O călătorie spre Lumina Învierii

 Slujba învierii, după tipic 

”Începutul se face sâmbătă, la orele 23:45, când stingându-se toate luminile, preotul iese prin sfintele uși cu o lumânare aprinsă de ia candela de la Sfânta Cruce și spune de trei ori <Veniți de primiți lumina>.

La acest îndemn, toți credincioșii iau lumina de la preot și ies afară în fața bisericii, unde este așezată o masă pe care stau: Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și două sfeșnice cu lumînări aprinse.

(Deci timpul pentru înviere este fixat acum în a două parte a nopții; odinioară slujba începea mai devreme și ținea tot cursul nopții.

Slujba începe afară cu citirea evangheliei învierii (Matei XXVIII, 1-16).

În Sfânta și Marea Duminică a Paștilor

După aceasta preotul dă binecuvântarea pentru începutul utreniei „Slavă Sfintei și celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”, și toți cânta împreună cu preotul: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le” (de trei ori).

Preotul rostește apoi stihurile Paștilor, cădind în jurul mesei, apoi rostește ectenia mare, după care tot poporul intră în biserică.

Aici se continuă cu slujba utreniei și cu liturghia. Toată slujba exprimă bucuria și înălțarea sufletească pe care le produce praznicul învierii în sufletele credincioșilor”. (Pr. Aruppala Gheevarghis – Creștinortodox).

Străzile devin râuri de lumină

Luând lumină în suflete și în lumânări aprinse, străzile devin în această noapte râuri de lumină. Noaptea Sfântă a Învierii e trăită cu mare intensitate de credincioși.

Însoțită însă de multe datini, obiceiuri, multe dintre ele mai puțin legate de Învierea Domnului, trebuie știut că lumânarea cu care am primit lumină se folosește într-o rânduială aparte.

Nu se aruncă, nici nu se alătură celorlalte lumânări folosite la biserică.

Este luată acasă şi arsă câte puțin în toată săptămâna luminată.

Unii credincioşi, cu încuviinţarea preotului, păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momentele de boală sau grele încercări ale vieții fiecăruia.

„Luăm cu toţii Lumină Sfântă şi ne bucurăm de lumina lui Hristos, care este viaţa şi bucuria noastră. Când plecăm de la Biserică în noaptea de Înviere, după Sfânta Liturghie, plecăm cu lumânarea aprinsă.

E foarte frumos să mergem să populăm străzile oraşelor cu lumânări aprinse, să mergem apoi la cimitir la cei dragi, să aprindem o lumânare, căci lumina lui Hristos luminează şi celor vii, şi celor adormiţi”. (Pr.Vasile Ioana de la Biseria Sfântul Nicolae –  Trinitas TV).

Pâinea sfințită de Paști

„<Paștile>, pe care le primesc credincioșii în noaptea sfântă a Învierii sau în dimineața acestui praznic, reprezintă pâinea sfințită și vinul binecuvântate în biserică, în cadrul sfintei Liturghii.

Sfințirea pâinii și a vinului numite <Paști> pe care credincioșii le duc acasă, simbolizează că trupul lui Hristos, adică Sfânta Biserică, a fost pecetluită și sfințită prin picăturile de sânge ce au curs din rănile Mântuitorului răstignit pe Crucea Golgotei.

Sfintele Paști se consumă, cu credință, cu mulțumire și evlavie, în noaptea Învierii Domnului după închierea sfintei Liturghii sau în Duminica Învierii, tot după sfânta Liturghie, dacă nu a fost săvârșită noaptea, înainte de a ne așeza la masa pascală.

De asemenea, câte o părticică din aceste Paști se consumă dimineața, în toate zilele acestei sărbători, totdeauna pe nemâncate și în zilele Săptămânii Luminate, până la Duminica Tomii (prima după Paști)”. (Pr. Ionel Popescu – Parohia Iosefin, Timișoara).

Sâmbătă, când luminile se sting

La mormântul Sfânt şi în toate bisericile, sâmbătă dimineaţă, după slujba Prohodului, luminile se sting.

La Biserica Sfântului Mormânt credincioșii așteaptă însă coborârea Luminii Sfinte a Învierii. Se aprinde în fiecare an la Ierusalim, în mormântul lui Iisus, mărturisind locul Învierii Mântuitorului.

Ceremonia, transmisă în direct în multe ţări creştine, reprezintă un moment esenţial în tradiţia ortodoxă. Este considerat cel mai vechi miracol din lumea creştină.

