Pe marele şi micul eran, documentare incitante

Avangarda revizitată

La Cinemateca “Eforie” – Arhiva Naţională de Filme a României a lansat, începând cu 17 noiembrie 2012, un demers de revizitare a operelor cinematografice create de regizorii avangardei europene (1919-1939), cu scopul cercetării modului în care s-au constituit cultura vizuală autohtonă şi cultura filmului în perioada de dinainte şi de după naţionalizarea din 1948 a producţiei cinematografice din România, cât şi a filmelor deţinute de cinematografele locale. Prima ediţie a proiectului a cuprins avangarda cinematografică franceză, cea de-a doua ediţie a abordat avangarda sovietică, ediţia a treia s-a ocupat de avangardele germană şi olandeză.

Ediţia a patra, ce are loc miercuri 26 şi sâmbătă 29 martie, la ora 20.00, se apleacă asupra Avangardei Româneşti: Tristan Tzara, Marcel Iancu, Paul Celan, Petre Solomon. Curator: Igor Mocanu.

În numărul din martie 1923, revista „Contimporanul” publica discret în paginile sale următorul anunţ: „Danezul Hans Richter răspunzând invitaţiei noastre ne comunică că în cursul lunii Aprilie va putea veni personal să conducă aici rularea Filmului «Abstract», cea mai desăvârşită expresie a artei moderne”. „În cursul lunii aprilie…”, adică peste numai câteva săptămâni de la publicarea informaţiei.

Filmul “Abstract” invocat aici nu putea fi decât “Rhythmus 21” sau “Film ist Rhythmus: Rhythmus 21”, realizat de Hans Richter în 1921 şi urmat, la câţiva ani distanţă, de “Rhythmus 23” (1923) şi “Rhythmus 25” (1925). Dacă regizorul german a venit într-adevăr sau nu la Bucureşti nu ştim, aceasta e, de altfel, singura mărturie care-i anunţă venirea. Ce ştim cu siguranţă e că, începând din acest an, revista „Contimporanul” va semnala prompt fiecare nouă peliculă semnată de acesta şi va recomanda imediat fiecare număr al revistei „Go”. Malte Hagener, pe de altă parte, spune că totuşi Hans Richter ar fi trecut pe la Bucureşti în acea perioada, aflat într-un turneu de proiecţii cinematografice în centrul şi estul Europei. “Dadascope” este ultima lucrare din filmografia lui Hans Richter, un documentar profund experimental, realizat în 1961, însă difuzat sporadic abia în 1967. Pelicula reprezintă o raritate absolută, concepută ca alternanţă de text poetic dadaist sau text teoretic, performat chiar de autori şi însoţit de imaginea în mişcare de cele mai multe ori congruentă cu arta video. Îi auzim, astfel, iar pe unii dintre ei îi şi vedem, pe Jean Arp, Marcel Duchamp, Raul Hausmann, Richard Huelsenbeck, Walter Mehring, Hans Richter, Kurt Schwitters, Virgil W. Vogel sau Georges Ribemont-Dessaignes. Între ei – iar asta e ceea ce justifică prezenţa lui Richter în cadrul ediţiei avangardei din România – îi descoperim, în două înregistrări inedite, pe Tristan Tzara şi pe Marcel Iancu. Primul performează poemul „Mr. Antipyrine” din “La Première aventure céleste de M. Antipyrine” (1916), „Baba” din “Vingt-Cinq Poèmes” (1918) şi „Chanson dada” din “De nos oiseaux” (1923) pe muzica lui Georges Auric, iar între “Antipyrine” şi “Baba” avem surpriza să-l auzim chiar pe Marcel Iancu performând un straniu „Souvenirs”, într-o franco-română curioasă, căreia r-ul extrem de palatal îi trădează autenticitatea. Cum spuneam, un document rar, comparabil poate numai cu pelicula “The Storming of La Sarraz” (1929), un film nedifuzat şi văzut astăzi numai de câţiva exegeţi.

Poemele Dada

Ca şi până acum, eseul documentar al lui Hans Richter a fost prefaţat cu un alt eseu, semnat de Alexandru Solomon, care are în centru două figuri ale suprarealismului celui de-al doilea val: Paul Celan şi Petre Solomon. Însă “Duo pentru Paoloncel şi Petronom” (1994) se mai aseamănă cu “Dadascope” (1961) nu numai pentru că ambele sunt eseuri cu poezie performată, ci mai ales pentru efortul lor de a perpetua cultura memoriei şi, într-un mod cât se poate de direct, de a o reactiva în percepţia contemporană.

Documentarul “Duo pentru Paoloncel şi Petronom”, la care Alexandru Solomon semnează regia şi scenografia, îi are în distribuţie pe Adrian Ilea şi Tomi Cristin. Filmul este produs de “Velvet Moraru” / Fundaţia “Arte Vizuale”, prin amabilitatea “Fundaţiei Arte Vizuale”.

În “Dadascope” (SUA, 1961), documentarul experimental, regizat şi produs de Hans Richter, apar Jean Arp, Marcel Duchamp, Raoul Hausmann, Richard Huelsenbeck, Macel Janco, Walter Mehring, Hans Richter, Kurt Schwitters, Tristan Tzara, W. Vogel, G. Ribemont-Dessaignes.

Noi subiecte în premieră la “Documentarele 360° GEO”

Trubadurii din Afganistan

În intervalul 24-28 martie, seria “Documentarelor 360° GEO” continuă cu noi subiecte fascinante despre lumea care ne înconjoară, în fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 19.00, la TVR 2.

După ce luni am aflat despre deşertul înflorit, un paradox de 1.500 de ani, din documentarul “Oman, trandafirii din deşert”, care arată cum în sultanatul Oman, unde temperatura medie este de 40 de grade la umbră, ploaia este o raritate şi nu există râuri şi lacuri naturale, există trandafiri minunaţi, iar marţi, am descoperit semnalul de alarmă al ecologiştilor: “S.O.S. delfinii!”, lansat în Peru, de organizaţia “Mundo Azul” care încearcă să salveze delfinii aflaţi pe cale de dispariţie, astăzi îl cunoaştem pe “Trubadurul din Azerbaidjan”.

Câine salvator

Într-o lume fără presă, telefon sau internet există „ashiq“ – trubadurii care aduc locuitorilor din munţii Azerbaidjan veşti despre lumea din afară. De secole întregi, aceşti barzi călători joacă un rol important în cultura orientală. Ultimii reprezentanţi ai acestei meserii parcurg munţii pentru a duce veşti, dar şi poveşti şi bârfe – toate prin cântece – locuitorilor din regiunile cele mai îndepărtate.

Joi, traversăm “Furtuni în Strâmtoarea Magellan” călăuziţi de chilianul Erich Guital. El este pilot pe vapoare în strâmtoarea Magellan, renumită pentru violenţa furtunilor şi pentru vremea care se schimbă brusc în doar un minut.

Iar vineri, ne îndrăgostim de “Câinii salvatori: Terra-nova, labradori şi Golden Retrieveri”, câini puternici, care cântăresc între 30 şi 70 de kilograme şi care adoră apa. Împreună cu stăpânii lor, timp de 3 ani, în fiecare weekend, ei fac un antrenament special pentru a învăţa să salveze vieţi.