PiRomânia

Unul dintre comentatorii mei, „Charlie”, mi-a atras atenția asupra unei coincidențe stranii: pasiunea lui Klaus Iohannis pentru piromanie. Mai exact, sesiza că într-un articol republicam această fotografie cu familia prezidențială la Pompei, în acel muzeu în care erau rămășițele unui om prins de lava aruncată de vulcanul Vezuviu în ziua de 24 august 79 d.Hr.:

Scrie domnul „Charlie”: „Formidabilă poza PIROMANULUI lîngă un cadavru CARBONIZAT la „Colectivul” Imperiului Roman!!! Noroc că vulcanii Ramâniei sunt inactivi, altfel punea deja de o erupție… Disprețul arhetipal al descendentului unor fruntași GEG s-a transformat în ură”!

Acest comentariu m-a pus serios pe gînduri și m-am întrebat: nu cumva este un mare adevăr în spusele domnului „Charlie”? Că lui Klaus Iohannis scenele acestea înfricoșătoare cu oameni carbonizați îi creează un sentiment diferit de cel al oamenilor normali?

Atunci mi-am adus aminte de episodul „Colectiv”, și am căutat în arhivă, unde am găsit această fotografie, în care, în ușa clubului unde s-a produs tragedia, Klaus Iohannis sta de vorbă, probabil,cu un anchetator:

Părea preocupat, avea o față tristă care lăsa impresia unei compasiuni și ai zice că îl interesa să afle cum a fost posibil un asemenea dezastru, cu zeci de tineri carbonizați într-un club în care veniseră să se distreze. Numai că, peste numai 5 (cinci) zile, a găsit de cuviință să spună acele vorbe necugetate: „A fost nevoie să moară oameni pentru ca Guvernul să demisioneze”, pe care le-a și postat cu mîndrie pe Facebook:

Și acum iată scena care ne face să ne îngrozim cu adevărat. După doar 17 zile de la tragedie, pe 17 noiembrie 2015, același Klaus Iohannis instalează „Guvernul Cioloș”. Rîde cu gura pînă la urechi, bea șampanie împreună cu miniștrii din „Guvernul Meu”, uitînd că acesta s-a născut pe cadavrele de la „Colectiv”:

A urmat apoi seria de incendii din spitalele țării, mai întîi cel din 4 noiembrie 2020 de la Piatra Neamț, în care au murit zece pacienți, apoi cel de la Spitalul de psihiatrie Socola, Iași, cel de la Spitalul municipal Roman, cel de la Spitalul de psihiatrie din Gâtaia, culminînd cu incendiul de la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București.

Ce a făcut Klaus Iohannis în urma acestor tragedii din spitale? Nimic! Nici o demisie, nici o responsabilitate, nimic în afara unor declarații seci. Ba, mai mult, imediat după incendiul de la „Matei Balș”, cu o iresponsabilitate greu de înțeles și de explicat, Iohannis a plecat în vizita săptămînală la Sibiu și s-a dat cu schiurile la Păltiniș, invitîndu-i pe români să vină și ei pe pîrtie:

Lipsa aceasta de empatie cu oamenii aflați în suferință, care și-au pierdut rudele în aceste incendii, ne face să ne întrebăm: ce o fi în mintea președintelui, din moment ce este impasibil la ce gîndește populația despre el, ca om, ca să nu mai spun despre ce gîndesc oamenii despre el, ca președinte?

Cu atît mai mult, cu cît în biografia lui Klaus Iohannis rămîne și acel proces prin care, ca președinte al FDGR, a cerut ca asociația sa să fie declarată succesoare și moștenitoare a organizației fasciste GEG, adeptă a incendierii evreilor în lagărele naziste! Asta spune mult despre lipsa lui Iohannis de empatie în fața morții, chiar dacă moartea unor oameni s-a produs atît de dureros de dramatic.

Atunci, cum să nu ne vină în minte scena aceea criminală din filmul „Lista lui Schindler”, în care Amon Goth, ofițer SS, comandantul unui lagăr nazist se scoală plictisit de lîngă amantă și se relaxează luîndu-și pușca cu lunetă, împușcînd la întîmplare două evreice:

Nu-l impresiona moartea unui om nici pe Amon Goeth, așa cum nu-l impresionează nici pe Klaus Iohannis. Pentru amîndoi, moartea altora este un fapt banal: Amon Goeth se întoarce în pat alături de amantă, Iohannis se duce cu nevasta la ski pe pîrtia de la Păltiniș!

În DEX, „piromania” este definită ca „Stare patologică a psihicului, care se manifestă prin tendința de a provoca incendii”. N-aș vrea să dezvolt. Mă gîndesc însă că, scris altfel, „PiRomânia” ar putea fi definită ca starea de nepăsare iresponsabilă în fața unor incendii care distrug vieți nevinovate în spitale.