Padova, oraşul îngerilor

Se spune că italienii sunt un popor de sfinţi, poeţi, eroi şi navigatori, dar şi de muzicieni. Pretutindeni, în Italia, îmbrăţişezi istoria şi respiri cultura. Credinţa şi arta au mers aici mână în mână dintotdeauna. Provincia Padova se află într-o câmpie cu culori verzi, galbene şi brune, delimitată de lanţurile muntoase ale Alpilor, iar pe de altă parte, de colinele Euganee. Este un loc traversat de râuri, canale şi torente. La Padova frumuseţea se întâlneşte la orice pas. Atmosfera medievală se păstrează şi astăzi între zidurile sale. Oraşul este înconjurat de două cercuri de ziduri, cu 28 de porţi de intrare, dar caracteristica lui sunt porticurile. El se prezintă ca un splendid mix de palate renascentiste şi modeste edificii din cărămidă roşie. Un oraş născut în 1184 î.Ch., care în epoca romană purta denumirea „Patavium” şi era considerat de către Strabon unul dintre cele mai bogate oraşe ale imperiului. Distrus în parte de longobarzi în 602, dar şi de alţi invadatori, precum ungurii în 899, odată cu Signoria della Carraresi (1338-1405) ajunge la apogeul puterii sale politice. După Napoleon, Padova revine Austriei până la anexarea Regatului Italiei în 1866.

Porticurile din Padova

Padova este cunoscută ca un important centru cultural, cu cea mai renumită universitate din lume, ridicată în 1222, unde au studiat Pico della Mirandola, Copernic, Torquatto Tasso. Tot în Padova s-au refugiat Galileo Galilei şi, în urmă cu două secole, Francesco Petrarca. Acesta din urmă, pentru a-şi scrie în linişte poemele pe colinele Euganeei, la fel de blânde şi în zilele noastre.

În 1500, sub guvernul Serenissimei, cunoaşte o importantă renaştere.

Oraşul este un amestec de civilizaţie veneţiană, cu cea romană, medievală, renascentistă.

Basilica San Antonio. În faţă tronează Gatamelata lui Donatello

Imensa basilică San Antonio, ridicată între 1232 şi 1300, este încoronată cu opt cupole bizantine şi turnuri în stilul minaretelor, adăpostind mormântul şi moaştele sfântului patron al oraşului, portughez prin naştere şi padovan prin destin, în capela decorată cu basoreliefuri ce înfăţişează minunile săvârşite de el. În basilică pot fi admirate şi picturi de Tiziano. În orice anotimp al anului ai merge să te reculegi, această imensă biserică este arhiplină de turişti veniţi din toate colţurile lumii, ca să nu mai vorbim de procesiunile din 13 iunie, închinate Sfântului. Într-un relicvariu din marmură şi sticlă sunt păstrate câteva relicve curioase ce au aparţinut acestuia. Altarul înalt, din marmură neagră, este împodobit cu frumoase sculpturi din marmură şi bronz realizate de Donatello, care este şi autorul statuii condotierului Gatamelata, situată în piaţa din faţa basilicii, inspirată de statuia lui Marcus Aurelius de la Roma. Opriţi-vă să vizitaţi şi „Biserica Ermitanilor”, care are un uimitor tavan din lemn şi multe morminte monumentale. În Capela „Ovetari” sunt încă vizibile unele fragmente din splendidele fresce realizate de Andrea Mantegna, care înfăţişează „Martiriul Sfântului Cristofor”.

Semnul geniului

Albastrul uimitor al lui Giotto din Capela Scrovegni

Culoare, lumină, poezie şi patos. Padova, oraşul ce face parte din patrimoniul UNESCO, găzduieşte „Capela degli Scrovegni”, capodopera lui Giotto, cunoscută şi sub numele de „Capela Arena”. Construită între 1303 şi 1305, ea îţi scaldă privirea ca un miracol albastru. Giotto a început aici, în 1303, unul dintre ciclurile sale cele mai importante, „Judecata de Apoi”, prin care a revoluţionat pictura prin profunzimea spaţiului. El a împărţit pereţii navei în 38 de scene, reprezentând viciile şi virtuţile. Scena „Punerii în mormânt” accentuează forţa dramatică a trupurilor, ce relevă martiriul în volumetria lor sculpturală.

