Dr. Mircea Beuran și-a recâștigat prin instanță postul de șef de secție la Clinica Chirurgie III a Spitalului Floreasca. Decizia definitivă a fost anunțată vineri. Aceasta nu e o știre. Știrea a fost când a fost dat afară, în uralele unor derbedei politici. Se întâmpla în 6 ianuarie 2020.
Contextul era cel în care, după alegerile prezidențiale din noiembrie, huliganismul politic încălecase cu totul puterea. Victoria lui Iohannis le dăduse multora sentimentul eternității. Arestarea lui Dragnea, în luna mai 2019, dăduse prostocrației iohanniste elanul pe care arestarea lui Năstase le-o dăduse lui Băsescu și Kovesi în 2012.
În 10 octombrie 2019, guvernul Dăncilă era demis printr-o moțiune de cenzură adoptată cu 5 voturi peste minimul necesar. Iohannis juisa în vârful dealului, de unde anunța: „Rezolvat! Succesul moțiunii de cenzură confirmă un proces care a început cu ceva vreme în urmă, odată cu votul din 26 mai de la referendum și europarlamentare. Acest proces se numește intrarea în istorie a PSD”. Viața e ironică!
În 4 noiembrie 2019, se instala Guvernul Orban I. Cu Turcan-Sculata Moartă, viceprim-ministru, și cu miniștri precum Onisie-Pepsiglas, Violeta-Liftiera, Ștefan-Grindă, Costache-„Academicianul”, Bode-Sălăjanul, Cîțu-Pușcărie. Și cu infatigabilul Virgil Popescu, la Energie și Economie. Un guvern care a rezistat 3 luni și 1 zi, până în 14 martie anul următor, când mai mult s-a autodemis, ca prim pas pentru anticipate, că așa era scenariul la modă atunci.
Pe acest fundal, în 22 decembrie 2019, la un bloc operator din Spitalul Floreasca a izbucnit un incendiu în timp ce era operată o bolnavă aflată într-un stare critică. Împrejurările sunt de-acum arhicunoscute. Bolnava era operată de un grup de medici din secția Chirurgie III, fără ca șeful secției, profesorul Beuran, să fie prezent în spital. Dar când sub masa de operație apare din senin o flamă care incendiază atmosfera, ne putem gândi că și incendiul de la Colectiv – de proporții incomparabile, desigur – a pornit tot de la o „flamă” suspectă. Vâlvătaia cea mai mare începe de la scânteia mică, așa cum marșul cel mai lung începe cu primul pas.
Un blietzkrieg cadrist împotriva „ciumei roșii”
Tragedia de la Spitalul Floreasca a fost speculată de hienele politice. Pentru noua putere se ivise ocazia să scape de o somitate a chirurgiei, dar și de o voce care începuse să se ridice împotriva drenării de bani publici spre clinicile private.
Orban și ceilalți lideri liberali fuseseră aduși la putere pentru a îndeplini doctrina Iohannis: „Intrarea în istorie a PSD”. Spre sfârșitul anului 2019, peste tot în țară s-a declanșat o zaveră de schimbare managerilor de spitale, directorilor medicali, șefilor de secții. Aidoma s-au petrecut lucrurile în mai toate instituțiile statului – de la învățământ și sănătate, până la fisc și ministerul de interne.
Doctrina „O Românie fără PSD” – lansată de Iohannis ca program politic pentru al doilea mandat al său – s-a tradus în practică printr-un blietzkrieg cadrist. Mii de oameni, de la vlădică la opincă, au fost schimbați cu PNL-iști sau parteneri ai lor, carnetul de partid și decolteul convingător ținând loc de profesionalism.
Vasta operațiune națională coordonată de Băsescu-Petrov, de distrugere a elitelor și îndepărtare a valorilor cu instrumentul binomului, a fost continuată de Iohannis sub haina ideologică de inspirație nazistă a stârpirii „ciumei roșii”. Despre care vorbea Goebbels. Preluat cu aplomb de alde Rareș Bogdan.
Profesorul Beuran a căzut victimă acestei epurări cadriste de proporții statale. „Oricât de mult țin la domnul Beuran, oricum a fost 20 de ani acolo… Să nu creadă domnul director al Spitalului că dacă l-a demis pe Beuran, scapă de orice răspundere”, afirma premierul Ludovic Orban după episodul de la Floreasca.
