Poveşti nebune, visuri minunate, piraţi, lumea circului, anticipaţie şi… politică

Astăzi debutează la Cannes unul dintre cele mai vechi şi prestigioase festivaluri, care se va desfăşura până în 22 mai. Competiţia va avea un juriu prezidat de către Robert De Niro, alături de alte nume prestigioase precum Uma Thurman şi Jude Law. Nu vor lipsi importanţi cineaşti ca Pedro Almodovar, Lars von Trier, Nanni Moretti sau Terrence Malick. Gata pentru covorul roşu, Johnny Depp, Penelope Cruz, Brad Pitt, Sean Penn, Mel Gibson, Jodie Foster, Marion Cotillard, Antonio Banderas, Carey Mulligan, şi splendida Melanie Laurent, gazda ceremoniei, cunoscută şi publicului român din producţia „Concertul” a regizorului Radu Mihăileanu. Primul ei rol important a fost Lili din „Je vais bien, ne t’en fait pas”, regizat de Philippe Lioret, pentru care a fost răsplătită cu „César” pentru cea mai bună speranţă feminină.

Sosirea actriţei Uma Thurman

Melanie Laurent a colecţionat succesele unul după altul şi are proiecte ambiţioase. Repetă mereu că i-ar fi plăcut să ştie să spună nu. La 28 de ani, a turnat în 25 de filme, finalizează montajul primului ei lungmetraj, „Cei adoptaţi”. Pe drumurile carierei de actriţă supusă diverşilor Pigmalion, ea a preferat o viaţă de „free rideuse”. A făcut între timp turul lumii cu burlescul „Inglorious Basterds”, alături de regizorul Quentin Tarantino, concretizându-şi visurile de independenţă. Actriţa fost numită „un soldat în rochie cu flori”, dăruind publicului un disc personal, un fel de inventar melancolic al căutărilor sale amoroase. A petrecut doi ani în faţa unui computer, a unei mese de mixaj şi a unui ecran pentru a realiza primul său album cu cantautorul irlandez Damien Rice. „Am făcut albumul viselor mele, un melanj de pop, rock şi baladă. Când compun cântece, povestesc ceea ce mi se întâmplă, despre oamenii pe care i-am întâlnit. Fiecare piesă corespunde unei poveşti de dragoste. Aş putea să dau fiecărui cântec prenumele unui bărbat pe care l-am iubit. La început am dorit să construiesc un album cronologic, ca şi istoria vieţii mele. Dar el s-a terminat cu titlul «Kiss». În presă mi se atribuie o imagine de luptătoare, dar multă lume nu ştie că am început să fac această profesie de la 14 ani. Am aşteptat 10 ani pentru un rol important. Acum, scriu un al doilea scenariu…”

O scrisoare de dragoste pentru Paris

Carla Bruni şi Owen Wilson în Midnight in Paris

Festivalul va debuta cu pelicula „Midnight in Paris”, o comedie făcută din pasiune, semnată de Woody Allen, care va fi în afara concursului şi a cărei filmare în capitala Franţei, anul trecut, a făcut mult zgomot. În fotografiile promoţionale pot fi văzuţi Owen Wilson îmbrăţişând-o pe Rachel McAdams şi Carla Bruni-Sarkozy în rolul unui ghid pentru turiştii din Muzeul Rodin. În distribuţie, nume mari: Marion Cotillard, Kathy Bates, Adrien Brody, Gad Elmaleh, Léa Seydoux. Nu se ştie exact care este intriga. Scenariul, care ar amesteca, după câte se spune, mai mule epoci, este „top secret”. Ceremonia de deschidere de astăzi va pune capăt suspansului.