Giotto, Crucificarea

Acest monument funerar a fost comandat de Enrico Scrovegni, care a cumpărat zona arenei romane pentru a construi un palat cu o capelă. În acea perioadă artiştii florentini dominau scena artistică, iar contribuţia sa la moştenirea artistică a Padovei i-a pecetluit faima. Aici, Giotto a pictat şi „Viaţa Fecioarei Maria” şi „Viaţa lui Iisus”. Este locul în care generaţii de artişti s-au inspirat din lucrările lui. După 20 de ani de cercetări, Capela a fost restaurată şi toate lucrările semnate de Giotto au fost aduse la lumină, cu intensitatea şi expresivitatea lor cromatică.

Între Piaţa Fructelor şi Piaţa Ierburilor

Pitoreasca Piazza della Frutta

O reţea deasă de străzi cu arcade se deschide către marile pieţe şi poduri care traversează diferitele braţe ale râului Bacchiglione, ce înconjura cândva zidurile vechiului oraş. Inima Padovei bate între „Piazza delle Erbe”, un loc animat datorită strigătelor vânzătorilor ambulanţi, a agitaţiei celor care vând mărfuri pe tarabe, şi „Piazza della Frutta”. Aici se găsesc numeroase magazine cu produse din piele şi cu stofe. La doi paşi, impunătorul „Teatru Verdi”, o mică bijuterie arhitectonică. În apropiere se află şi celebrul „Teatru Anatomic”, cel mai vechi din lume (1594).

Animata Piazza delle Erbe

În preajmă, alte capodopere arhitectonice: „Palazzo del Podesta”, construit în 1281, „Domul”, aflat lângă „Palazzo Vescovile”, construit de arhitecţii Andrea della Valle şi Agostino Righetti, şi, de cealaltă parte, „Baptisteriul”, construit în 1552, după proiectul lui Michelangelo. Frescele „Baptisteriului” narează episoade din Biblie şi „Crucificarea lui Christos”. Se mai păstrează aici fresce medievale pictate de Giusto de Menabuoi. „Palazzo Zabarella”, în stil neoclasic, este unul dintre edificiile cele mai vechi din Padova şi a aparţinut familiei Carraresi, astăzi fiind sediul unor importante întâlniri culturale şi expoziţii de artă. În Padova se află şi una dintre cele mai importante pieţe din Europa, „Pratto della Vale”, o imensă insulă ovală, verde, încadrată scenografic de platani uriaşi, de canale, poduri şi de cele 78 de statui ale filosofilor şi sculptorilor iluştri, printre care Antonio Canova, Andrea Memo… Dacă aveţi puţin răgaz, puteţi vizita Grădina Botanică, înfiinţată în 1545 şi înscrisă în Patrimoniul UNESCO. Ar fi mare păcat s-o rataţi!

Palazzo della Ragione, seara

Dacă vreţi să simţiţi pulsul vieţii locale, poposiţi în „Piazza dei Signori”. Între „Piazza delle Erbe” şi „Piazza della Frutta” se află „Palazzo della Ragione” (1218-1219), o clădire medievală impunătoare, cândva tribunalul Padovei. Aceste pieţe sunt un loc foarte potrivit pentru a cumpăra produse locale. În lunile de vară, tarabele se strâng după o anumită oră şi sunt întinse mese, muzica răsună peste tot, acompaniind cântăreţii lirici. La câţiva paşi veţi întâlni „Piazza dell Insurezione”, cu splendide clădiri din secolul al XIX-lea. În Padova domneşte şi geniul arhitectului Andrea Palladio. La doi paşi, „Ghetoul” evreiesc, ce are ca specific case cu mici grădini, în care lumea se oprea să vorbească, şi, bineînţeles, o sinagogă. Acum, zona este plină de hoteluri şi restaurante.

Porţi deschise artei

Prato della Valle

Artişti de provenienţă toscană, precum Paolo Uccello, Filippo Lippi, Andrea Mantegna, au fost chemaţi în secolul al XV-lea pentru a decora palatele şi bisericile. Impresionează „Prato della Valle”, unde într-un cerc sunt etalate splendide statui. Aici are loc, duminica, un târg de antichităţi unde pot fi găsite tot felul de lucruri, de la porţelanuri până la tablouri şi cărţi vechi.

