Adjunctul asistentului secretarului de stat – Biroul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice din Departamentul de Stat american, Pamela Quanrud, a subliniat, într-un interviu acordat AGERPRES, că problema dificultăţii cu care românii obţin vizele nu este un semn de rea-voinţă, ci este motivată de existenţa unui pachet de legi foarte stricte în ceea ce priveşte imigraţia.
„Aş dori să reiterez că înţeleg că acest lucru nu ne face prea populari în România. Românii sunt foarte populari în America, deci nu este un semn de rea-voinţă (faptul că românii nu au scăpat de vize – n.r.), însă avem un Congres cu un anumit punct de vedere asupra problemelor legate de imigraţie, iar acesta este un subiect asupra căruia au adoptat o poziţie foarte clară”, a spus oficialul american.
De asemenea, Pamela Quanrud a evidenţiat şi stadiul avansat al negocierilor dintre SUA şi România în ceea ce priveşte scutul antirachetă.
Oficialul american a vorbit şi despre modul în care documentele publicate de site-ul WikiLeaks au influenţat relaţiile dintre SUA şi alte state, inclusiv România.
Pamela Quanrud s-a aflat pentru câteva zile, săptămâna trecută, într-o vizită, la Bucureşti.
AGERPRES: Care este stadiul negocierilor dintre SUA şi România privind scutul antirachetă? Până în prezent, au existat deja patru runde de negocieri, cât de mult s-a avansat în discuţii?
Pamela Quanrud: Negocierile merg foarte bine. După cum ştiţi, adjunctul asistentului secretarului de stat (pentru controlul armamentelor – n.r.) Frank Rose, a fost aici, la începutul acestei săptămâni, şi am avut o discuţie aseară (pe 14 decembrie – n.r.). Cred că ambele părţi lucrează din greu să ajungă la un acord bun şi durabil şi sunt extrem de încrezătoare că-l vom încheia într-o perioadă de timp rezonabilă. Deci, cred că lucrurile arată foarte bine. Decizia luată de aliaţii noştri din NATO, de la Lisabona (la Summitul NATO din 19-20 noiembrie – n.r.), cu privire la scutul de apărare antirachetă, a fost un alt moment minunat de reconfirmare. Şi aş vrea să mai evidenţiez un aspect. Decizia de la Consiliul Rusia-NATO, tot de la Lisabona, unde Rusia şi-a exprimat dorinţa sinceră de a conlucra cu Alianţa în sfera apărării antirachetă consfinţeşte aspiraţia pe care am avut-o pentru Rusia în domeniul apărării antirachetă. Ani la rând le-am spus că scutul nu este împotriva lor şi sper că ceea ce am văzut la Lisabona este un semn că au înţeles într-adevăr acest lucru şi că vor începe să coopereze cu noi la câteva aspecte tehnice pe care am dorit să le abordăm cu ei de ani de zile. Deci, apărarea antirachetă arată foarte, foarte bine în prezent.
AGERPRES: Ne puteţi spune dacă s-a luat vreo decizie cu privire la locaţiile de plasare a interceptorilor?
Pamela Quanrud: Purtăm discuţii intense cu colegii noştri români despre ceea ce vom face şi care va fi amplasamentul, încă nu am terminat, dar sper că vom lua o decizie în curând. Va trebui să ne decidem asupra unui loc în viitorul apropiat şi anticipez că o vom face, dar convorbirile se desfăşoară fără probleme şi cred că într-un interval rezonabil de timp vom anunţa şi amplasamentul.
AGERPRES: Va exista o colaborare între Rusia şi SUA cu privire la scutul antirachetă?
Pamela Quanrud: Vreau să precizez că această colaborare nu este bilaterală, ci este o colaborare între NATO şi Rusia, dar am decis să realizăm nişte analize comune cu privire la ameninţări, deoarece dorim ca ei să înţeleagă la fel de clar ca şi noi de ce credem că Abordarea Adaptivă în Etape este necesară în Europa şi de ce NATO trebuie să susţină apărarea antirachetă în Europa. Mai există câteva aspecte pe care aş vrea să le menţionez. Dorim să promovăm deschiderea şi transparenţa reciprocă în ceea ce priveşte planurile de apărare antirachetă ca parte a cooperării noastre cu Rusia. În primul rând, dorim să ajungem la o mai bună înţelegere comună a ameninţărilor, ceea ce le va permite (ruşilor – n.r.) să audă cu claritate care este percepţia noastră asupra ameninţărilor şi, în al doilea rând, dorim să fim ceva mai transparenţi unii cu ceilalţi, în aşa fel încât nici ei să nu se simtă ameninţaţi de noi şi nici noi să nu ne simţim ameninţaţi de ei.
