Așa cum era de așteptat, după ce pandemia Covid-19 a dispărut, au ieșit la iveală multe monstruzități decizionale care au făcut din întreaga planetă o masă amorfă incapabilă să protesteze față de măsurile restrictive absurde care erau impuse de toate guvernele lumii.
Atunci cînd, totuși, ici-colo se ridicau grupuri de oameni să protesteze, interveneau jandarmii și polițaii cu gaze lacrimogene, cu bastoane și tunuri de apă, coordonați de cîte un Arafat, Rafila sau Cercel, care încercau să ne convingă de faptul că virusul își schimbă mereu numele, luînd ca nickname cîte o literă din alfabetul grecesc pentru a nu fi recunoscut de medicamentele prescrise de armata de medici înregimentați și pedepsiți să meargă în fiecare seară la TV.
Și ce aflăm noi acum? Că am stat degeaba închiși în case două luni de zile, că ne-am înmormîntat inutil morții în saci de plastic, acoperindu-i batjocoritor cu var nestins, că ne-am înstrăinat degeaba, mulți dintre noi regăsindu-ne străini la terminarea pandemiei.
Toate astea ne arată la orizont o perspectivă înfricoșătoare: omenirea întreagă a fost subiectul unui uriaș experiment! De ce? Cu ce miză? Iată întrebări la care nu pot să răspund acum decît dacă aș specula, dar fiecare om care, măcar din cînd în cînd, gîndește și-a dat, cu siguranță, tot felul de răspunsuri la aceste întrebări.
Nu știu nici ce concluzii au tras cei care au pus la cale acest experiment și cum vor folosi în viitor rezultatele acestuia. Un lucru pare să fie stabilit: de vină sînt chinezii!
Vedem însă că acum ni se arată alt spectru, la fel de înfricoșător, dacă nu cumva din aceeași familie cu apocalipsa: o pandemie energetică! În fiecare zi, televiziunile ne dau acele informații menite să ne avertizeze: nu vom mai avea curent electric și nu vom mai gaze naturale! Acum măcar știm de la început, chiar înainte de declanșarea crizei, cine este de vină: rușii, mai exact Putin!
Ne-am putea întreba: bine, bine, au secat rîurile și, deci, hidrocentralele nu mai pot să funcționeze normal? La fel, în măruntaiele pămîntului este încă mult cărbune, deci și termocentralele ar putea funcționa normal. De asemenea, n-am auzit ca pungile de gaze să fi secat, din contră, se pare că s-au descoperit unele uriașe în mări și oceane.
Și, atunci, de unde panica asta care ni se inoculează zi de zi, ca prevenție sau ca terapie? Nu cumva aceiași păpușari ai omenirii pun la cale ceva și mizează pe felul nostru tîmpit de a gîndi, potrivit căruia drogul administrat zilnic pe micul ecran ne va face, la momentul potrivit, să credem că pandemia energetică va fi o realitate deja acceptată?
Să ne amintim de acel celebru mit al peșterii din capitolul 7 al „Republicii” lui Platon care nu este altceva decît o alegorie despre condiția umană și despre cunoaștere. Alegoria prezintă o mulțime de oameni obligați să privească doar înainte spre un perete pe care focul din spatele lor proiecta umbrele lucrurilor. Pentru ei, acea „lume” în care trăiau era „realitatea”.
Și se pune întrebarea dacă unul dintre ei va reuși să iasă din peșteră și va vedea soarele adevărat și lucrurile reale luminate de el, după care s-ar întoarce în peșteră, spunîndu-le celor de acolo că lumea reală este afară, iar cea în care trăiesc ei este o ficțiune, oare nu ar fi certat sau chiar ucis pentru că le-ar tulbura mințile cu „prostia” lui?
Priviți în jur și amintiți-vă cum erau etichetați cei ce îndrăzneau să contrazică teoria Puterii în cazul pandemiei de Covid sau a vaccinului „tămăduitor”! Acum, au ieșit la iveală multe dintre minciunile propagate, dar nimeni nu pare să-și mai amintească exact ce a suferit în acei ani.
Și, iată, după nici un an de cînd Covidul a fost declarat învins, ni se pregătește o nouă teroare: pandemia energetică! Iar omul pare să se fi întors iarăși în peșteră. I se dau bani să schimbe becurile ieftine cu filament cu cele foarte scumpe, numite „ecologice”, sub pretextul „economiei”, iar omul nu îndrăznește să contrazică Puterea, acceptînd realitatea pe care i-o proiectează politicienii pe zidul din fața lui!
Nu se întreabă dacă au secat rîurile, dacă s-a terminat cărbunele sau dacă s-au golit pungile de gaze din adîncul pămîntului. Omul este gata să primească și noua „realitate” ce i se pregătește, pe care o va accepta la fel de ușor, fiind gata să dea cu pietre nu în cei care-l obligă s-o primească, ci în cei care se vor osteni să-i arate adevărul.
Oare toate acestea nu sînt praf în ochii noștrii să nu vedem furtul „istoric”? Dacă mergeau pe „verde” făceau infrastuctură (schimbat cabluri care s ducă mai mult curent și stații de încărcare), dărîmau termocentrale.
Ce s-au făcut cu cele 60 de miliarde împrumutate de Cîțu?
De atunci parcă au schimbat placa; nu mai fură…adică se-mprumută odată mult ci în fiecare lună un miliard, un miliard și ceva.
Susțin că acei bani n-au ajuns niciodată în România, doar șpăgile, dar noi, toți românii, vom fi buni de plată. La fel a fost peste tot. Poate, de data asta, nu scapă.