Planeta minciunilor politice

Toată vara au umblat printre agenţii noştri nişte vorbe aiuritoare, se pregătea o mare schimbare politică în întreaga galaxie. Marile noastre întinderi informaţionale trepidară, nebunele, uite-așa, ce nebunie siderală.

Se zvonea că ne apropiem de o stranie bifurcaţie strategică în care toate partidele politice vechi aveau să-și dea obștescul sfârșit. Trompeţii din Galeea au anunţat-o spre seară cu sunete viguroase, prelungi, asurzitoare. Toboşarii din Cretona şi-au rupt mâinile de sticlă. Husarii din Goblena au tunelat domeniile virtuale în goana cailor vrând să găsească bifurcaţia.

Ne îndreptam spre ea de o mie de ani fără ca măcar s-o bănuim şi fără ca astrofizicienii fericiţi din Ehren, din Adamville şi Takla Makan să-i descopere prezenţa periculoasă în spuza stelelor pe care le cercetau cu atâta vioiciune. Era ca şi cum ne-am fi aruncat orbeşte într-un vârtej virtual fără să luăm seama la pericolele care ne pândeau. Eremiţii reformaţi din Ehren puseră la cale dărâmarea zidului din Takla Makan în timp ce Obin Oba se întâlni cu vicepreşedintele Weinberger, în mare secret, la bordul submarinului galben pe care Abu Kadâr îl ancorase nu departe de Puerto Pico, în apropiere de Insulele Diavolului. Generalul Başkaev se certă cu augusta oficială din Burbansk iar cavaleriştii din Guaribo îi adresară o scrisoare plutonierului Slatt anunţându-l că se vor petrece evenimente tragice. Pneumaticii din Ghile Ga aflară că Petra Petronius ar fi descoperit o celulă bizară ce avea o uriaşă pereche virtuală.

Bobolina de pe Saturn le promise electricilor din Susa Mabusa că o să afle întreg adevărul despre noua politică dar locotenenţii împăratului Ogawa îi puseră întruna beţe în roate. Ce era cu noile partide politice? Cine erau promotorii lor? Cine erau filozofii lor? În mode evident, noile partide politice trebuiau să vină cu o platformă și cu un program care să ne lase pe toți cu gura căscată. Poate că ciberneticii din Andromeda doreau să pună mâna pe putere în galaxie. Poate că electricii din Tau Ceti aveau un chef nebun să câștige toate locurile din Parlamentul Galaxiei și să-și extindă supremația pe Marte, Pe Pământ, pe Saturn sau pe Uranus. Elgor Makai, marțianul foarte sfătos și mintos care descoperise Principiile Politicii Siderale s-a întâlnit cu Belgay Adao, filosoful de pe Neptun, într-un crater de pe Lună, au băut o cafea tare și au conchis:

– Pământul trebuie să fie planeta minciunilor politice, n-ar avea sens să ne extindem activitățile de filozofie politică acolo.

– Ceea ce spui e perfect adevărat. Dacă noua politică ar avea vreo șansă aici, pe planeta Pământ s-ar ofili în câteva zile.

– Da, ai dreptate. Și atunci? Distrugem planeta Pământ?

– Ar trebui distrusă dar e foarte frumoasă, trebuie să recunoști asta. Da, dar noile partide politice s-ar putea inspira din istoria acestei planete a minciunilor politice și totul s-ar da peste cap. Ai putea vorbi cu Împăratul Norilor de pe Saturn să trimită o armată să distrugă planeta Pământ cât mai repede.

– Sigur, asta aer fi cel mai simplu. Dar gândește-te! N-ar fi mai bine s-o lăsăm acolo, drept exemplu negativ?! Eu așa zic! Tu ce zici?

– Nu pot decât să te prețuiesc așa cum am făcut-o întotdeauna. Da, planeta Pământ trebuie păstrată așa cum e pentru că e un bun exemplu pentru noua generație de oameni politici din galaxie. Să învețe fiecare de la pământeni cum nu trebuie făcută politica!

Concluzia asta s-a pierdut în noianul de evenimente politice care au urmat. Într-un timp incert, o misiune spațială de pe Marte a redescoperit planeta Pământ. Cosmonauții marțieni au găsit doar ruine, afișe electorale și câteva discursuri politice bombastice transmise cândva la stațiile de radio și pe care vântul le purta de colo, colo pe deasupra oceanelor și mărilor.