La vârsta de 75 de ani, Woody Allen mărturiseşte că semnează „o scrisoare de dragoste pentru Paris. Îmi place să-mi arăt peliculele la Cannes, pentru că publicul este formidabil. În filmul meu se întâlnesc două persoane, ele beau împreuă un pahar. Dintr-odată m-am gândit la o poveste. Cinemaul îţi permite să construieşti poveşti nebune, visuri minunate. În Noaptea mea de la Paris am construit o lume paralelă, ireală. Am adus în ea femei magnifice şi artişti eterni, precum Ernest Hemingway, Scott şi Zelda Fitzgerald, Salvador Dali, Pablo Picasso, Cole Porter, Gertrude Stein sau Luis Bunuel. Pe scurt, eroii tinereţii mele”. În film, Owen Wilson este un scenarist la Hollywood care încearcă cu disperare să scrie un roman. Un scenarist-scriitor texan care îşi trăieşte angoasele, încercând să fie relaxat, se plimbă pe plajă în boxeri, cu o planşă de surf sub braţ. Americanii asociază Parisul cu romantismul. „La fel ca şi Paul Gauguin, care a plecat din Franţa pentru a se instala în Polinezia, şi eu am evadat din New York. Filmul meu este un apel de a te simţi bine în prezent. Trecutul şi nostalgia sunt o capcană”.

Woody Allen, alături de Carla Bruni în timpul filmărilor

Woody Allen mărturisea că dorinţa sa este de a face în curând un film cu Roberto Benigni, care are deocamdată titlul „The Wrong Picture”. Pelicula va fi turnată la Roma, care „este un mariaj perfect între lumea antică şi lumea modernă”. Încă nu se ştie dacă pe covorul roşu va apărea Carla Bruni, soţia preşedintelui francez, deşi marketingul insistă să fie prezentă diva de la Elysée, alături de soţul său, Nicolas Sarkozy, care, cu siguranţă, nu va ajunge.

Şi dacă după toate acestea se mai poate vorbi şi despre cel mai exploziv film, prezent în selecţia oficială, dar în afara competiţiei, este amintită „La Conquete” (Cucerirea), pelicula regizorului Xavier Durringer, o satiră caustică la adresa lui Sarkozy, inspirată de necruţătoarea demascare a politicii anglo-americane în Irak. Filmul francez se concentrează pe momentul electoral din mai 2007, în urma căruia Sarkozy a ajuns pe scaunul lui De Gaulles şi, conform realizatorilor lui, spune povestea unui om care câştigă puterea, dar îşi pierde soţia, pe Cecilia. Nimeni n-a văzut până acum decât anunţul şi câteva fotografii frapante prin asemănarea actorilor cu personajele interpretate: Denis Podalydès-Nicolas Sarkozy, Saïda Jawad-Rachida Dati şi Florence Pernel-Cécilia Sarkozy. Scris de Patrick Rotman, având ca punct de referinţă „The Queen” al lui Stephen Frears, filmul ar putea bulversa peisajul cinematografic francez, destul de sărac în producţii politice despre epoca contemporană. Anunţată ca un film de ficţiune, deci de un realism relativ, pelicula este aşteptată cu nerăbdare de jurnalişti şi de distribuitorii din întreaga lume. Presa o consideră „Evenimentul” ediţiei.

Croisette, motor!

Michel Piccoli în Habemus Papam

A patra parte a seriei „Piraţii din Caraibe”, intitulată „Pe ape şi mai tulburi”, îi va aduce în 14 mai pe covorul roşu de la Cannes pe Johnny Depp şi Penelope Cruz. Pelicula va avea premiera în România pe 20 mai.

Johnny Depp se întoarce la rolul care l-a consacrat într-o aventură plină de acţiune cu mulţi monştri şi plină de neprevăzut, iar Penelope Cruz o interpretează pe misterioasa Angelica. Nenumăraţi zombi şi sirene sunt doar câteva dintre făpturile cărora trebuie să le facă faţă în această peripeţie.

