Politica așa ca o pradă

Oldman îşi răsuci braţele încet, pivotând în gol, avea ce-avea el cu intelectualii. Bramba nu reuşi să-i smulgă urechile. Și Bramba avea ce avea cu intelectualii. Tu ești intelectual? Haida de, nu se pune, intelectualii trădează cauza politică mai întotdeauna!

Rânji. Fluieră. Plescăi din buzele-i groase. Îl ştia el mai demult pe Oldman. Făcea tot felul de figuri, ticălosul, era îmbârligat cu pesediștii și cu peneliștii într-o nare afacere cu fonduri europene. Pe vremuri luase forma unui automobil exact în faţa Băncii Centrale. În timpul unui jaf armat. Pus la cale de țărăniștii lui Coposu, mă jur că așa a fost.

– Nu te mai prosti! strigă Bramba scoţând un şiş din carâmbul cizmei. Ştii că-mi trebuie urechile tale, pramatie! Tipii de la ASTRO vor să facă din ele un spaţiu virtual de grad 999. Mi-au spus că eşti singurul din zonă care are asemenea urechi mişto! Hai, nu te mai prosti! O să te satur eu de mișmașuri politice! Ai făcut afaceri cu Emil Constantinescu, nu te mai codi, Țigareta 2 scrie pe fruntea ta!

– Băiete, ia-o din loc! strigă copacul în care se preschimbase Oldman. O să-ţi fac de petrecanie, o să vezi!

Bramba rânji şi se aruncă înainte. Brusc, sub el se căscă un canal de fugă clocotitor. Se înecă într-o clipă. Oldman lăsă apa să se scurgă de-a lungul trupului său metamorfozat după formulele lui Habral. Apoi îşi reluă forma şi porni sprinten către cartierul virtual construit de cei de la ASTRO dintr-un schelet de mangustă.

Cine e cu adevărat intelectual în România? Şi de ce trebuie smotocit, strivit, alungat, distrus, hăituit intelectualul român? Şi cine trebuie considerat cu adevărat intelectual când, se ştie, intelectualii români de-a lungului timpului, au avut rătăciri, frici omeneşti, derapaje, nebunii. Intelectualii români de-a lungul timpului au fost și ei mereu scindaţi în grupuri, găşti, singurătăţi, cumetreli, orientări, şcoli, pustietăţi. Dar cum de s-a făcut că mocneşte o ură latentă împotriva intelectualului în această ţară numită România?