Peste 500 de deputati francezi vor merge maine la Berlin pentru o sedinta comuna a Adunarii Nationale franceze si a Bundestagului, pentru celebrarea aniversarii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de Prietenie Franco-German, la Elysee, de catre presedintele Cherales de Gaulle si canclarul Konrad Adenauer.
Spectaculoasa sedinta parlamentara va fi precedata de o sedinta comuna de cuvern, condusa de Angela Merkel si presedintele Francois Hollande. Cei doi vor publica o declaratie comuna care va reafirma vointa celor doua state de a continua sa puna in parctica prevederile tratatului. Insa angajamentele, scrie Le Monde, vor fi unele lipsite de concretete, iar entuziasmul liderilor si deputatilor din cele doua tari este la un minim sitoric.
Este aproape de neconceput ca declaratia lui Merkel si Hollande poate avea 43 de paragrafe, asa cum a fost cazul celei semnate in urma cu zece ani de Jacques Chirac si Gerhard Schroeder.
Ceea ce i-a despartit de pe francvezi si germani la semnarea tratatului din 1963 ii desparte si acum, scrie Le Monde. Atunci, de Gaulle dorea o Europa care sa se emancipeze de sub influenta Statelor Unite si o Europa care sa inchida portile Marii Britanii. Pe de alta pare, preambulul tratatului, amendat de deputatii germani, arata clar ca Republica Federala doreste ’’o asociere stransa intre Eurola si SUA’’ si doreste unificare Europeana prin asociaerea Marii Britanii.
Tratatul prevede cooperarea in politica externa, aparare si educatie. Insa in 2011, Franta si Germania au avut o pozitie diferita in cadrul ONU in ce priveste interventia asa-zis umanitara in Libia, acolo unde Berlinul s-a abtinut, iar Franta a fost prima tara care a atacat aerian. In ce priveste apararea, scrie Le Monde, in afara de crearea unei brigade franco-germane si a colosului industrial Eads, nimic nu a fopst pus in practica. Nu in cele din urma, in privinta eduicatiei, este evident ca franceza, respectiv germana, sunt sunt limbile straine ce se afla printre cenusarese in scolile din cele doua state, la distanta astronomica de engleza si spaniola.
Si totusi, comenteaza Le Monte, tratatul trebuie celebrat pentru ca toate cele de mai sus nu constituie decat o parte din scopurile sale. Principalul obiectiv a fost reorganizarea relatiilor franco-germane. Iar daca istoria arata ca Francois Mitterrand si Helmut Kohl au avut in perioada 1982-1989 nu mai putin de 74 de intalniri, iar Francois Hollande si Angela Merkel s-au intalnit deja de 14 ori, tratatul si-a atins scopul.
’’Totul antagonizeaza cele doua tari: istoria, geografia (una priveste catre est, iar alta catre sud), organizarea politica (una este stat federal, cealalta este un exemplu de centralizare), modelul social, importanta religiei. Daca, in ciuda acestor diferente, Franta si Germania se inteleg, sunt sanse mari ca o buna parte din tarile europene sa se regaseasca in acest model. ’Ar fi mult mai simplu pentru noi sa ajungem la un acord cu Olanda, dar acesta a risca sa aiba un impact mult mai mic’’’, incheie Le Monde, citandu-l pe unul dintre consilierii Angelei Merkel.