Acordurile eșuate de la Minsk, din 2014 și 2014. Hamas, Hezbollah și coloniștii israelieni radicali din Cisiordania pot fi comparați cu grupările radicale ucrainene înarmate și cu rușii radicali din Donbas care luptă de mai bine de zece ani cu armata ucraineană.

Conflicte care scindează lumea vestică

Mai mult, așa cum arată conflictul israeliano-palestinian, Occidentul și lumea întreagă au tendința de a se diviza de-a lungul unor falii ideologice și culturale, susținând una dintre tabere și demonizând-o pe cealaltă. Susținerea Israelului începe să aibă un cost politic pentru liderii occidentali, generația progresistă fiind critica cu guvernul Netanyahu (acuzat de crime de război la Tribunalul Penal Internațional). Spania, Norvegia, Franța, Marea Britanie, Portugalia, Irlanda s-au alăturat recent țărilor fostului bloc socialist din Europa, recunoscând Palestina.

Pe de altă parte, susținerea Ucrainei nu implică vreun risc politic pentru guvernele europene. Însă creșterea cheltuielilor și atacarea buzunarului cetățeanului european pentru finanțarea efortului de război al Ucrainei poate schimba aceasta atitudine, mai cu seamă pe fondul scandalurilor de corupție care dezvăluie o altă față a Ucrainei.

Planul din care Europa este absentă

Cele doua războaie mai au în comun un lucru – Europa a fost absentă la negocierea reglementării lor. Și nicio parte nu a cerut garanții de securitate europene. Europa nu contează diplomatic și nici militar. Așa cum Ucraina caută garanții americane, și Israelul, și Arabia Saudită, și Qatarul, și Iordania, chiar și Siria condusă acum de un regim ”al-Qaeda în costum” caută aceleași garanții, pe lângă cele ale Rusiei și Chinei (președintele ”de tranziție” Ahmed al-Sharaa a fost la Washington, la Moscova, iar ministrul sau de Externe s-a deplasat la Beijing, totul în decurs de o lună). Este un semnal și pentru războiul din Ucraina, unde Europa contează prea puțin chiar și într-un conflict pe continent.

Și totuși, planul în 20 de puncte pentru Gaza a reușit să producă o schimbare de abordare. Pe de o parte, ea este în favoarea Israelului – presa vorbește tot mai puțin despre acuzațiile de genocid în Gaza. Pe de altă parte, ea este și în favoarea palestinienilor – guvernul și presa israeliană încep să nu mai trateze fiecare palestinian ca pe un terorist.

Conflictele prelungite intră într-o logică proprie, care cu greu mai poate fi dezlegată de trimiși internaționali. Inițiativele și planurile de pace în X puncte vor începe să fie folosite mai puțin pentru a ajunge la pace ți mai mult ca alibi pentru continuarea conflictului sub o formă sau alta. Conflictul din Orientul Mijlociu a demonstrat-o decenii la rând. Din aceasta perspectivă, cu cât războiul din Ucraina va dura mai mult și va transforma o generație, cu atât pacea va fi mai departe.