Premierul din umbră al Franței, anchetat de procurori
Șeful de cabinet al lui Emmanuel Macron, președintele care a promis că va „moraliza clasa politică franceză“, este vizat de o anchetă a procurorilor anticorupție din Franța pentru conflict de interese. Informația face valuri în Franța, pentru că Alexis Kohler nu este doar secretarul general al președinției, ci și unul dintre puținii consilieri care are influență asupra președintelui Macron, presa relatând nu de puține ori că cei doi sunt ca niște „frați gemeni“ și că Alexis Kohler este practic premierul din umbră al Franței.
Kohler, fost șef de cabinet al lui Macron pe când acesta era ministru al Economiei, în timpul mandatului președintelui Francois Hollande, a știut să țină departe de ochii lumii o legătură de rudenie cu una dintre cele mai bogate familii din Europa. Mama sa este vara miliardarei Rafaela Aponte, fondatoare a companiei Mediterranea Shipping Company, acum a doua din lume la transportul de containere, dar cunoscută și pentru flota impresionantă de vase de croazieră.
Legături ținute departe de ochii lumii
Site-ul francez Mediapart a descoperit această legătură și a analizat evoluția lui Kohler din ultimii ani în această lumină. Acesta a demisionat din postul deținut la Ministerul Economiei și s-a implicat total în campania prezidențială a lui Macron. În acea perioadă a apelat însă la cei de la MSM, care i-au oferit un post foarte bine retribuit. Jurnaliștii francezi și apoi procurorii s-au aplecat asupra relației dintre fostul înalt funcționar de la Ministerul Economiei și MSM, de departe cel mai mare client al șantierelor navale de la Saint Nazaire, suspectând o implicare a lui Kohler în obținerea de către compania din Italia a unor contracte foarte avantajoase cu constructorul naval deținut de statul francez. Kohler susține că va demonta toate acuzele pe baza unor documente.
Suspiciunile au devenit și mai mari după ce presa franceză a aflat că actualul secretar general al Palatului Elysee a cochetat în mai multe rânduri cu ideea de a lucra pentru MSM și că în perioada 2010-2012 a fost reprezentant al statului francez în consiliul de administrație al Șantierelor Navale Saint Nazaire.
O rotiță esențială a macronismului
Ancheta care-l vizează pe Kohler îl afectează mult pe președintele Macron, și așa numit de presa de stânga „președintele bogaților“. „Este imposibil să vorbești despre Kohler fără să vorbești despre Macron“, scrie publicația spaniolă El Pais. „Acțiunile din umbră ale lui Kohler sunt o rotiță esențială în angrenajul macronismului“, scrie The Irish Times. „Acest administrator de 45 de ani este suspectat că și-a folosit relațiile de familie cu dinastia Aponte, proprietara MSC, pentru a-și găsi un refugiu profesional confortabil, în timp ce se consacra alegerilor prezidențiale din 2017“, rezumă ziarul elvețian Le Temps, care adaugă că Kohler este suspectat că a susținut interesele companiei MSC atât la Ministerul Economiei, cât și la Elysee.
Dubla măsură a procurorilor și a presei
Nu este pentru prima dată când președintele care a promis să moralizeze viața politică are probleme cu propriii colaboratori. Imediat după alegerile prezidențiale din 2017, Richard Ferrand, unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Macron, a demisionat din funcția de ministru pentru Coeziune Socială, fiind investigat pentru o afacere imobiliară de pe urma căreia a beneficiat soția sa, în timp ce el era șeful unui fond public pentru sănătate.
Acum, Muriel Penicaud, ministru al Muncii și colaboratoare a lui Macron, este cercetată pentru modul în care a cheltuit 400 de mii de euro din banii publici pentru organizarea unei întâlniri între ministrul Macron, pe atunci, și șefii companiilor high-tech americane, la Las Vegas, în 2016, cu puțin înainte ca Macron să anunțe că va candida la președinție.
Cazurile de mai sus nu vin doar să arunce o lumină sumbră asupra onestității și moralității politicienilor din Franța. Dacă este să ne aducem aminte că principalul contracandidat al lui Macron la președinție, Francis Fillon, a fost „executat“ în urma unor articole de presă și investigații similare, putem specula asupra modului în care funcționează Parchetul Național Financiar din Franța, înființat în 2014, în mandatul Hollande, președintele care l-a promovat pe fostul bancher Macron în politica mare. Dacă în cazul Fillon ancheta a fost deschisă strategic, în campanie electorală, în cazul Kohler sau Penicaud, anchetele au fost inițiate după ce Franța a apucat-o de mai bine de un an pe calea „macronismului“ și a „moralizării clasei politice“.
În plină campanie electorală, revista Le Canard Enchaîne a publicat informația că soția candidatului Fillon a câștigat, în 15 ani, 600.000 de euro ca asistentă parlamentară a soțului. În aceeași zi se autosesizează Parchetul Național Financiar, începe cercetarea penală și candidatura lui Fillon este distrusă. Rolul acestui parchet este „combaterea marii delincvențe financiare“, a deturnării de fonduri „de mare complexitate“. Să fie verificarea statelor de plată ale unei asistente parlamentare ceva de „mare complexitate“? „Nu este un parchet național financiar, este un parchet național politic“, este concluzia lui Herve Lehman, autorul volumului „Procesul Fillon“.
deci francezii sunt mai fraieri decât românii. au un iohanis mai ţapăn.