Periculoasa celebrare a conflictelor SUA

Iranul are un nou lider. Pentru moment, la vârful regimului teocratic nu s-a produs haosul pe care a mizat lovitura în forță americano-israeliană. Însă președintele SUA promite pe mai departe că regimul va fi distrus. ”Iranul nu mai este «băiatul rău din Orientul Mijlociu». Este «perdantul Orientului Mijlociu» și va fi pentru multe decenii, până când se vor preda sau, mai probabil, până se vor prăbuși total. Astăzi, Iranul va fi lovit foarte puternic”, a scris Trump, pe 7 martie.

Razboiul este un ”preț mic de plătit” cum a fost ”tranzitorie” și inflația din 2022 din SUA

În așteptarea prăbușirii Iranului – în câteva săptămâni, spunea premierului israelian Benjamin Netanyahu, la începutul războiului – prețul petrolului explodează. Mai mulți producători importațti din Golf au anunțat fie sistarea producției, fie reducerea ei masiva. Petrolul nu mai poate fi transportat în siguranță prin strâmtoarea Hormuz. Prețul petrolului a crescut cu 20% și a ajuns în jurul a 120 de dolari pe baril. Ajustat la valoarea inflației, este aproape de prețul petrolului de la vârful crizei energetice produsă de războiul din Ucraina.

”Prețul petrolului pe termen scurt, care va scădea rapid când amenințarea nucleară iraniană va fi îndepărtată, este un preț mic de plătit pentru Siguranța și Pacea SUA și a Lumii. Doar nebunii ar crede altceva”, a scris Trump, pe 9 martie, cu puțin înaintea deschiderii burselor în Asia și Australia, cu șocul pierderii a sute de miliarde de dolari. Asta amintește de siguranța cu care comunica administrația Biden că ”inflația va fi tranzitorie” în 2021, după pandemie, pentru ca ea să se dubleze un an mai târziu.

O combinație periculoasă de șocuri economice

Bursele încep să reflecte amenințarea războiului început în Golf. ”Începe să arate ca o potențială combinație între șocul petrolier de după Războiul de Yom Kippur din 1973, șocul materiilor prime creat de războiul dintre Rusia și Ucraina și șocul suferit de lanțurile de producție în pandemie, în 2020-2021”, spune economistul Michael Every, citat de ABC Australia. ”Daunele vor crește exponențial cu durata războiului, într-un efect de domino. Cei care au spus că lucrurile pot sta mult mai rău au avut dreptate. Prețul petrolului arată asta”.

Când crește prețul petrolului crește și prețul gazelor naturale lichefiate, și prețul gazelor transportate din gazoducte. Asta înseamnă o creștere a prețului carburanților, dar și la îngrășăminte chimice, produse agricole, mase plastice, îmbrăcăminte. Nu stă mai bine nici inteligența artificială. Centrele de date consumă multă energie. Acum, este vorba de sub 10% din ceea ce consuma industria siderurgica mondială, însă acest consum este în creștere și se estimează dublarea lui până la finalul deceniului. Inteligența artificiala depinde și de hardware, care va costa mult mai mult, pe fondul crizei care se naște.

Prețul petrolului va crește până la egalizarea cererii cu oferta redusă

„Economiile din întreaga lume vor suferi”, a spus, pentru Financial Times, ministrul Energiei din Qatar, Saad al-Kaabi. El arăta că majoritatea producătorilor de petrol din Golf își vor opri operațiunile și prețul petrolului va ajunge imediat la 150 de dolari barilul. Mai rău este că, spre deosebire de cele spuse de Donald Trump, reluarea producției va lua mult timp – luni de zile până la atingerea nivelului normal.

Vor ajunge cu adevărat prețurile petrolului rapid la 150 de dolari pe baril? Un analistul Goldman Sachs spune că prețurile ar putea fi nevoite să urce mult și foarte rapid pentru a începe să provoace acel tip de reducere a cererii necesar pentru a compensa șocul asupra ofertei de petrol. „În primul rând, dimensiunea fără precedent a șocului de ofertă – impactul de astăzi de 17,1 milioane de barili pe zi asupra producției de petrol din Golful Persic este de 17 ori mai mare decât vârful loviturii asupra producției rusești din aprilie 2022 – viteza cu care s-ar putea epuiza stocurile va determina, cel mai probabil, piețele să înceapă să includă mai rapid în preț efectele reducerii cererii”.

Logica SUA: nu contează petrolul, ci cine îl controlează

În America, războiul din Iran poate fi analizat astfel. În anii 1990 si 2000, geopolitica era irelevantă. Acum, relația s-a inversat. Economia depinde de geopolitică. Marile puteri concurează pentru controlul lanțurilor de aprovizionare, nu pentru câștigurile pe termen scurt. Chinei domină manufactura și procesarea mineralelor rare de care depinde economia modernă. SUA pot exercita coerciție într-un singur sector: energia. Față de momentul ultimului mare conflict in Golf cu implicarea SUA – Irak 2003 – Statele Unite sunt mai puțin dependente de petrolul de aici sau de cel din Venezuela. Administrația Trump nu are neapărat nevoie de acest petrol, ci de controlul accesului altora la acest petrol. Or, din Iran plecau peste 15% din importurile de petrol ale Chinei. În acest fel, Statele Unite pot obține o monedă de schimb în șantajul chinez legat de accesul Vestului la minerale rare.

