Viaţa şi faptele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale Sfântului şi Dreptului Lazăr devin modele sfinte pentru noi, mărturisitori ai iubirii vindecătoare a lui Hristos în viaţa Bisericii şi fiecărui credincios în parte, a afirmat, joi, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel.
„Aceşti doi mari sfinţi ai Bisericii – Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou şi Sfântul şi Dreptul Lazăr – ne oferă pilde vii de compasiune, vindecare spirituală şi biruinţă asupra suferinţei şi a morţii atât de necesare credincioşilor în aceste vremuri tot mai încărcate de suferinţă. Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este el însuşi un tămăduitor fără de arginţi, oferindu-se ca rugător neîncetat pentru cei care vin la el cu credinţă. Pelerinajul la moaştele sale este un act de credinţă şi speranţă, iar binecuvântările care izvorăsc din acestea sunt mărturii ale lucrării lui Dumnezeu în lume”, a spus Patriarhul la finalul Procesiunii religioase „Calea Sfinţilor”, cu sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântului Ierarh Nectarie şi a raclei cu moaştele Sfântului şi Dreptului Lazăr.
Patriarhul a întâmpinat, la altarul exterior al Catedralei Patriarhale, moaştele Sfântului şi Dreptului Lazăr, aduse de Arhiepiscopul Gheorghe al Ciprului de la Biserica „Sfântul şi Dreptul Lazăr” din Larnaca.
„De asemenea, Sfântul şi Dreptul Lazăr, cel înviat de Însuşi Mântuitorul Hristos, este un simbol puternic al biruinţei asupra morţii şi al iubirii nemărginite a lui Dumnezeu faţă de oameni. Prin minunea pe care a făcut-o, înviindu-l pe Lazăr a patra zi după moartea sa, Domnul Iisus Hristos a arătat că viaţa pământească şi viaţa cerească veşnică sunt cele mai de preţ daruri ce pot fi oferite omului. Lazăr din Betania, cel care a trecut prin moarte şi a revenit la viaţă, ne arată că iubirea lui Hristos poate învia morţii, aducând bucurie celor întristaţi, dar şi pregătire pentru învierea de obşte, de la sfârşitul veacurilor. Tradiţia Bisericii ne spune că, după învierea sa minunată, Lazăr a devenit episcop în Cipru, slujind cu devotament Biserica timp de mai mulţi ani. Această transformare a sa, dintr-un om care a cunoscut suferinţa şi moartea într-un slujitor dedicat al lui Hristos şi al Bisericii Sale, ne inspiră să căutăm şi noi o continuă înnoire duhovnicească şi o dăruire mai profundă în slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor noştri, mai ales a celor bolnavi şi suferinzi”, a mai transmis Patriarhul Daniel.
Racla cu moaştele Sfântului şi Dreptului Lazăr a fost depusă spre închinare în Baldachinul Sfinţilor de pe Colina Patriarhiei pentru ca acestea să fie cinstite de pelerini, alături de moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântului Ierarh Nectarie.
S-a mutat doxologia la cotidianul? De ce nu ati scris cum au facut cei de la alte redactii ca Simion a mers in rand cu slujitorii lui Dumnezeu, preotii? Ca sa stie lumea ca el nu-si cunoaste locul nici in ultimul ceas, inainte de alegeri. Si se mai pregateste sa fie presedintele tarii, adica slujitorul romanilor.
– Am auzit de Ștefan cel Mare, de Mircea cel Bun, dar de cel nou nicidecum
– nu ca nu ar fi in regula, dar prea mult zgomot
0,000000000000000001 % fac act de credinta ? Misto, vorba lui Simion: „eu cred in dumnezeu si in stiinta” !
Calea Sfintilor este una, voi sunteti pe alta „cale”: a turlelor inaltate cu trufiev si caciulilor voastre cu mot, asemenea. Cui slujiti?