Sfânta Lumină de la Ierusalim

1. Pogorârea Sfintei Lumini este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care are loc în fiecare an, în Sâmbăta Mare. Una dintre cele mai vechi atestări documentare este apariția Luminii după cucerirea Ierusalimului de către perși, din anul 617 d.Hr.
2. Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sâmbăta Mare, după ora 12.30, în timpul slujbei Vecerniei.
3. În seara Vinerii Mari, după Prohod, Mormântul Domnului este controlat de către un polițist arab, unul turc și un reprezentant al statului Israel. Aceștia au grijă ca obiectele din interior să nu conțină vreo sursă de foc, verifică piatra Sfântului Mormânt, apoi îl controlează pe ierarhul grec care presară vată pe Mormântul Domnului.
4. În urma acestei verificări, se sting toate luminile și se pecetluiește ușa Sfântului Mormânt cu două benzi din pânză albă, cu ceară și sigilii în formă de X.
5. Patriarhul Ierusalimului este cel care oferă Lumina Sfântă miilor de pelerini prezenţi anual la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
6. Înainte de a intra în Sfântul Mormânt, Părintele Patriarh Teofil, alături de un sobor de ierarhi, preoți și credincioși din toată lumea, îl înconjoară de trei ori, conform tradiției.
7. După această procesiune, Patriarhul dezbracă veşmintele arhiereşti, rămânând îmbrăcat doar cu un stihar alb. Apoi ia patru mănunchiuri a câte 33 de lumânări, care simbolizează numărul anilor pe care i-a trăit Hristos pe pământ. Părintele Patriarh Teofil intră în Mormânt, fiind însoțit de către un reprezentant al armenilor. Acesta din urmă are dreptul să stea în locul de dinaintea încăperii Sfântului Mormânt, de unde îl poate urmări pe patriarh.
8. Patriarhul citește o rugăciune specială, stând în genunchi și rugându-se pentru dăruirea Luminii – o adevărată binecuvântare pentru credincioși.
9. Dupa aproximativ 20 de minute, pelerinii aflați în biserică observă o lumină puternică, sub forma unei scântei de fulger, care coboară în zig-zag prin cupola mare a Bisericii Sfântului Mormânt și aprinde vata presărată deasupra lespezii.
10. Părintele Patriarh Teofil adună cu mâinile vata aprinsă de focul care, timp de câteva minute, poate fi atins fără să ardă. Apoi, pune vata în două cupe de aur cu găuri și o dă diaconilor. Aceștia duc o cupă în Sfântul Altar, iar pe cealaltă, la biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena. Patriarhul iese, mai apoi, în fața Sfântului Mormânt și oferă Lumina Sfântă tuturor pelerinilor, strigând de trei ori: „Veniți de luați Lumină!”. (Sursa: doxologia.ro)

Procesiunea, diferită anul acesta

Despre ceremonia primirii Sfintei Lumini de sâmbătă, reprezentantul Patriarhiei Române a afirmat că va avea loc în condiții diferite față de anii precedenți.

Zona orașului istoric din Ierusalim este în continuare închisă, din cauza conflictului din Orientul Mijlociu. Procesiunile și adunările religioase sunt interzise, iar accesul la locurile sfinte este restricționat.

„Procesiunea pentru Sfânta Lumină va fi una deosebită anul acesta, deoarece va coborî (n.r. în Sfântul Mormânt) doar Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea, însoțit de câțiva slujitori(…)

„De acolo se va împărți Sfânta Lumină ori din Sfântul Mormânt, ori de la Palatul Patriarhiei din Ierusalim, către delegațiile care și-au putut rezolva un zbor anul acesta, către destinațiile lor ortodoxe”, a  declarat părintele Ioan Meiu.

Sfânta Lumină, adusă în România

Sfânta Lumină este adusă în fiecare an în România începând cu anul 2009 de către reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte.

După ce ajunge în țară, Sfânta Lumină va fi redistribuită de către reprezentanți din toate eparhiile în parohiile Patriarhiei din România și Republica Moldova.

Sfânta Lumină va fi apoi adusă la Catedrala Patriarhală și va fi întâmpinată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel printr-o ceremonie specială.

Învierea Domnului, în tradiția iconografică

Potrivit tradiției iconografice bizantine (încă din secolul al VIII-lea), reprezentarea Învierii Domnului se face în primul rând sub forma icoanei Pogorârii în iad a Mântuitorului.

În această icoană Domnul este reprezentat călcând în picioare porțile iadului și ridicându-i din mormintele lor pe protopărinții noștri Adam și Eva.

Pe fundal sunt reprezentați patriarhii, prorocii și alte figuri din Vechiul Testament, până la (și inclusiv) Sfântul Ioan Botezătorul, înaintemergătorul Domnului, care au prevestit venirea lui Iisus pe pământ.

În Sâmbăta Mare, gospodinele fac ultimele pregătiri pentru masa de Paşti. Vopsesc ouăle, în cazul în care nu au făcut acest lucru în Joia Mare, pregătesc cozonacii şi pasca, drobul şi friptura de miel.

Praznicul Învierii Domnului, sau Sfintele Paști, se află în centrul calendarului liturgic al Bisericii creștine.