La marginea Padovei se află o insulă delimitată de râurile Brenta şi Bacchiglione, de unde se poate pleca în croazieră cu vaporul de la Porte Contarine, de-a lungul rivierei de la Noventa Padovana la Giovanelli. Pe marginea râurilor se pot face plimbări cu bicicleta sau călare.

Capela relicvelor lui San Antonio

Printre punctele de referinţă ale Padovei se numără şi „Muzeul Artelor Aplicate şi Decorative” din Palatul Zuckermann şi „Monumentul Memoriei şi Luminii”, opera lui Daniel Libeskind.

La Curtea Padovei, în „Muzeul Ermitan”, am vizitat expoziţia „Andrea Mantegna”, prilejuită de cel de-al cincilea centenar al dispariţiei artistului. Au fost aduse lucrări din întreaga lume: „Madona cu pruncul”, provenind din Galeria din Berlin, opere de ţinută din Muzeul Luvru sau din Londra şi Amsterdam.

Guariento, Armata îngerilor

Printre expoziţiile ce pot fi vizitate acum, amintim „De la Canova la Modigliani”, cu peste 100 de picturi, incluzând 100 de ani de artă, deschisă în Palatul Zabarella, „Giorgione la Padova”, la „Musei Civici Ermitani”, în care un loc important îl ocupă frescele lui Tiziano. Mergând spre arta contemporană, la „Palazzo Zuckermann” pot fi admirate lucrări din sticlă de Murano, realizate de Angelo Rinaldi, şi „Îngerii” lui Omar Galliani, o expoziţie de instalaţii.

Toamna, Padova îşi deschide porţile artei contemporane şi numeroase evenimente culturale animă oraşul. Şi în acest an va avea loc cea de a 22-a ediţie a „ArtePadova”, unde pe 30 de mii de metri pătraţi vor fi găzduite peste 160 de galerii de artă naţionale şi internaţionale, participând cam 22 de mii de vizitatori.

Arhangheli, îngeri şi heruvimi

Îngerii lui Guariento

Guariento, unul dintre exponenţii artei secolului al XIV-lea, este protagonistul unei splendide expoziţii deschise în „Palazzo del Monte di Pieta”, din Piaţa Domului. Pictorul padovan interpretează marea lecţie a lui Giotto în termenii unor rafinate şi elegante linii, ajungând să prefigureze limbajul goticului târziu. Se spune că acesta ar fi învăţat arta picturii la Piove di Sacco, specializându-se la Padova, apoi în ambianţa veneţiană, unde şi-a schimbat profund limbajul artistic, îmbogăţindu-l cu influenţele bizantine ale lui Paolo Veneziano. La Padova a pictat celebrul ciclu al „Îngerilor”, picturi pe lemn, comandate pentru Capela particulară din Regia Carrarese şi păstrate astăzi la „Muzeul de Artă Medievală şi Modernă” din Padova. În expoziţie pot fi admirate „corurile îngerilor”, în clasificarea în trei ierarhii a lui Pseudo-Dionisie Areopagitul din „De coelesti hierarchia”, cu îngeri pelegrini şi marinari cântărind sufletele morţilor, care farmecă şi înfrâng demonii, un înger care ţine în mână un diavol, un altul care cântăreşte sufletele şi numeroşi heruvimi…

Guariento, Arhanghelul Mihail

O imagine remarcabilă este cea a Arhanghelului Mihail, cu o figura alungită şi sinuoasă, tipic gotică, în panouri somptuoase vădind influenţa giottescă. I se adaugă un retablu bizantinizant, de influenţă veneţiană, cu personaje hieratice, cu privirea fixă, sau un alt Arhanghel Mihail, în ale cărui veşminte se vede preferinţa pentru hainele demnitarilor de la Curte.

Impresionant, grupul celor 10 îngeri aşezaţi. Pe două panouri de dimensiuni mari apar arhanghelii înarmaţi, alături de picturi ca „Încoronarea Fecioarei”, „Judith şi Holofern”, „Sacrificiul lui Isaac”, „Trei tinere eliberate”.

De la spectacolul culturii la… cultul bucatelor alese

Ce-ţi poate oferi un mic şi vechi oraş italian? Artă, desigur, de la vechi catedrale la expoziţii moderne sau spectacole de dans, dar şi bucurii ceva mai… lumeşti.