AGERPRES: Concluziile Summit-ului de la Lisabona arată o schimbare în relaţia SUA – Rusia. Pe de altă parte, se discută despre un „acord secret” încheiat între Rusia şi SUA.
Pamela Quanrud: Au fost numeroase declaraţii oficiale în acest sens. Atât secretarul apărării, Robert Gates, cât şi secretarul de stat Hillary Clinton au spus, în timpul audierilor din Congres, că nu există un acord secret cu Rusia. Acordul este cel încheiat (la Lisabona – n.r.). Nu este nimic neobişnuit în acest acord. Acordul face un singur lucru: reduce arsenalul nuclear, atât în SUA, cât şi în Rusia şi sporeşte nivelul de încredere pentru că instituie un regim de inspecţii care ne permite să ştim ceea ce face cealaltă ţară. Nu este mai complicat de atât. Rusia l-a acceptat, nu datorită vreunui protocol secret, ci pentru că este vorba de un acord care este deopotrivă în interesul Rusiei şi al nostru.
AGERPRES: Cum priveşte Washingtonul situaţia economică şi politică în care se află România în acest moment?
Pamela Quanrud: Au fost doi ani foarte duri pentru toţi, atât pentru Guvernul român, cât şi pentru populaţia ţării. Atât în România, cât şi în SUA suferim din cauza unui nivel ridicat al şomajului, a situaţiei bugetare dificile şi vă spun că suntem foarte impresionaţi de relaţiile pe care Guvernul român le-a clădit cu FMI, cu UE. Am avut întâlniri (…) la Ministerul de Finanţe şi am aflat de la sursa directă cât de în serios ia Guvernul necesitatea continuării măsurilor de asigurare a responsabilităţii fiscale. Acest lucru va aduce beneficii României, să sperăm că în scurt timp. Aceste lucruri sunt făcute pentru a promova creşterea economică, pentru a recrea locurile de muncă şi pentru a readuce în ţară investiţiile. Sunt nişte primi paşi dificili, dar tot ceea ce am văzut sugerează că Guvernul român îi face cu toată buna-credinţă şi are toată admiraţia noastră pentru că noi ştim cât de greu este.
AGERPRES: Când preconizaţi că ar putea avea loc o întrevedere oficială Băsescu – Obama?
Pamela Quanrud: Aş remarca faptul că cei doi preşedinţi au avut ocazia să se întâlnească la Lisabona şi înţeleg că le-a făcut plăcere această reuniune. Când se vor întâlni din nou, asta depinde de agendele lor. Aş spune că relaţia dintre cele două ţări înseamnă ceva mai mult decât o însumare de întâlniri.
AGERPRES: Relaţiile dintre SUA şi România au cunoscut o nouă dinamică în ultima perioadă, însă nu la fel de dinamică pare a fi situaţia vizelor. De cât timp credeţi că mai este nevoie pentru ca cetăţenii români să poată să ajungă mult mai uşor în SUA?
Pamela Quanrud: În primul rând, permiteţi-mi să menţionez că realizez pe deplin că acesta este un subiect foarte enervant pentru prietenii noştri români. Şi noi, la rândul nostru, ne confruntăm cu o situaţie dificilă. Congresul a aprobat un pachet de legi foarte stricte, ce includ cerinţe pe care momentan România nu le întruneşte. Administraţia americană speră cu toată sinceritatea că vom reuşi să surmontăm aceste probleme. Sper să nu dureze prea mult, dar, ca să fiu sinceră, nu depinde de noi. Aş dori să reiterez că înţeleg că acest lucru nu ne face prea populari în România. Românii sunt foarte populari în America, deci nu este un semn de rea-voinţă (faptul că românii nu au scăpat de vize – n.r.), însă avem un Congres cu un anumit punct de vedere asupra problemelor legate de imigraţie, iar acesta este un subiect asupra căruia au adoptat o poziţie foarte clară.
AGERPRES: Cum s-a reflectat publicarea de către WikiLeaks a unor documente secrete în relaţiile pe care SUA le are cu alte state, inclusiv cu România?
