Pora-pura şi doamna Lucia Hossu Longin

Nu o cunosc personal pe doamna Lucia Hossu Longin, iar de aproape am văzut-o cu ocazia unei recepţii la Athenee Palace, dar astea nu mă fac să nu apreciez incontestabilele sale calităţi de jurnalistă şi, înainte de orice, de realizatoare de televiziune. Dacă ar fi să amintesc doar serialul „Memorialul durerii” şi cred că ar fi suficient pentru a-mi justifica părerea. Nu cred că oricine s-ar fi putut încumeta să atace o atare temă şi s-o şi ducă la bun sfârşit, primind în final atâtea laude şi premii. Nici pe Andreea Pora nu o cunosc personal, iar drumurile noastre publicistice nu ni s-au intersectat niciodată. De la bun început m-au frapat stridenţa apariţiilor sale, dorinţa manifestă de a tranşa discuţiile numai cu opiniile sale şi, mai presus de orice, poza sa de PURĂ absolută! Relativ repede am ajuns să ştiu aproape în amănunt ce va spune, mă interesau doar numele proprii pe care le incrimina sau pe care, eventual, le lăuda. Pe urmă, o cunoştinţă probăsistă cu state vechi m-a şocat când i-am zis să comentăm împreună unele afirmaţii făcute de Andreea Pora într-o emisiune de la TVR. Stupefiant pentru mine, am fost taxat că dau dovadă „de masochiosm, urmărind o atare analistă!”.

Ajungând la termenul ANALIST, vreau să spun că este al doilea fapt care m-a şocat în cazul respectiv. Este vorba de nonşalanţa cu care, în apariţiile televizate, abordează domenii dintre cele mai diferite: social, politic, cultural, economic etc. etc. O nonşalanţă demnă de Giovanni Pico della Mirandola! Prin februarie 2010, ciulisem urechile când, la o televiziune de ştiri, l-am auzit propunând-o la şefia TVR chiar pe unul dintre campionii traseismului politic postdecembrist, Radu F. Alexandru, pe care-l cunoscusem cândva în birou la Dinu Săraru, directorul Teatrului Mic, şi la care parlamentarul de acum venise să-i aducă piesuleţe ale căror eroi erau bravi utecişti. În viziunea dramaturgului ce se visa urmaşul lui Mihail Davidoglu, cu a sa „Cetate de foc”, Pora era o pură desăvârşită pentru un atare post.

Am ciulit şi mai tare urechile când am văzut că respectiva publicistă şi alte câteva nume de la nu mai ştiu ce „organe” ale puterii băsiste au primit contracte grase la TVR. Ca să nu fie nicio discuţie erau – toţi – cădelniţători recunoscuţi ai Cotroceniului, în primul rând, şi ai puterii. Ca şi alţi confraţi, m-am întrebat cum de mahării TVR nu s-au gândit ca, măcar de sămânţă, să aducă şi pe cineva independent? Atunci, de pildă, putea fi luat Cristoiu, care era la modă întrucât, alături de Octavian Paler, tuna şi fulgera împotriva puterii la emisiunea „Sinteza zilei” (oare de ce Gâdea nu dă publicităţii contractul lui?). E drept că, relativ repede, Cristoiu s-a alăturat coruleţului puterii. Ce s-a întâmplat între timp se ştie: niciuna dintre emisiunile cădelniţătorilor nu s-a impus, audienţele TVR au scăzut ca apele Dunării în timpul marilor secete. Un exemplu edificator: de Crăciunul trecut am mers într-un sat din Oltenia. Acolo, televizorul nu prindea TVR, la care se urmărea doar „vremea” Romicăi Jurcă. Cablistul a constatat că defecţiunea e din aparatura de retransmisie, dar a adăugat: „Vă daţi seama că, de trei săptămâni, nimeni nu s-a uitat la TVR, pentru că, altfel, toţi din sat au telemobile, şi ar fi reclamat?”. Acum, când s-a constatat că, la TVR, s-au făcut mişmaşuri financiare, mai puţin cu sumele datorate comandoului cădelniţătorilor, a izbucnit scandalul. Firesc, s-a ajuns şi la contractele „nesimţite” şi la anularea lor, dar titularii au sărit ca arşi. Şi ei, şi locotenenţii lor ideologici au strigat în cor „epurare politică la TVR”, uitând să discute şi cum s-a ajuns la gaura din buget. Şi ei, şi locotenenţii lor ideologici uită că alţi invitaţi din emisiuni aveau prestaţii de ţinută, dar nu primeau nici măcar paharul cu apă. Şi ei, şi locoteneţii lor ideologici nu se întreabă de ce vedeau doar portocaliu când, în realitate, era vorba de un curcubeu politic. Nu, ei nu sunt vinovaţi, iar la o emisiune de la B1 TV în care se discuta dezastrul dela TVR, Pora-pura îi găsea vinovaţi pe doamna Lucia Hossu Longin – pentru că e pensionară, dar face parte din CA, de unde primeşte nu ştiu cât, „are toată familia în TVR”, iar într-o lună din 2011 ar fi încasat bani pentru „Memorialul durerii” -, şi pe Traian Bărbulescu, membru al CA, care, şi el, e pensionar acum, dar care, ales în urma unui vot masiv al salariaţilor din studiourile regionale şi având o mare platformă de susţinere, nu a acceptat să facă jocul lui Lăzescu. Pora-pura era deranjată întrucât publicista respectivă pusese punctul pe i şi denunţase public prăbuşirea TVR, găurile din buget şi marile deficienţe manageriale. Nu a zis nimic despre suma lăsată în vistieria TVR de Valentin Nicolau şi evaporată sub Lăzescu în stil saharian. A sărit ca ars şi un alt mare belfer al contractelor – Mircea Marian. Curios ori nu, şi el are aceleaşi ţinte – Lucia Hossu Longin şi Traian Bărbulescu -, despre „Memorialul durerii” ajungând să susţină că este o emisiune „destul de prăfuită”. În rest, nimic despre falimentul TVR şi părticica lor de răspundere morală, profesională şi chiar civică! Dacă ştiu ce este aşa ceva…