Cel mai hollywoodian dintre ele, „Pe ape şi mai tulburi”, proiectat în afara competiţiei, filmul regizorului Rob Marshall, adaptat după un roman de Tim Powers („On Stranger Tides”), turnat în 3D între Hawai şi Porto Rico, de autorului filmului „Chicago”, pare să fie mai aproape de primul episod, cu o intrigă mai puţin complexă, dar cu efecte speciale, plin de cascade şi lovituri. În afara celor doi actori amintiţi, distribuţia îi mai cuprinde pe Geoffrey Rush, din nou în rolul căpitanului Hector Barbossa, pe Kevin. R McNally, în rolul camaradului său, Joshamee Gibbs, pe Astrid Berges-Frisbey. De data aceasta lipsesc Keira Knightley şi Orlando Bloom. Primele trei părţi ale ecranizării s-au dovedit profitabile, cu o reţetă de 2,7 miliarde de dolari în întreaga lume.

Cel mai aşteptat film pare a fi însă „The Tree of Life”, semnat de Terrence Malick, anunţat la Cannes încă de anul trecut. Regizorul a refuzat însă să vorbească despre el, aşa încât este înconjurat de mister, în care amestecă autobiografia şi originile lumii. Sean Penn şi Brad Pitt, cele două staruri din distribuţia acestui al cincilea lungmetraj al autorului peliculei „La Ligne rouge”, au fost şi ei la fel de discreţi. Se ştie totuşi că este un film de două ore care are ca temă copilăria şi se bazează pe amintirile din Texasul anilor ’50 ale unui bărbat pe cale de a deveni tată. Cu toate acestea, este considerat unul dintre favoriţii la Palme d’Or. Unul dintre momentele cele mai aşteptate ale filmului este secvenţa în care regizorul texan arată originile Universului în incredibile imagini care amestecă eclipsele Soarelui, vitraliile unei biserici cu viziuni onirice şi amintiri primordiale.

Cel mai original se anunţă „The Artist”, regizat de Michel Hazanavicius, producţie alb-negru, sfidând modernitatea în epoca cinematografului digital. Jean Dujardin joacă rolul unui actor din filmul mut, al cărui destin se încrucişează cu acela al unei tinere figurante, interpretată de Berenice Bejo, în zorii filmului vorbit. Turnat la Hollywood, acest proiect original, ambiţios şi riscant va atrage probabil atenţia spectatorilor şi va suscita multe discuţii.

Kirsten Dunst în Melancholia

Despre „Melancholia” lui Lars von Trier se spune că ar fi cel mai derutant. Un meteorit provenit de pe planeta „Melancholia” stă se abată asupra Pământului. Distins cu Palme d’Or în 2000, pentru „Dancer in the Dark”, regizorul danez regăseşte onorurile Croisettei cu un film de anticipaţie. Charlotte Gainsbourg (sora), Kirsten Dunst, în rolul unei soţii în alb (care a înlocuit-o pe actriţa Penelope Cruz, care s-a hotărât pentru „Piraţii din Caraibe”), Kiefer Sutherland (cumnatul), Charlotte Rampling, în rolul mamei, John Hurt, în rolul tatălui, sunt cei mai importanţi actori ai acestei imaginate coliziuni a Pământului cu o altă planetă. Filmul este înscris în competiţia oficială. Primele imagini evocă o atmosferă în stilul Stephen Frears, depăşită rapid de una feerico-dramatică. Imaginea semnată de Manuel Alberto Claro oferă scene biblice în stilul prerafaelit. Apariţia, în plin haos, a unei eroine blonde, lungită nud pe iarbă, este o aluzie la „Antichrist”, cel care a provocat scandal la Cannes în urmă cu doi ani. Să sperăm că reacţia nu va fi aceeaşi la această ediţie. Filmul se distinge prin efectele speciale. „Antichrist puncta un fel de cerc cu amintiri din copilăria mea. Melancholie deschide un alt timp şi închide un alt ciclu. Acest film mi-a fost inspirat de un psihanalist în faţa unei mari catastrofe”, amintea regizorul. Acest sfârşit al lumii este o pură utopie?