Padova te lasă să observi atât sublimul, cât şi firescul existenţei. Tradiţia gastronomică a Padovei îmbină bucătăria din împrejurimile Veneţiei cu cea locală, simplă. De aceea reţetele conţin în egală măsură preparate sofisticate din peşte, dar şi banalele fripturi de vită. O specialitate sunt „bigoli all Anatra”, tăieţei subţiri cu ou şi raţă, rizotto cu radicchio sau bruscandoli (hamei proaspăt).

Guariento, înger

Deşi te îndeamnă la visare, meditaţie şi contemplare, în acelaşi timp nu te lasă să treci nepăsător nici la bogăţia şi senzualitatea spectacolului… bucatelor. Peste tot întâlneşti mici trattorii care te îmbie cu mâncăruri specifice, preparate după reţete antice, cu parfumul ierburilor sălbatice: dolofanele găini padovane „à la canaverra”, bibilici umplute cu radicchio di Treviso, risotto alla zaferano, macaroane umplute cu trei feluri de peşte, ragout d’asino… Să nu uit de tortul Pazientina, însiropat cu Grand Marnier şi cu crema Zabaione! Toate, udate cu vinul „frizzante” „Carpene Malvolti”, distins recent cu Medalie de Aur, ori cu „Amarone di Valpolicello” sau „Raboso Gelsaia”, din regiunea Piave, terminând cu limoncello alpino.

Nu este întâmplător faptul că personaje celebre precum Petrarca, Galileo, Tiziano, Donatello au rămas încântaţi nu numai de frumuseţile artistice ale locului, dar şi de arta culinară de aici.

Italienii ştiu să preţuiască valoarea meselor luate în familie sau cu prietenii. Ei nu mănâncă pe fugă, detestă (pe bună dreptate) fast-food-urile şi mâncărurile înregimentate în uniforma McDonald’s, care reprezintă pentru ei o abdicare de la imaginaţie, de la bucuria de a gusta mâncăruri gătite pe îndelete, reunind miresmele şi savoarea vieţii.

Exteriorul Cafenelei Pedrocchi

Dacă vrei să bei o cafea, opreşte-te la celebra catedrală a gustului, „Pedrocchi”. A fost inaugurată în 1831, desenată în forme neoclasice de Giuseppe Jappelli. Clădirea a fost oferită oraşului, în 1891, de către Antonio Pedrocchi, un om care iubea viaţa şi era frecventată de studenţi şi intelectuali. Acum, „Pedrocchi” este o adevărată instituţie şi pare, asemenea unui teatru, un loc unde poţi să intri în diverse roluri şi să-ţi petreci timpul în ipostaze diferite. Între coloane ionice din marmură, basoreliefuri, oglinzi şi candelabre de Murano, între fotoliile îmbrăcate în catifea roşie, uiţi timpul prezent. Fiecare sală este mobilată altfel. În Sala Rossini, decorată în stilul Imperiului, au loc baluri. Salonul grecesc este destinat jocurilor. Cafeneaua este supranumită şi „Cafeneaua fără porţi”, pentru că nu se închide nici noaptea. La etaj, în aceeaşi clădire se află „Museo del Risorgimento”.

Întoarcerea la natură

Locul în care se află mormântul Sfântului Anton de Padova

În vecinătatea Padovei, atât spre Vicenza, cât şi spre Rovigo, Treviso ori Verona, s-au dezvoltat în ultimii ani o mulţime de ferme, sub denumirea „Beauty farms”, care atrag vizitatorii prin produsele lor naturale, destinate frumuseţii şi sănătăţii. În plus, aici există o grămadă de amenajări pentru activităţi destinate timpului liber: terenuri de tenis, de golf, echitaţie, bazine de înot şi spa-uri.