Rusia câștigă mai mult

Această strategie are însă consecințe colaterale. Prețul energiei crește și pentru Europa. Rusia pare să iasă câștigătoare de pe urma acestei creșteri spectaculoase a prețului hidrocarburilor. Poate vinde la un preț mai mare decât cel rezultat în urma sancțiunilor și șicanării de către Vest a ”flotei din umbră” a Rusiei. Administrația Trump a exceptat India de la sancțiunile impuse statelor care importa petrol din Rusia, astfel încât India să nu fie grav afectată de războiul din Golf. Congresmenii democrați au criticat decizia și cer penalizarea oricărui client al Rusiei. Realitatea este însă alta. ”India nu a depins vreodată de permisiunea unei alte țări pentru a cumpăra petrol din Rusia”, a precizat guvernul de la New Delhi. ”India importa petrol din Rusia și în februarie 2026, iar Rusia este cel mai mare furnizor al Indiei”.

Europa poate intra în recesiune

Ca și în 2022, Europa pare să aibă cel mai mult de pierdut, fiind dependentă de importuri de hidrocarburi. Un conflict de mai multe luni de zile in Iran, cu distrugerea instalațiilor petroliere din regiunea Golfului, ar putea împinge UE spre recesiune – cel puțin recesiune tehnică -, spun specialiști citați de Euronews.

Rusia era la un pas de faliment, arătau multe analize, înaintea războiului din Iran. Criza petrolieră care se profilează este în avantajul Rusiei. În plus, The Washington Post arată că șeful statului major interarme de la Washington, generalul Dan Caine, era îngrijorat de arsenalul limitat al SUA pentru un război cu Iranul. Foreign Policy scrie că arsenalul SUA și al Israelului se reduce mai repede decât se anticipase. Va fi nevoie de mulți ani pentru refacerea acestuia. Iar asta doar dacă va exista o aprovizionare constată cu materii prime critice. Prin urmare, cu cât războiul va dura mai mult, cu atât situația va deveni mai delicată pentru Statele Unite și partenerii vestici. Iar The Washington Post citează un raport clasificat care sugerează că SUA nu pot forța o schimbare de regim în Iran. Dacă acesta este obiectivul pe care insistă președintele Trump, atunci consecințele războiului vor fi profunde.

Europa pierde, dar se bucură

Însă în Europa, unde liderii au așteptat luni bune în 2022 pentru a trimite primele ajutoare (căști și pături, în cazul Germaniei!) pentru Ucraina, acum nu mai este loc pentru îndoieli. Regimul iranian trebuie îndepărtat și puterea trebuie preluată de un regim democratic. Puțin contează că Statele Unite nu urmăresc decât controlul resursei de hidrocarburi, indiferent de regim. Liderii europeni continuă să trăiască în ziua de ieri și să analizeze politica americană prin lentila libertății și a cruciadelor pentru democrație. Narațiunea trebuia să includă acest ideal nobil.

Faptul că America a revenit la război și nu mai discută despre pace pare mereu o veste bună în această parte a lumii, unde analizele de politică externă par scrise de mâna senatorului neoconservator Lindsey Graham. Chiar și împotmolirea SUA în Iran ar fi o veste buna, pentru că acest lucru va fi decontat electoral de administrația Trump, ostilă față de aliații europeni.

La ce se reduc istoria, războiul și libertatea de exprimare

Contează mai puțin că Rusia are de câștigat de pe urma creșterii prețului petrolului. Contează în schimb că Iranul a primit informații din Rusia pentru a distruge instalații petroliere din Golf. Asta va asmuți America lui Trump împotriva lui Putin. Contează că racheta iraniană care a ajuns în Cipru avea componente rusești, iar asta îl va întărâta pe Donald Trump împotriva Rusiei. Contează că Ucraina va primi contracte pentru drone în Golf și asta va crește economia de război a Ucrainei și va dauna Rusiei.

Și astfel războiul devine dezirabil, mai bun decât pacea lui Trump. Cine se îndoiește și invocă libera exprimare fără a cunoaște algoritmii rețelelor sociale crede într-o ”totală tâmpenie” (pure bulshit), a spus recent Emmanuel Macron. Cine se îndoiește de cauzele războiului din Ucraina primește un răspuns similar din partea președintelui Volodimir Zelenski. ”Nu vreau să pierd vremea cu toate tâmpeniile istorice  (historical shit)” invocate de Rusia, a spus el.  Nu departe este amintitul senator Graham, la recenta Conferință de Securitate de la Munchen. ”Cui îi mai pasă (who gives a shit) cui aparține Groenlanda”, a spus el. Detaliile – fie ele prețul energiei, inflația – devin ”bullshit” când America revine la război și este întărâtată împotriva Rusiei.