Pamela Quanrud: În primul rând, vreau să precizez că noi nu confirmăm în niciun fel autenticitatea telegramelor pe care WikiLeaks le-a publicat şi despre care susţine că sunt comunicări diplomatice ale SUA. Relaţiile noastre cu România şi cu alte ţări au la bază o tradiţie îndelungată, discuţii directe şi analize sincere pe care le împărtăşim în întâlnirile informale. Le scriem atunci când înregistrăm aceste conversaţii pentru acasă şi facem toate acestea cu un singur scop: dacă înţelegem ce anume motivează un anumit guvern sau o anume ţară în adoptarea unei poziţii, putem lua aceste aspecte în considerare în elaborarea propriilor noastre politici într-un anumit domeniu şi putem să venim cu politici pe care prietenii şi aliaţii noştri să le poată considera acceptabile. Acesta este principalul motiv pentru care facem ceea ce facem, de aceea notăm astfel de informaţii, ca să poată fi înregistrate şi încorporate în procesul de luare a deciziilor de la Washington şi sper ca prietenii noştri să aprecieze faptul că acordăm o atât de mare atenţie, pentru că, într-adevăr, o facem şi pentru că într-adevăr contează (punctul lor de vedere – n.r.).
AGERPRES: Cine este Julien Assange pentru SUA?
Pamela Quanrud: Un antreprenor. Nu are niciun statut din punct de vedere juridic. Am fi dorit ca el să nu fi susţinut că deţine toate aceste comunicări ale Guvernului SUA şi să nu fi făcut publice aceste presupuse comunicări. Totuşi, vreau să insist asupra faptului că înţelegem rolul libertăţii de exprimare în SUA şi, deşi suntem îngrijoraţi de activităţile lui Julien Assange per ansamblu, nimeni nu trebuie să se îndoiască de faptul că acordăm o foarte mare importanţă libertăţii de exprimare. Credem că există un motiv pentru care anumite tipuri de comunicări trebuie păstrate confidenţiale şi că acest lucru ar trebui respectat. Dar domnul Assange a decis să aibă o atitudine de-a dreptul radicală. Nu dezvăluie acţiuni ilegale, ci este doar un voyeur.
AGERPRES: În unele documente publicate de WikiLeaks se arată că SUA ar fi făcut presiuni asupra unor state, precum Slovenia sau Belgia, pentru a primi deţinuţi de la Guantanamo. Cât de adevărate sunt aceste informaţii?
Pamela Quanrud: Nu am făcut presiuni asupra niciunei ţări pentru a primi deţinuţi de la Guantanamo. Am întrebat prietenii dacă ar fi dispuşi să facă acest lucru. La instalarea în funcţie, preşedintele Obama a promis să închidă Guantanamo, a promis să încerce să mute cât mai mulţi deţinuţi cu putinţă. Înţelegând că aceasta a fost o dezbatere dificilă pentru noi, inclusiv la nivel intern, am apelat la prietenii noştri şi le-am cerut să ia în calcul această posibilitate, dar nu am făcut niciun fel de presiuni. Suntem foarte recunoscători acelor ţări care au putut primi deţinuţi, pentru că ne ajută pe noi şi este de ajutor şi din perspectiva mesajului mai amplu pe care toţi vrem să-l transmitem lumii musulmane, şi anume că percepem acţiunile noastre referitoare la comunitatea musulmană în contextul respectării statului de drept. Închiderea închisorii Guantanamo este unul dintre paşii pe care îi facem pentru a ne asigura că respectăm statul de drept.
AGERPRES: Care este strategia SUA pentru următorii ani în ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor îngheţate? Şi mă refer aici nu doar la conflictele din Orientul Mijlociu, dar şi la problema transnistreană.
Pamela Quanrud: Preşedintele Obama a pus un accent deosebit asupra încercării de deblocare a procesului de pace din Orientul Mijlociu. Săptămâna trecută, reprezentanţi palestinieni şi israelieni s-au aflat la Washington, unde s-au întâlnit cu secretarul de stat Hillary Clinton şi cu trimisul special al SUA în Orientul Mijlociu, George Mitchell, pentru a vedea dacă putem face ca negocierile să avanseze. Acţionăm cu bună-credinţă în cadrul acestui proces de pace în fiecare zi. În ceea ce priveşte Transnistria, avem multă încredere în formatul de negocieri „5+2”, am dori să vedem că vor avea rezultate. Nu ştiu exact când se va întâmpla acest lucru, dar cu siguranţă intenţionăm să menţinem acest proces printre priorităţile noastre pentru Europa.
AGERPRES: Cum vede SUA soluţionarea conflictului transnistrean, în contextul în care Rusia nu intenţionează să-şi retragă trupele din Transnistria?
Pamela Quanrud:Rusia este parte a procesului de negociere a conflictului din Transnistria. Sperăm că, atunci când vom soluţiona toate chestiunile – suveranitate, frontiere, integritate teritorială -, Rusia va participa la acel proces aşa cum participă în prezent la negocieri. Nu cred că trebuie să dăm vina pe o singură parte pentru acest conflict aflat încă în desfăşurare.