Un personaj fermecător pe care l-am cunoscut acolo este Gian Luca Rano, un adevărat rege al tortellinilor. Vrea să cucerească Europa şi citeşte poezii. Are o bibliotecă impresionantă. Îşi adoră Ferrari-ul, dar merge mult cu bicicleta. În fiecare an produce 135 de tone de paste, de la papardelle la gnocchi, de la trufe la tortellini, cu sos de ciuperci, de brânză, tartuffo, carciofi. Îi place viaţa la ţară şi găteşte pentru oaspeţi. Dar cel mai mult îi place să inventeze. Pentru el, masa e un moment convivial, un prilej de a vorbi, de a te cunoaşte. Însă Gian Luca Rano nu este singurul personaj „exotic” pentru lumea modernă. El reprezintă o benefică reîntoarcere a omului contemporan la beneficiile naturii. După ce am inventat cele mai sofisticate tehnologii şi am ajuns nişte bieţi roboţi, iată, slavă Domnului, că ne trezim şi aruncăm în spate conserve, înlocuitori, obiceiuri de viaţă nesănătoase sau aşa am dori să facem.

Villa Marcello în stilul lui Palladio

Colinele „Euganee” sunt un loc ideal pentru găsirea echilibrului şi stării de bine. Secretul este apa care pleacă din pre-Alpi, la circa 2.000 de metri înălţime, şi care după un lung parcurs în care se îmbogăţeşte cu minerale ajunge pe aceste coline la o temperatură de 87 de grade, având mari capacităţi terapeutice, iar nămolul este aplicat pe piele la 39-40 de grade, pentru 20 de minute, urmate de băile termale la temperaturi de 37-39 de grade. Aici sunt vindecate patologii precum osteoporoza, osteoartroza, bineînţeles toate sub supraveghere medicală. Adevărate locuri de relaxare sunt Abano Terme şi Montegrotto Terme. Aici se fac şedinţe de fangoterapie, hidromasaj, masoterapie, hidrokinetoterapie.

Interiorul somptuoasei Villa Capodilista

Am întâlnit în vecinătatea Padovei multe posibile asemănări cu locurile frumoase şi mentalităţile româneşti tradiţionale, veştejite de tăvălugul istoriei. De pildă, credinţa în Dumnezeu, omniprezenţa în miile de biserici. Lucru care vine să întărească opiniile unor gânditori preocupaţi de raportul între credinţă şi consumerism în lumea modernă. Filosoful Peter Hahne în volumul său, „Sărbătoarea s-a terminat”, vândut în peste şapte sute de mii de exemplare, condamnă hedonismul Occidentului: „Societatea de divertisment şi-a rătăcit propriile valori, a îndepărtat tinerii de religie, indivizii de valoare, fiii de părinţi. O întreagă generaţie l-a înlocuit pe Dumnezeu cu totemul dialogului cu computerul, pierzându-se uneori chiar identitatea creştină”.

Fântânile Parcului Barbarigo

O altă lecţie pe care ne-o dau italienii se leagă de grija pentru oraşele istorice şi zonele de patrimoniu. Tot ce se construieşte se află obligatoriu în afara „porţilor”. Aşa am văzut la Roma, Siena, Peruggia, Arezzo… Nici vorbă acolo (ca la noi) să vină un primar sau un investitor cu gusturi îndoielnice şi să demoleze sau să construiască un zgârie-nori în coasta unei biserici (aşa cum s-a întâmplat la noi cu celebrul „Plaza” de lângă Catedrala Sfântul Iosif) şi să smulgă dintr-un parc o bucată de teren! Statul şi firmele private se îngrijesc de condiţia monumentelor şi sumele destinate restaurărilor sunt fabuloase, uneori, în această criză, fiind suportate de mecena ai artelor. Doar câteva exemple: Fraţii Lucchetto, titularii Grupului „Euromobil”, au sponsorizat peste 300 de expoziţii atât în Italia, cât şi în străinătate, de la „Leonardo da Vinci” (la Luvru şi Musée d’Orsay), la „Monet” şi „Gauguin” sau „Pictura americană şi avangarda europeană”. La fel, „Porsche” a refăcut câteva catedrale, organizează festivaluri (precum „Cyberarts”), editează reviste. Recent, Diego Della Valle, patronul firmelor de pantofi „Todd”, cei mai comozi din lume, cum sunt numiţi, s-a hotărât să investească 25 de milioane de euro în refacerea „Colosseumului” din Roma, după ce investise sume exorbitante pentru spectacolele de la „Scala” din Milano. Nimic nu este lăsat să cadă în ruină, nimic nu poate fi distrus. Dimpotrivă, nu este omis nici un gest şi nici un efort menit să perpetueze valorile şi frumuseţea unei ţări care este în întregime un muzeu.