Antonio Banderas în pelicula The Skin I Live In

Ca la aproape fiecare ediţie, vor fi şi pelicule ce vor deranja. Cea mai interesantă dintre ele se anunţă „Polisse”, regizată de franţuzoaica Maïwen Le Besco, autoarea filmelor „Pardonez-moi” şi „Bal des actrices”, aflată de asemenea în competiţie. Un film dur despre poliţie, inspirat de un reportaj privind brigada de protecţie a minorilor din Paris. Anchetă pe teren, scene realiste ale depoziţiilor unor copii violaţi, interogatorii ale pedofililor… Tânăra regizoare este cunoscută pentru capacitatea de a explora, fără mănuşi, cele mai sordide aspecte ale naturii umane. „Cu ea, a juca devine un fel de aruncare în abis”, afirma Karin Viard, care formează, împreună cu Joey Starr, Nicolas Duvauchelle şi alţii o distribuţie redutabilă. Un documentar-ficţiune despre care în mod sigur se va scrie mult.

Un festival fără un film iconoclast îşi pierde din atracţie. Regizorul Nanni Moretti salvează acest aspect cu „Habemus Papam”. Evident, numai italianul care a făcut „La Messe est finie” putea avea ideea de a-l psihanaliza pe Papă. La Basilica Sfântul Petru, când noul Papă trebuie să se prezinte mulţimii, este depăşit de situaţie şi fuge. Soluţia în faţa acestui obstacol este o terapie psihanalitică. „Habemus Papam” este precedat la Cannes de ecouri favorabile, după cele nefavorabile ale Vaticanului. Lansată la mijlocul lui aprilie în Italia, această comedie iconoclastă s-a plasat imediat în fruntea box-office-ului. Performanţa lui Michel Piccoli a fost şi ea apreciată. S-ar putea crede, spun jurnaliştii, că regizorul, posesor deja al unui Palme d’Or pentru „Camera fiului”, ar putea dubla miza.

Jodie Foster, Mel Gibson şi castorul

Un anunţ pasionant pe Croisette. Jodie Foster, în faţa şi în spatele camerei de filmat. Mai ales că pe generic figurează actorul care reuşeşte să provoace întotdeauna scandal la Hollywood, Mel Gibson, în „The Beaver” (eufemism pentru organele genitale ale femeii). Jodie Foster mărturisea că a fost solicitată să schimbe titlul filmului şi se întreba de ce. „Filmul meu vorbeşte despre crize spirituale, ale singurătăţii, despre depresie. Este o poveste neagră pe care o folosesc pentru a arăta starea mea de suflet de acum. O parabolă pentru a spune: vreau să trăiesc, vreau să respir încă”, explica ea. Mel Gibson joacă rolul unui om de afaceri deprimat, în pragul sinuciderii, care reuşeşte să-şi regăsească bucuria de a trăi datorită unei marionete vorbitoare. Cei care au văzut deja filmul l-au declarat „excepţional” pe actorul cel mai hulit al multor publicaţii. Cheia filmului pare să fie o scenă de alcov în trei: el, Jodie Foster şi… castorul! S-ar părea că este filmul cel mai atipic şi va fi proiectat în afara competiţiei.

Michael Radford va oferi, hors-concours, o paranteză muzicală cu biografia genialului Petrucciani. Nume cunoscute sunt şi Fraţii Dardenne, care au mai câştigat Palme d’Or de două ori, cu „Boy with a Byke”, Paolo Sorrentino cu „This Must Be the Place” şi Pedro Almodovar cu „La piel que habito”, cu Antonio Banderas în rolul titular. Julia Leigh, din Australia, este o prezenţă interesantă, cu adaptarea după propria sa nuvelă, „Sleeping Beauty”.

