Presupun că veteranii mai ştiu cât de importanţi erau pe front trompetistul şi toboşarul! Ei dădeau alarma, ei sunau stingerea, şi pe ritmul şi muzica instrumentelor lor se pornea la luptă. Cam aşa a fost Cristi Paţurcă în Piaţa Universităţii. Când nu mai erau contestatari care să spună ceva mulţimii, era chemat Paţurcă să ne cânte „Mai bine mort decât comunist”. Avea un ritm de luptă mobilizator, uşor de înţeles şi de afoni, şi de surzi. Miile de oameni din piaţă aplaudau, se mişcau, unii chiar tropăiau după muzica acestui om ajuns mai târziu prin subsolurile societăţii româneşti. Atunci era energizantul, mobilizatorul, liantul şi cântăreţul speranţei. Aveam redacţia revistei „Expres” undeva în spatele hotelului Intercontinental, peste drum de Ambasada americană. Acolo au venit minerii să ne scoată din bârlog şi să caute în pivniţa clădirii maşinăria de tipărit valută. Cea mai mare parte a timpului ne-o petreceam în piaţă, unde îi identificam şi pe ofiţerii SRI îmbrăcaţi ca nişte cetăţeni cu atitudine, şi pe cei de la 0215, şi pe activiştii FSN trimişi să ne observe şi să ne supravegheze. Şi din când în când să pună la cale câte o diversiune. Totdeauna sfârşeau prin a o lua la goană în fluierăturilor obişnuiţilor pieţei. Paţurcă, Munteanu, Gheorghiu, un soi de studenţi şi intelectuali ai Bucureştilor, cărora li s-au adăugat rapid şi tineri din provincie, au devenit publicul constant, obişnuit. Nu reţin numele câtorva doamne care veneau în mod constant cu ceai, mâncare şi fructe la protestatarii din piaţă. Îmi amintesc doar că la o năvală a unor trupe de bumbăceală ale poliţiei născută peste noapte din miliţie, jurnaliştii şi protestatarii o luau la goană şi săreau gardul prin curţile oamenilor, cel mai sigur loc fiind Centrul Cultural American. Unii săreau în curtea instituţiei şi le arătau degetul celor cu baston şi cu caschete căzute pe ceafă.
Marian Munteanu, trecut repede în lumea oamenilor de afaceri, şi Cristi Paţurcă au fost simbolurile primului mare moment de nelinişte din istoria României.
Traian Băsescu se lăfăie pe prima pagină a ziarelor linguşitoare din România. Cristi Paţurcă se duce pe lumea cealaltă însoţit de cuvinte frumoase în paginile ziarelor de prestigiu din lumea largă.
