Papa Ratzinger, omagiat de 60 de artişti

Şaizeci de pictori, sculptori, arhitecţi, fotografi, scriitori, muzicieni, regizori, orfevri şi-au expus operele în Aula Paul al VI-lea de la Vatican, ca un omagiu adus Papei Benedetto al XVI-lea, la împlinirea a 60 de ani de viaţă sacerdotală. Se numără printre ei personalităţi ca brazilianul mai mult decât centenar Oscar Niemeyer, spaniolul Santiago Calatrava, elveţianul Mario Botta, grecul Jannis Kounellis, italienii Ennio Morricone, Renzo Piano, Pupi Avati, Tullio Pericoli, Mimmo Paladino, Mario Ceroli, Paolo Portoghesi, Arnaldo Pomodoro, Giuseppe Ducrot, orfevrii Casei Pontificale, Piero şi Claudio Savi, rusoaica Natalia Tsarkovam, portretista Papilor şi cardinalilor, Simona Weller, artistă ce combină pictura cu scrisul şi care a realizat desenul Medaliei oficiale a celui de al cincilea an de pontificat al lui Benedetto al XVI-lea, decernată prima dată preşedintelui Barack Obama în timpul vizitei sale la Vatican.

Expoziţia, intitulată „Lo splendore della verità, la bellezza della carità” (Splendoarea adevărului, frumuseţea carităţii), a fost inaugurată chiar de Papă. La vernisaj, muzicianul estonian Arvo Pärt a cântat la pian „Tatăl Nostru”, evenimentul încheindu-se cu vizionarea unui film de Pupi Avati.

E o altă etapă a proiectului „prietenie şi dialog” cu artiştii, început în 2009 cu întâlnirea de la Capela Sixtină, la care au participat aproximativ 250 de artişti.

„Dorim să aprofundăm un dialog care s-a întrerupt, cel dintre arte şi credinţă, care au produs împreună, în trecut, capodopere, dar ale căror drumuri s-au despărţit. Liturghia a mers într-o parte, pe care ei am urmat-o, în timp ce arta contemporană a urmat parcursuri încă deconcertante până la a se apropia de blasfemie. Este vorba totuşi de un dialog necesar, având în vedere înrudirea dintre aceste două aspecte ale sufletului omenesc care, pe căi diferite, tind să atingă infinitul”, a afirmat cardinalul Gianfranco Ravasi, iniţiatorul organizării acestui eveniment. Înaltul ecleziast a amintit printre altele un crucifix al lui Andy Warhol sau lucrările lui Lucio Fontana, care îşi descria picturile ca „spirale spre absolut”.

După părerea Papei Ratzinger, Biserica şi arta contemporană au încă multe să-şi spună şi multe de făcut împreună pentru că „drumul frumosului e o cale privilegiată de a ajunge la adevărul carităţii” care, după părerea sa, este esenţa mesajului creştin. Papa i-a îndemnat pe artişti să nu despartă „creativitatea artistică de adevăr şi caritate”.

Natalia Tsarkova, Portretul Papei Benedict al XVI-lea

Aspectul „problematic” al expoziţiei, ce poate fi vizitată până în 4 septembrie, a fost selecţionarea artiştilor de talie internaţională şi reprezentând „toate Muzele”, selecţie care a produs nemulţumirile unor excluşi.

Mulţi creatori au realizat opere special pentru această ocazie, alţii au propus piese mai vechi ce puteau fi considerate un omagiu adus Papei.

Celebrul arhitect Oscar Niemeyer, încă activ la cei 103 ani ai săi, a trimis macheta campanilei noii catedrale Belo Horizonte, aflată în construcţie.

Doi dintre artiştii prezenţi au fost în centrul unor recente polemici „ecleziastice”: sculptorul grec Jannis Kounellis, pentru lucrarrea comandată de Ordinul Monahilor Sfintei Cruci de la Ierusalim, din Roma, şi Oliviero Rainaldi, autorul statuii Papei Ioan Paul al II-lea din Piazza dei Cinquecento, în faţa gării Termini din Roma, neagreată de Vatican.

Sântului Părinte i se datorează decizia de a constitui prima Galerie de Artă Contemporană în Muzeul Vaticanului. A fost anunţată şi deschiderea Pavilionului Cetăţii Vaticanului, prevăzută pentru ediţia din 2013 a Bienalei de la Veneţia.

Un kamikaze şi doi sacerdoţi expun împreună

Operele şi vieţile artiştilor expozanţi sunt diverse. De la sculptorul japonez Kengiro Azuma, intrat în marină la 17 ani ca pilot kamikaze şi devenit artist la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, la sculptura etnică a ghanezului El Anatsui, de la „Himalaya” tânărului italian Luigi Fieni la operele unor sacerdoţi-artişti, ca Tito Amodei sau brazilianul Sidival Fila. Pot fi văzute în expoziţie, pe lângă lucrările de pictură şi sculptură, dintre care nu lipsesc creaţii ale artei abstracte, ca acelea semnate de Anish Kapoor, instalaţii şi creaţii de artă video ale germanilor Christoph Brech şi Matthias Scheller. Poezia şi proza sunt reprezentate de

Roberto Mussapi, Luca Doninelli şi Davide Rondoni, iar marilor compozitori ai tradiţiei Vaticanului, ca Bartolucci şi Miserachs, li se alătură scoţianul James MacMillan, Ennio Morricone şi Arvo Pärt.

Oscar Niemeyer, Capela Belo Horinzonte

Partitura expusă de compozitorul Ennio Morricone, inspirată din „Via Crucis”, are chiar forma unei cruci, cu o parte scrisă pe orizontală, dedicată corului, şi alta pe verticală, pentru solişti.

Printre operele expuse se află şi o pictură intitulată „Santo” a lui Oliviero Rainaldi, autorul statuii Papei Ioan Paul al II-lea, criticată de „L’Osservatore Romano”. Fotograful Mimmo Jodice a studiat imaginea unui scaun aşezat în faţa mării, cu titlul „Pierdut în contemplare”.

Cotidianul Sfântului Scaun scria că mulţi dintre autorii aleşi pentru expoziţie au părut „intimidaţi de tema şi destinaţia acesteia, s-au autocenzurat”, şi consideră remarcabile operele semnate de Guido Strazza şi Piero Guccione. O revelaţie a fost alba sculptură „Învierea” a mexicanului Gustavo Aceves. Unii artişti introduc motive clasice, asamblând fragmente disonante, ca Paladino, care etalează o „Răstignire”, în care un profil uman, negru, este desenat pe fondul roşu întrerupt de imagini eterogene. Alţii, cum ar fi Kapoor şi Spalletti, preferă să inventeze o „iconografie fără icoane”.

De la începutul secolului al XX-lea s-a putut observa o îndepărtare progresivă a artei de religie. Teologii s-au dedicat mai ales reflecţiei teoretice, fără a acorda atenţie lumii poeziei şi imaginii. Bisericile au fost ridicate de constructori modeşti după programe banale. Arta, la rândul ei, s-a secularizat categoric. Pictori, sculptori şi fotografi de la Nitsch la Hirst, de la Serrano la Cattelan au propus teme frizând de multe ori blasfemia.

Pentru prima oară o regândire a programului estetic a fost iniţiată de Papa Paul al VI-lea în anii ’60, când s-a gândit să creeze o galerie de artă modernă la Vatican. Aceeaşi manieră de abordare a avut-o şi Papa Ioan Paul al II-lea, autorul „Scrisorii către artişti”, din 1999, în care afirma că „arta, chiar dincolo de expresiile sale tipic religioase, când e autentică, are o profundă afinitate cu lumea credinţei”.