Cu ani în urmă, cînd făceam emisiuni la RadioTotal, mai ales după miezul nopții, îmi plăcea să sting lumina în studio și să rămîn într-o legătură strict sonoră cu ascultătorul.
Încercînd să nu mă trădez, intram într-un joc cu omul de la telefon, încercînd să ghicesc mai multe despre el, pornind de la ton, de la vocabular, de la construcția frazei, de la felul cum aborda subiectul. Încet-încet, îi construiam un portret. Bunăoară, îi descopeream, destul de repede pe nevăzători. Sunt oameni sensibili, cu o voce clară, care vorbesc, de obicei, mai tare. Nu au somn. Mulți dintre ei sunt copleșiti de singurătate, de îndoieli și au un chef nebun de povești. Vor să comunice cu orice preț, să descarce o parte din povara întunericului care-i apasă.
Îi știam după voce pe abonații postului, unii care voiau să vorbească doar ca să se afle în treabă și să vorbească despre orice. Erau un fel de doctori într-ale nimicului. Îi simțeam și pe cei care nu mă suportau și care intrau în direct doar ca să muște.
Mult mai tîrziu, cînd am deschis porțile comentariilor la sfîrșitul articolelor mele, am descoperit că și postările pot fi niște mesaje lansate în universul internetului. Şi ele spun cîte ceva, uneori enorm, despre autorii lor. Şi pot fi cartușe periculoase în operațiuni de diversiune politică. Spre deosebire de întîlnirile radiofonice, postările au evoluat rapid și au devenit un instrument de propagandă. De la reacțiile de bună credință, de la replici, ironii şi completări, postările au devenit parte dintr-un sofisticat mecanism de promovare sau de protejare a imaginii unui politician. La început, tot felul de cititori intrau în dialog sau încercau să acrediteze un alt punct de vedere. De prin anii 2000-2005, au început manevrele otrăvite, dezinformările, știrile false. Şi toate, orchestrate profesionist! Îmi aduc aminte de perioada de aur a Coanei Joițica, zisă și Blonda de la Cotroceni și „Nuți, spaima…“. Cu ea a fost lansată tehnica prezenței mediatice multiple. O întîlneai și pe net, și pe televiziuni, și în revistele glossy, și la radio și la festivități. Numai să se vadă, cu tocuri, cu poșete, cu mașini, cu valea dintre sîni, cu vacanțe și petreceri, cu evenimente și cu scîrboase complimente care trădau slugărnicia anturajului. Atunci am simțit, pentru prima dată, că un mecanism enorm și destul de bine pus la punct funcționează în jurul cucoanei.
N-apucai să scrii două vorbe mai aspre despre ea că te trezeai cu un cîrnat de reacții de la cititori. Spre deosebire de cititorul obișnuit, postacul plătit de partid sau de politicianul de tip Nutzi este un slujbaș cu oarece dexteritate pe calculator. Şi cu foarte puțină imaginație. Are frazele scurte, fără subordonate și judecata lui este ca o înjurătură de mamă împachetată în hîrtie de ziar. El trebuie să apere un personaj pentru care lucrează. Si trebuie să reacționeze la o sumedenie de critici pe domenii de care nu are habar, asta în vreme ce cultura și imaginația, vizibil sărace, gîfîie la a doua sau la a treia postare. Poate folosi cel mult 10 argumente, cu înjurături cu tot. Că, să zicem, Elena Udrea este frumoasă și elegantă, că este plină de idei, că vrea să facă treabă, că are proiecte, că…. mai urmează tot felul de adjective, livrate, de obicei, pe o listă scrisă tot la comanda cucoanei. Şi. dacă termina cu laudele, mai adăuga două-trei acuzații. Că te plătește PSD-ul sau liberalii (încă nu erau înfrățiți și nici contopiți), că ești comunist, că ai furat și tu ceva la viața ta și că ești de rea-credință etc. Am aflat, destul de repede, că în afara grupelor de postaci de la principalele partide politice mai funcționau și cîteva firme cu echipe de 10-15 oameni, cu calculatoare performante și cu programe de căutare avansată. Şi unde găseau cîte ceva despre Elena Udrea interveneau cu postări în apărarea ei sau cu atacuri la adresa autorului sau a publicației. Mărturisirile făcute pe la televiziuni de Cristian Călugaru, șeful postacilor PDL, ar putea ajuta pe oricine să înțeleagă foșgăiala politică de pe net, orchestrată în slujba unui partid sau a unui candidat.
Fenomenul a început să se relanseze. Suntem în prag de alegeri. Postacii cu imaginația lor săracă și cu tonul lor arțăgos se agață imediat la coada textului. Şi scriu că te plătește Dragnea, că serviciile te susțin, că ești laș, că ești depășit, că ești coadă de topor, de regulă la PSD sau la ruși. Şi iar, de la capăt: că te plătește Dragnea (sau că aștepți banii, sau că ești abonat la… sau că ești în solda etc). Pe postac nu-l interesează nici Dragnea, nici libertatea presei și nici nu vrea să schimbe ceva. Lui Liviu Dragnea îi ajung două-trei posturi de televiziune unde să înșire prevederile Programului de guvernare al PSD și în rest, salutare taică! Poate să crape toată media din România.
Pentru postac nu există oameni liberi sau independenți. El înțelege presa în limitele condiției sale. „Fac asta pentru că mă plătesc. Şi pe cei care scriu trebuie să-i plătească un partid sau un politician. Altfel, de ce ar scrie?“.