Un loc de șef pentru soțul consilierei lui Iohannis
Ideologia schimbărilor n-avea în vedere „binele românilor”, ci atingerea unor interese. După cum arată lucrurile post factum, profesorul Beuran a trebuit să fie dat afară pentru ca soțul doctoriței curante a lui Iohannis să fie promovat în locul său. Dr. Diana Loreta Păun, medic primar în endocrinologie, fusese numită la Administrația Prezidențială în 2015, în funcția de consilier de stat cu probleme medicale. Iar în 23 decembrie 2019, a fost promovată consilier prezidențial, având rang de ministru. În condițiile astea, vântul schimbărilor a suflat și în pânza soțului, medic chirurg la Spitalul Floreasca.
Pe 6 ianuarie 2020, managerul Spitalului Floreasca îl demite pe profesorul Beuran din funcția de șef Secție Chirurgie III, iar a doua zi, pe 7 ianuarie, îl numește în loc pe dr. Sorin Păun, soțul doctoriței curante a lui Iohannis și medic chirurg la altă secție.
Manevra s-a făcut în doi pași: în locul profesorului Beuran, care era șef la Clinica Chirurgie III, a fost adus dr. Mihnea Avram, care conducea Clinica Chirurgie II. Iar în locul dr. Avram a fost numit dr. Sorin Constantin Păun, soțul consilierei lui Iohannis, medic în secția respectivă.
Deci, Avram – șef la Chirurgie III, în locul lui Beuran, iar Păun – șef la Chirurgie II, în locul lui Avram. Lucrătura este atât de străvezie încât, parafrazându-l pe Iohannis, pare că a trebuit să izbucnească un incendiu ca să-și numească omul în funcție. „Au dat foc ca să-și numească omul!”, scria atunci un comentator foarte activ pe social media. Se non è vero è ben trovato.
Dr. Sorin Paun a mai fost în centrul unui scandal în 2016. În aprilie, când soția sa era deja consilier de stat la Cotroceni, fusese numit manager interimar al întregului spital, dar în septembrie, în urma unei situații tensionate create la UPU și fiind acuzat de tratamente neprofesionale împotriva medicilor din subordine, a trebuit să-și dea demisia.
În ianuarie 2010, dr. Păun revine pe cai mari, fiind numit şef secţie Chirurgie, în condiţiile în care la Ministerul Sănătăţii existau peste 50 de de denunţuri din partea medicilor cu care lucrează, pentru jigniri şi rele tratamente. Din 2016 şi până acum, 19 medici rezistenţi şi-au dat demisia, formulând în cererea de revocare a contractului de muncă faptul că nu mai suportă umilinţele la care sunt supuşi de dr. Păun.
Dar, până la urmă s-a arătat pricina. La numai două luni după ce preluse conducerea secției Chirurgie II, în martie 2020, dr. Sorin Păun și-a atacat doi colegi cu bisturiul, chiar în timpul unei operații. Pe masa de operaţie era o femeie de 86 de ani, care trebuia operată de tumoră de colon, dar care avea şi virusul hepatic C, o infecţie gravă, transmisibilă prin sânge. Chirurgul Sorin Păun „a înţepat, în mod deliberat, într-un acces de furie pe dr. Manolescu Ştefania şi pe dr. Gaspar Bogdan, martori la această agresiune fiind medicii prezenţi în sala de operaţie”, se arăta în plângerea adresată managerului spitalului de un grup de 16 medici revoltați de un asemenea comportament incalificabil.
În urma solidarizării tuturor medicilor din Clinica II, dr. Sorin Păun, soțul Soției Sale, n-a mai putut fi salvat și a trebuit să fie schimbat din funcție.
Și la acest medic există o problemă de caracter. Dacă se știa cu atâtea vulnerabilități, de ce s-a mai legat la cap dacă nu-l durea? A fost doar ambiția soției să-l vadă șef de clinică? Or, tocmai pentru că soția sa era într-o funcție înaltă a regimului, el ar fi trebuit să aibă decența de a rămâne mai retras. Ar fi fost mai apreciat. Dacă, așa cum se spune, este un medic bun, atunci chiar el ar avea interesul să se ferească de imaginea că ar fi umflat de funcția nevestii.