Un documentar despre Diana

Polemici au fost deja aprinse asupra peliculei „Unlawful Killing”, susţinută de Mohammed Al-Fayed, ex-proprietarul magazinelor Harrods, tatăl lui Dodi, mort împreună cu fosta soţie a prinţului Charles. Filmul nu va rula în Marea Britanie dacă nu va fi scoasă o fotografie inedită cu Lady Diana murind în Mercedesul care s-a lovit de stâlpii tunelului Alma din Paris, în tragica seară din 31 august 1997. Se pare totuşi că această fotografie va fi arătată în această peliculă. Filmul nu povesteşte despre o conspiraţie înaintea accidentului, ci de o conspiraţie după incident, organizată de oficiali englezi. Concomitent cu acest documentar va ieşi o nouă carte, „Diana Inquest: Part 4: The British Cover-Up” de John Morgan, în care se susţine că examenele toxicologice ale prinţesei De Galles ar fi fost schimbate în Cross Hospital din Londra cu cele ale altei femei. Iată de ce acum Morgan cere un test independent ADN-ului.

O divă de circ

Robert Pattinson şi Reese Whiterspoon în Water for Elephants

Deosebit de aşteptată este pelicula „Water for Elephants” a regizorului Francis Lawrence, ecranizare a romanului Sarei Gruen, mai ales pentru actorul şi muzicianul Robert Pattinson, cunoscutul vampir Edward Cullen din „Twilight”, care spunea: „Am fost toată viaţa mea un vampir, dar acum vreau să devin un actor credibil. Iubesc sobrietatea şi consider că faima este un handicap”. Se poate lăuda cu un cont de peste 20 de milioane de euro, iar pentru revista „Time” este unul dintre cei mai importanţi actori. Alături de el joacă, în rolul unei artiste de circ care lucrează cu elefanţi, superba Reese Whiterspoon, faimoasă pentru „Victoria blondelor”. „A trebuit să studiez limbajul corpului şi al modei anilor ’30. M-am îndrăgostit de inteligentul elefant Tai, cu care am lucrat timp de cinci luni. Şi în tot acest timp m-am pregătit cu acrobaţi şi coregrafi de la «Cirque du Soleil». A trebuit să fac acrobaţii pe sârmă, la înălţimi mari, fără plasă, să stau în picioare pe un cal, aşa cum fac adevăraţii acrobaţi. Să nu vă închipuiţi că n-am căzut de nenumărate ori. În circ am trăit senzaţia că suntem toţi într-o mare familie”.

Robert Pattinson şi elefantul Tai

În perioada Marii Crize din America, Jacob Jankowski dă un examen pentru laureat şi pentru o noapte de dragoste cu cea mai frumoasă fată de la medicina veterinară. Un tragic incident, în care îi mor părinţii, îi întoarce toată viaţa pe dos, conducându-l pe o linie paralelă. Lăsându-şi întreaga casă din cauza datoriilor acumulate de tatăl său, abandonează universitatea şi se îndreaptă către lumea circului Benzini. Pelicula este anunţată ca un bestseller sentimental cu acţiunea plasată în America anilor ’30. Costumele, toate lucrate de mână, cu artă, sunt semnate de celebra Jacqueline West.

Belmondo şi Bertolucci, omagiaţi

Desigur, nu pot lipsi filmele emoţionante. Pentru primul loc la acest capitol pare a concura „Belmondo, itineraire”, regizat de Vincent Perrot şi Jean-François Domenech. Registrul său artistic, carisma personalităţii sale, precizia jocului lui actoricesc, ironia cuvintelor sale, uşurinţa mişcărilor şi alura sa au făcut ca el să devină, alături de Jean Gabin şi Michel Simon, unul dintre cei mai mari actori francezi din toate timpurile. Organizând o seară specială „Jean-Paul Belmondo”, Festivalul îi aduce un omagiu actorului ale cărui titluri magnifice, „L’As des as”, „Le Magnifique”, „L’Alpagueur”, „L’Homme de Rio”, readuc în memorie o carieră extraordinară. Înaintea unui dineu în onoarea lui, Bebel va asista la proiecţia acestui documentar, din 17 mai, în care se regăsesc prieteni, ca Lautner, Galabru, Marielle, şi admiratori ai artistului din tânăra generaţie, cum ar fi Dujardin, Cassel, Dupontel. O frumoasă aventură dincolo de ecran.