Un om care are o altă părere încearcă un dialog. Are o idee și un limbaj. Postacul nu vrea decît să te înjure și să te lovească din trei-patru. Şi este sărac în argumente. Şi cam ticălos. Preia cu copy -paste același text pe care îl plimbă pe la articole diferite. El nu știe decît patru-cinci înjurături pe care le mută pe tot netul, la toate articolele și la toți politicienii.
Postacul nu este cititor: Mai degrabă l-aș numi un contrabandist de comunicare. E ultimul produs al mizeriei politice din România. Şi… cam atît!
corectez: nu PENTRU CĂ CĂD CĂ, corect e PENTRU CĂ VĂD CĂ…
Fraierii cred gresit că postacii-s plătiți, da dar nu toți! Io și alții nu suntem plătiți, eu înainte uram PSD pentru că ziceam că-s comuniști, ACUM SUNT PRO PSD PENTRU CĂ CĂD CĂ NU-S COMUNIȘTI, SUNT SOCIALIȘTI ȘI NE-AU MĂRIT PENSILE ȘI SALARILE PE CARE BĂSESCU-PDL LE-AU TĂIAT!!!
Foarte corecta observatia ta. PNL oamenilor lui Basescu, PMP, USR si Plus odata venite la guvernare vor reduce din nou salarile si pensiile conform pricipiului liberalismului de parada 70% din plus valoarea nou creata in conturile lor si 30% in buzunarele sclavilor de pe plantatie.
Cel mai simplu mod de a scăpa de toate abjecțiile postate este acela de a nu mai de nimănui posiblitatea să-și exprime părerea,nu cred că ar fi vreo mare pagubă și nu cred că se ia în serios volumul de postări raportat la audiența acelei publicații,din ce am observat nimănui nu-i pasă cu adevarat de argumentele aduse în favoarea sau contra unei idei exprimate pe aceste platforme on-line
De vreme ce orice postare are îndărăt un… postac, dl CN înjură TOȚI postacii; cititorii au de-a face cu biblioteca, nu cu… postările ziariștilor! Da, au dreptate cei care spun că postările nuanțează de la alfa la omega temperatura societății, postările sunt stetoscopul cu care un bun diagnostician poate lua pulsul societății vii, libere! Daaar – vb. lui Jiji – mai este ceva: există postaci care iau fața multor… jurnalaci (îmi pare rău, sufixul este și la… aurolaci!), atât prin acuratețea analizelor vii, cât și a culturii solide, a stilului colorat, alert! Din nefericire, peste 3/4 dintre jurnaliști au trădat jurământul… deontologic, vânzându-se unor găști, bande de gangsteri autohtone, dar – și mai rău! – alogene, dependenți de girul lor „ideologic”, precum aurolacul de… punga lui. De ce se învârt jurnaliștii români în jurul cozii și nu au curajul neuro-chirurgilor sau a celor ce fac grefă pe cord? Postacii nu pun diacriticile, „jurnalacii” nu pun punctul pe „i”!… Nu se face diferența fundamentală dintre informarea obiectivă și comentariul subiectiv, partizan!
Marturisile lui Cristian Calugaru demonstreaza ca intr-adevar exista postaci platiti pentru un partid sau altul ,pentru un candidat sau altul o intreaga fosgaiala politica.Relansarea fenomenului duce la reactii de adevrsitate si insulta fata de ziaristii care nu scriu conform celor dorite de acestia ,desi autorul arata ca are libertatea necesara de a-si concepe articolele sie xprima crezul ceea ce este de felicitat.In general cred ca nu numai aprobarea,dar si critica este de apreciat ,mai ales cand -ma refer la diferitele alte articole si situatii-care produc revolta etc.Cred ca un ziarist cu structura formata si conceptii clare trebuie sa fie impasibil la valurile ce se lovesc de stanca ,mai ales ca gradele de cultura sunt foarte diverse.Cel mai dificil este emotionalul de care omul-postac platit,neplatit ,comentac etc-se lasa cuprins si exprima emotii nu idei.Problema mea este insa ca am suferit din cauza cenzurii instituite aici,frecventa mai mult sau mai putin la unii ziaristi si -mea culpa-uneori chiar am avut reactii de revolta .Recent,chiar la un articol al dlui CN „duamna”@lili avea 3-4 comentarii din acelea cu linkuri,si singurul pe care l-am trimis nu a aparut.Increderea adica credinta si dorinta de a face bine ne pot ajuta.Pt.efortul sau de a ne gazdui si suporta urez numai bine atat dlui CN cat si colectivului.
Ala care injura postacii cum se numeste?
In primul rand felicitari pentru ideea de-a raspunde cititorilor si postacilor !
In al doilea rand vreau sa va spun ca eu personal urmaresc anumiti ziaristi tocmai pentru calitatea comentariilor postate la articolele lor (pe unii ziaristi chiar ii suspectez ca isi pun comentarii la articolele lor pentru a completa anonim informatia din articol :).
Referitor la citit, pot sa va spun ca citesc toate comentariile pentru a percepe cat mai corect reactia cetatenilor. Nu e foarte greu sa-i depistezi pe hateri sau pe cei cu misiune. In general au un discurs liniar, fara gandire sau emotie. Ceilalti insa sunt valorosi. Daca le cititi comentariile va dati seama despre suferinta societatii. Cel mai dureros este sa vezi un ziarist care este contra curentului popular desi simte la fel dar este obligat din motive financiare. Pana de curand v-am perceput ca fiind in situatia asta ingrata… pacat ! Cred ca ati ajuns la un nivel financiar suficient de ridicat incat sa va permiteti luxul de-a critica impartial.
Majoritatea postacilor sint cu ochi albastri.