Minciunile unui huligan politic
La vremea respectivă, dr.Beuran era singurul șef de secție din spital care obținuse funcția prin concurs. Și totuși, vântul politicii i-a făcut pe șefii spitalului să nu respecte legea. Acum, probabil, vor plăti.
Instanța a confirmat ceea ce doctorul Beuran a susținut din prima clipă în privința nevinovăției sale. Dar a trebuit să treacă 2 ani și un vagon de lături turnate peste imaginea unui medic cu o carieră de peste 40 de ani, în care adesea a fost ultima speranță a atâtor oameni aflați în situații limită.
Una dintre hienele politice care s-a suit pe tragedia de la Spitalul Floreasca a fost deputatul USR Emanuel Ungureanu. E un fost brancardier adus în parlament pe valul huliganismului politic al străzii. El nu știe ce-i acela un protocol chirugical, dar îi învață pe chirurgi cum să țină bisturiul; n-așteaptă concluziile anchetelor, dar dă sentințe; n-a fost de față, dar spune ce s-a întâmplat; e urechist de profesie, dar pretinde că le știe pe toate. Este prototipul prostocrației care domină de ani buni instituțiile statului, al imposturii și infatuării drenate de Iohannis în fruntea politicii românești.
Reiau ce scria acest individ pe 28 decembrie 2029, la numai o săptămână de la tragica întâmplare de la Spitalul Floreasca:
„Beuran, fostul consilier prezidențial al lui Iliescu, a dat foc unei paciente în sala de operație!
Update, deși protocolul operator semnat de Beuran îl indică pe acesta ca fiind în sală la momentul incendierii pacientei, acesta a declarat presei că nu se afla în sală.
Dacă este adevărat ce susține verbal Beuran, înseamnă că acesta a comis fals și uz de fals susținând că a fost în sala de operație când de fapt nu a fost! Parchetul se va pronunța în acest caz după ce voi depune o sesizare penală pentru elucidarea modului în care a decurs tragedia.
Chirurgul Beuran, 66 de ani, un pesedist plagiator de renume, capul Umefistanului, ar fi fost în sala unde a luat foc o pacientă pe care a operat-o în data de 22 decembrie!.(…)
Pacienta a ars ca o torță câteva secunde până ce o asistentă a aruncat un lighean de apă peste masa de operație.(…)
Suntem blestemați ca popor ca în secolul 21 sălile de operație să fie populate de beurani incompetenți, dar bolnavi de putere!”, scria sâmbătă, 28 decembrie 2019, Emanuel Ungureanu pe pagina sa de Facebook.
Nu merită comentat prea mult ceea ce debitează acest individ. Am reluat din ce a putut să scrie acest ipochimen pentru a vedea cam care e nivelul. El nu știe prea bine câte mațe are în burtă, dar îl face incompetentent pe cel care cu peste 45.000 de operații efectuate…Nici măcar după sentința definitivă, care lămurește împrejurările incendiului, respectivul n-are minima demnitate să-și prezinte scuze pentru elucubrațiile sale lansate acum doi ani.
Comportamentul său detestabil are și o semnificație socială care ne privește pe toți: din lăturile pe care le aruncă în capul unor personalități medicale, îndeletnicire de care pare că este obsedat, el și-a construit un soclu de celebritate. Din „cazul Beuran” s-a hrănit vreme îndelungată. La Antena 3 este un invitat-etalon, răsfățatul postului. Problema de principiu când ni se scot ochii cu asemenea specimene nu este a telecomenzii – nu ne convine, schimbăm postul. Și nici a ratingului, pentru că e greu de crezut ce interes pot stârni asemenea indivizi în publicul larg.
Problema de fond este a valorilor pe care le promovăm în spațiul public.Și este una care ne interesează pe toți. Întrucât, promovând indivizi ratați și tarați, să nu ne mai mirăm că societatea românească este acolo unde este…
De la macularea publică a dr. Beuran nu a lipsit nici ministrul Sănătății de atunci, dr. Victor Costache. „Domnul profesor Beuran a fost demis ieri de către domnul manager, iar noi l-am demis din funcţia de preşedinte al Comisiei Ministerului Sănătăţii de chirurgie generală”, se alinia vremurilor dl.Costache, în cadrul unei conferinţe de presă din 7 ianuarie 2020. O cetățeancă de prin Brașov, Mara Mareș, fostă parlamentar, numită apoi consilier de stat la Cancelaria premierului Cîțu, s-a băgat ca musca în lapte în această discuție, elogiindu-l pe fostul ministru Costache, prin comparație cu dr. Beuran. Prezentă la o emisiune tv, fătuca despre care s-a scris că este „fiica regelui cartofului” din zona Brașov, purtătoare de decolteu cu potențial „pe culoarul executat de Raluca Turcan și Alina Gorghiu”, considerată „o promițătoare Eba II”, tânăra Mara a pus lumii o întrebare care nu mai are nevoie de niciun comentariu: „Nu vă supărați, dar este dovedit că domnul Beuran chiar salva vieți?”.
