' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Am început această lupta împotriva plagiatului ca pe o problemă academică. În timp, ea s-a transformat într-o chestiune de siguranță națională, prin funcțiile și puterea celor dovediți sau acuzați credibil. Astăzi însă am ajuns la un nivel superior: plagiatul a devenit un test al moralei noastre ca națiune. Iar un stat care nu trece acest test își pierde, încet, dreptul la încredere.
În absența unui cadru clar și ferm*, fiecare acuzație de plagiat declanșează același ritual previzibil: un vacarm de acuzații și contraacuzații, justificări interesate, confuzii atent întreținute. Acuzatorul ajunge pus în defensivă, acuzatul – fie vinovat, fie nu – este transformat fie în erou, fie în țap ispășitor. În acest zgomot, adevărul se pierde, iar publicul obosește. În timp s-au creat reflexe, atât ale acuzatorului, ale instituțiilor media care sunt de partea acuzatorului, cele care sunt de partea acuzatului, astfel încât ceea ce ar trebui să fie clar ca lumina zilei, devine confuz.
Efectul final este cel mai grav: lehamitea. Retragerea cetățeanului din rolul său firesc de arbitru moral al vieții publice. Când totul pare relativ, nimic nu mai pare important.
Dincolo însă de această hărmălaie indusă, există câteva adevăruri simple, clare și verificabile. Ele nu țin nici de simpatii politice, nici de oportunități mediatice, ci de principii. Dacă sunt citite cu onestitate, aceste adevăruri clarifică problema plagiatului în România și explică de ce, la peste un deceniu distanță, ea continuă să ne macine societatea.
Le enumăr mai jos.
1) Plagiatul este furt.
2) Plagiatul e un furt mai grav decât simpla însușire a unui obiect pe care îl folosești ulterior, din două motive: a) pentru că nu doar îl furi, ci și pretinzi că a fost tot timpul al tău și b) pentru că ajungi profesor pe baza lui și, ulterior, strici generații întregi de oameni care văd furtul intelectual ca normalitate.
3) Zumzete legate de plagiate au existat de multă vreme. În mandatul meu de ministru am luat problema în serios și a fost pusă pe tapet din fruntea ministerului, în 2011. În indiferența generală a media. Un merit uriaș îl au colaboratorii mei Răzvan Florian, Dragoș Ciuparu și Mihaela Matache.
4) Plagiatul a început să fie recunoscut ca o temă importantă în societate când am scos la lumină plagiatul lui Ponta, în 2012, ca o consecință a legilor din 2011.
5) Faptul că plagiatul e un flagel național, nu doar ceva izolat, s-a consolidat în conștiința publică prin munca semnificativă și remarcabilă a Emiliei Șercan, care s-a concentrat pe zona de siguranță națională și drept. Nu vreau să mă gândesc la ce e în zona de medicină, psihologie etc, că începe să mă doară capul.
6) Când mi-am dat seama că e flagel național (prin 2013) nu mai aveam vreo funcție în stat, dar am propus în nenumărate rânduri ca toate tezele să fie verificate, prioritar cele ale demnitarilor. Am mai propus ca la învestirea miniștrilor aceștia să semneze o declarație care să intre sub incidența Art. 326 din Codul Penal prin care să certifice că nu au plagiat. Niciuna din aceste propuneri nu a fost operaționalizată.
7) Faptul că din 2011 încoace (15 ani!!!!) problema nu a fost rezolvată sistemic lasă impresia că anumite cazuri sunt alese cu penseta în funcție de interesele politice de moment. Nu e nefiresc ca un jurnalist, cu resurse limitate, să se ocupe de cazurile unor oameni care au impact major asupra vieții publice. Un plagiat (sau un caz de corupție) al unui consilier de la o primărie de comună are un impact mediatic aproape de zero, comparativ cu plagiatul unui ministru. E similar cu celebrele documentare despre justiție: sunt atacați șefi ai ÎCCJ, CSM, Curtea de Apel București, nu șefii tribunalului din Tecuci…
8) Plagiatori cu notorietate și acoliții lor, gen Ponta, se folosesc de lipsa unei soluții sistemice și de faptul că, absolut firesc, sunt verificați politicieni, pentru a introduce dubiul referitor la validitatea verificărilor, pe algoritmul următor: 1) de ce acum? 2) de ce doar politicieni? 3) e doar o acuzație, nu o dovadă (chiar dacă se vede din avion). 4) de ce nu și alții? 5) ce interes are acuzatorul/acuzatoarea? 6) dar ce, cel/cea care acuză e alb ca varul sau la rându-i a plagiat și el/ea? Ia să verificăm… În mintea necunoscătorilor (95% din populație) aceste întrebări repetate obsesiv duc la dubii care minimizează acuzația și banalizează acuzația, foarte gravă în realitate.