Lui Bernardo Bertolucci i se va oferi „Palme d’Or” pentru întreaga carieră. „Este un premiu care mă face să privesc înapoi, dar în realitate să simt că sunt din nou pe val. Viitorul meu se numeşte pelicula «Io e Te» (Eu şi tu), după volumul lui Niccolo Ammaniti. După maladia pe care am avut-o e minunat că am putut să mă întorc la lucru. Aş fi preferat să pot lucra stând în picioare, dar… acum sunt într-un scaun cu rotile”. În 16 martie a împlinit 70 de ani. A avut întotdeauna un raport strâns cu cinematograful francez. Între sex, politică şi budhism, peliculele sale, „Ultimul tango la Paris”, „Novecento”, „Luna”, „Tragedia unui om ridicol”, „Ultimul împărat”, „Ceai în deşert”, „Micul Buddha”, „Dansez singură”, „Visătorii”, i-au adus o carieră internaţională cu 9 Oscaruri, având alături staruri precum Marlon Brando, Robert De Niro, Jean-Louis Trintignan, John Malkovich, Sandrelli… „Adevărata mea dragoste, pot s-o declar şi acum, a fost şi rămâne filmul”.

Românii, din nou la Cannes

La source des femmes de Radu Mihăileanu

Regizorul Radu Mihăileanu revine cu filmul „La Source des femmes”, o comedie care analizează lupta dintre sexe.

Regizorul Corneliu Porumboiu va face parte din juriul care va desemna „Palme d’Or” pentru scurtmetraj, dar şi din cel pentru „Cinefondation”. Câştigător la Cannes în 2006 cu pelicula „A fost sau n-a fost”, şi în 2009 cu „Poliţist, adjectiv”, Porumboiu nu intră anul acesta în competiţie.

Scenă din Loverboy

Emir Kusturica va prezida juriul la categoria „Un Certain Regard”, la care participă un alt film românesc, „Loverboy”, regizat de Cătălin Mitulescu, care în 2004 era pemiat cu „Palme d’Or” pentru scurtmetrajul „Trafic”. Pelicula spune povestea lui Luca, un tânăr de 20 de ani din Hârşova, care cucereşte fete, le face să se îndrăgostească de el şi le pasează mai departe unei reţele de proxeneţi. În rolurile principale, George Piştereanu şi Ada Condeescu.

Să amintim şi prezenţa actriţei Maia Morgenstern, în thrillerul franţuzesc „La fin du silence”, inclus în secţiunea „Quinzaine des Realisateurs”, dar şi de povestea autobiografică a Evei Ionesco, fiica unei cunoscute fotografe române, Irina Ionescu, expatriată în Franţa, din „My Little Princess”, din secţiunea „Semaine de la Critique”.

În 17 mai vor fi proiectate în cadrul programului „Romanian Short Waves”, care e inclus în „Short Film Corner”, opt scurtmetraje: „Strung Love” de Victor Dragomir, „Draft 7” de Luiza Parvu, „Între prieteni” de Ozana Nicolau, „Apele tac” de Anca Miruna Lăzărescu, „Skin” de Ivana Mladenovic, „15 iulie” de Cristi Iftime, „Jaful” de Dan Radu Mihai şi „Adulter” de Peter Kerek. O proiecţie specială va fi dedicată scurtmetajelor „Captivi de Crăciun” şi „Lunch Break” de Ciprian Alexandrescu.