„Doctore, vreau măcar să pot bea apă!”
La câteva zile după ce a fost demis, în ianuarie 2020, dr. Beuran a avut forța morală să iasă în public cu o declarație de presă, adresându-se deopotrivă detractorilor și apărătorilor săi:
„Celor pentru care acest tragic accident a fost nu cauza, ci doar ocazia declanșării unor atacuri îndeosebi la persoana mea, culpabilizându-mă ab initio, le spun că-i înțeleg: într-o lume profund dezbinată, în care este nevoie de „trofee” pentru afișarea unor victorii triste, pot reprezenta o bună țintă.(…)
În cursul acestui an voi împlini 40 de ani de activitate chirurgicală. Aceste patru decenii de exercitare a unei profesii aflată aproape în permanență în luptă cu moartea înseamnă pentru mine, înainte de toate, satisfacția de fi putut reda sănătatea celor aproape 40.000 de bolnavi operați. Așa se explică – și nimic nu poate egala – empatia de care mă bucur în această perioadă din partea a sute de mii de concetățeni. (…)
Limbajul contestatar, stimulat în necunoștință de cauză și cu alte scopuri decât stabilirea calmă și obiectivă a adevărului legat de operația în discuție, face mult rău medicinii în general. Oamenii de bună credință înțeleg acest lucru.
Bolnava care a decedat era în stadiul terminal al unei boli nevindecabile. De o perioadă de timp nu mai putea bea nici apă. Am acceptat să refacem operația din rațiuni exclusiv umanitare. „Doctore, vreau măcar să pot bea apă!”, a fost rugămintea ei primordială, la internare. După prima operație, a reușit să bea apă, dar, după câteva zile, a intervenit acea hemoragie internă, gravă și aproape irepresibilă. A fost un eveniment nedorit din viața mea și a colegilor mei.
Evoc datele din această întâmplare cu trimitere nu la persoana mea, ci la sistemul social-politic de la noi, care, în cele câteva săptămâni de critici și aprecieri fel de fel, nu a ajuns la esența evenimentului. Responsabilii de organizarea sanitară nu cunosc, din păcate, filosofia practicii medicale chirurgicale, dar nu ezită să se pronunțe asupra ei (…).
Eu voi fi același, indiferent de evoluția evenimentelor, deoarece am convingerea că educația și competența pe care le am pot salva în continuare vieți omenești. Pentru această menire am un contract pe viață, printr-un jurământ moral și implicit deontologic pe care l-am respectat, iar în ansamblul situației pe care o discutăm, nu este nimic de comentat în ceea ce mă privește. Repet doar că tot ceea ce am făcut în acele împrejurări este inclus în principiile generale de protecție și salvare a vieții umane, în condițiile precare în care suntem obligați să lucrăm.
Voi continua să cred că medicina mi-a creat obligații în țara mea, față de compatrioții mei. Pe care i-am slujit și-i slujesc cu sufletul, mintea și conștiința curată. Nu voi ieși în stradă cu o pancartă pe care să scrie „Dr. Beuran vă oferă servicii chirurgicale în cele 1.380 de operații pe care le poate face într-un an” și nici nu voi răspunde la cele 15 solicitări de a pleca din țară, pentru a lucra definitiv în străinătate.
Voi rămâne aici cu credința că românii au nevoie de noi. Sunt dator față de ei cât voi exista pe această lume. Inclusiv pentru a încerca să le pot oferi șansa de a mai bea apă atunci când îmi șoptesc, „doctore, vreau măcar să pot să beau apă”, arăta în declarația sa de presă prof. dr. Mircea Beuran.
Nu înțeleg prea bine, în poză e dl profesor Octav Știrean sau dl profesor Beuran ?