9) A existat, și există încă, tentația utilizării plagiatului ca armă politică. Subliniez că, dacă plagiatul e real și există, e o armă politică legitimă pentru că arată caracterul celei/celui care vrea să conducă societatea. Acuza de plagiat nu poate și nu trebuie să fie făcută cu ușurință. Așa cum am spus în 2021 la o emisiune a lui Sebastian Zachmann, odată ce plagiatul a devenit o acuză serioasă în conștiința publică și, mai ales, atât timp cât NU e rezolvat la nivel sistemic, va exista tentația ca amenințarea cu acuze de plagiat să fie folosită ca luptă între diverse structuri, unele ale statului, altele informale. Asta e profund toxic pentru societate, cu riscul tot mai mare (vedem asta de fapt) ca acuzația de plagiat să se banalizeze și să nu mai reprezinte, în ochii publicului, ceva serios.
10) Vreau ca viitoarea ministră/viitorul ministru al educației, în exact prima zi de mandat, să rezolve SISTEMIC problema plagiatelor din România. A plagiatelor din trecut și producerea unor mecanisme care să împiedice plagiatele pe viitor.
Domnule Ilie Bolojan, aveți obligația să acționați, pentru că integritatea nu se negociază: fiecare teză falsificată este o generație pierdută. Cine tolerează plagiatul astăzi, tolerează furtul viitorului mâine; oricine lasă plagiatul să treacă neobservat semnează, cu bună știință, condamnarea educației de mâine.
Domnule Ilie Bolojan: plagiatul nu e doar o minciună; e o rană adâncă în încrederea societății românești, un pericol reputațional care planează asupra întregii țări.
*O chestiune tehnică: legislația dată de mine inversa relația dintre acuzator și acuzat. Am introdus o procedură administrativă pentru ca, odată ce comisiile de specialitate declară o lucrare ca fiind plagiat, doctoratul să poată să fie retras pe cale administrativă.
Această prevedere legală era în contradicție cu un articol din codul de procedură civilă, potrivit căruia un act administrativ, odată ce a produs efecte juridice, nu mai poate fi retras de emitent, ci doar de instanța de judecată. Această prevedere din codul de procedură civilă e perfect logică: dacă ți se emite o autorizație de construcție și începi să-ți construiești casa, nu e normal ca primăria, din nu știu ce motive, să-ți anuleze autorizația. Pe scurt, prevederea introduce, legitim, predictibilitate juridică. Cunoscând această contradicție, am introdus în Legea educației prevederea că Legea educației bate orice altă lege, inclusiv Codul de Procedură Civilă. Iată că CCR, sesizată pe această chestiune, a decis că, de fapt, Codul de Procedură Civilă bate Legea educației…
Domnule Funeriu, studiază dta, acuzațiile de plagiat referitoare la preșul nicusor dan și te rugam publica toate concluziile!, vrem sa știm cine este în cea mai înaltă demnitate a statului roman.Hai, vorba lui nenea Iancu ” hai, hai, coraj , indarjeste-te „, supa un prim ministru plagiator ar fi șocant sa avem și un președinte plagiator.Astwotam cu intere : estecsau nu președintele tarii plagiator.
Plagiatorul dovedit trebuie sa returneze bonusul adus de „doctoratul” fals. O parte din amenda trebuie sa mearga la cel care a descoperit magaria, ca sa fie interes de cercetare.
don comentator, de ce este Funebriu un profesor adevarat ? unde profesoreste ? a fost un ministru al educatiei catastrofal. Are un doctorat in chimie. Felicitari. Dar ce lucreaza acum ? ????
UN comentariu bun , necesar , care vine de la un profesor adevarat ! Pe textierii psedisti de pe aici n ui intereseaza adevarul si legea . Iar adevarul este ca plagiatul este furt , iar plagiatorul este hot ! Si trebuie pedepsit pe masura gravitatii infractiunii , indiferent de functie si partid .
gura bate fundu…”Nicușor Dan și-a echivalat diploma de master din Franța, obținută în 1995, abia în 2010 când la conducerea MEC se afla Daniel Funeriu.”
interese ascunse, umbre, frici si traume… un funeriu care vede pixelul albastru oriunde ar fi el…
ha ha ha ha ha
devine amuzant faptul ca mediocritatea se pretinde excelenta…
de neamul vostru nu va avea scoala lui Nicusor Dan. Voi vorbiti mai, voi absolventii de Valahia, Targoviste, Herculane, Balti?…
Macar lasati tonul, sa nu va ceara poporul sa invatati tabla imultirii! Ca ati ajuns doar la a adunarii!
Funeriule , vezi că și tu ești dator cu explicații !
Funeriu să-și vadă bârna din ochi înainte de a se da în petec pe Cotidianul!
Se întoarce Rațiu in mormânt daca vede in ce hal a ajuns publicația și cine are loc în paginile ei!
@ Probabil că și domnul Funeriu, dacă nu avea și dumnealui căciulă cu muscă, nu se simțea dator să se exprime ?
Domnule Funeriu, dvs care faceti parte din curentul progresist cum puteti scrie la rubrica „Vocea conservatorilor” ? Adica sunteti progresisti liberali si progresisti conservatori sau cum??
Plagiatul ca bata în mana „sfintilor” (cu tarate pe bot). Plânsul despre morala a bagabontilor este alt fel de plagiat. Apoi, de la Burebista încoace cărțile din cărți se face. Oricine studiază anumite procese, fenomene este imposibil sa inventeze cuvinte noi, proceduri noi, algoritmi noi, … asa ca se copie la greu de către toți doritori de „onorabilitate” și recunoașteri de „destepti”, iar nu în ultimul de câștig ușurel.
Ca in orice proces de judecata unde justitia da verdictul final, in ac caz, al ministrului nu s-au ars toate etapele pt. a se pune o eticheta. Domnul Funeriu care ar putea fi si acum o alternativa excelenta de ministru al Educatiei, (alesii sunt in cautare de candidati, lovindu-se de nenumarate refuzuri), in ac caz pare ca lucreaza cu dubla masura. In cazul studiilor lui Nicusor, intens dezbatute, subiect care revine in atentia publicului in mod ritmic si constant, tocmai pt ca pare ca Nicusor lasa ac. subiect neclarificat, despre care ”gurile rele” afirma ca nu-i prea ”iese la calcul” un an de studii, situatie de neinteles, domnul Funeriu l-a aparat, cum ca are feedbackuri pozitive de la cunostinte. Altii dau feedbackuri tot pozitive despre ministrul justitiei. In ambele cauze organele competente pot da un raspuns clar si legal. Abia atunci subiectul se va stinge.
A calculat viteza pumnului și i-a dat cu virgula! Poate a zis copilul ceva…!
Numai jigodii: chimiști, matematicieni…
Bravo domnule ministru, PSD să ia exemplu de la USR, altfel se duc la vale de tot.
Te-ai vaccinat anti covid ?
Doctoratul trebuie sa fie onorific nu contra cost pe banii fraierilor. Mai terminați cu doctoratul în științe la 24 de ani când nici mucii de la gură nu s-au uscat!
10. Cine ne asigura ca si viitorul politruc ministru nu este plagiator ?
Doctoratul ar trebui sa conteze strict in cazul celor care urmaresc si aleg o cariera universitara. Iar aici severitatea si controlul sa fie drastice. De ce este remunerat suplimentar in situatii care nu au nimic de-a face cu activitatea universitara si academica? Taiati sporul de doctorat si multi vor renunta sa mai aspire la acest titlu.
De cand cu plagiatul lui Kovesi care a fost declarat ok si ea a ramas in functie in timp ce altii au fost fortati afara din functii nu mai crede nimeni in aceasta prosteala inventata de Basescu si promovata acum de basistii mai noi si mai vechi. Printre cei mai vechi se numara si Funeriu, metamorfozat in ” editorialist” pt rotunjirea veniturilor de propagandist. Posteaza-ma daca ai curaj.
Daniel Funeriu, si tu TREBUIE sa fi cercetat penal pentru falsurile din dosarul de licență a lui Nicușor Dan.
@ Este corect că nu este corect dacă au profitat de domnul ministru Funeriu și au dat doctorate la plagiatori și când a fost și dumnealui ministru , probabil că nici Louis de Funes nu ar fi putut să zică mai bine ,ca actor ,împotriva plagiatelor , așa cum se exprimă domnul Funeriu , ca ,,actor politic” ?
Plagiatorii ar trebui condamnati la inchisoare cu executare un 2-4 ani,de la caz la caz
Cine stabilește plagiator? Codruța cumva? Coldea? Sau ong-urile sorosh? Poate cumva „academicienii” de la USR? Sau mortaciunea aia pusa sa urle „da banii înapoi, ba hotutule”? Oare de ce la bugetari, milițieni, servicii se platestwbin plus la salariu pentru doctorat? De ce Șerban și gașca securista nu îl plătesc pe Ceausescu’ moroșanu sa urle „nu mai plătiți de la Buget doctorate”? De ce caobde mort, brută cheala cu o sprânceană, nu își asuma răspunderea sa nu mai fie plătite, obligatoriu de catre angajator, statul, doctoratul? Sau din subofițer doftor sa te facă fără ofițer sivfara scoala de ofițeri? Porci!
Se vede ca esti de pe strada, Tu ai auzit de deviza Carte din carte se face? Si ca nu devi doctor de capul tau? Ca crezi tu ca esti f.destept! PS Restul e userisme!
Moralitatea statului esuat.
Un bob zabava:
Daca plagiatul este sub 4%, nu se considera plagiat. Asa a decretat tov Tudorel Toader in cazul tezei de doftorat a cucuvelei violente.
De unde ai scos o asemenea baliverna userista? Tot militist pensionar ai ramas. Din patria voastra Salaj, bineinteles!
Rezultatele temelor de doctorat sunt zero, cine are ceva de facut, isi sufleca manacile si face ! Un stilou, o insulina, un vaccin, o formula a vitezei luminii, ceva sa ramana dupa tine. De la tine tin minte ca a ramas o incercare penibila de ascunde o evidenta: „… poate a zis ceva, poate a injurat copilul …”
Justitia romana nu are nicio treaba cu onoarea si moralitatea.