”Să râdem, să râdem cât mai mult!
Trăiască comedia !”
….exclama Gogol la premiera piesei sale „Revizorul”, care a stârnit un uriaş scandal. Această capodoperă dramatică va naşte montări ilustre pe marile scene ale lumii, dar şi în teatrul românesc. La noi, celebre sunt reprezentaţiile lui Paul Gusty, Sică Alexandrescu sau antologicul spectacol al lui Lucian Pintilie, oprit brutal de cenzură după două reprezentaţii înainte de 1989. O tradiţie glorioasă continuată de propunerea de la Craiova în regia lui Claudiu Goga cu Sorin Leoveanu în rolul principal şi, acum, cu montarea-eveniment semnată de Felix Alexa. O opţiune repertorială inspirată, care marchează revenirea Sălii Studio, după 27 de ani, la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Sub bagheta regizorală a lui Felix Alexa, povestea lui Hlestakov, falsul revizor sosit într-un orăşel de provincie, este o imagine necruţătoare pentru ziua de azi. Comedia administraţiei corupte şi venale, scrisă acum un veac şi jumătate, devine emblematică nu numai pentru Rusia ţaristă, dar şi pentru România zilelor noastre. Acest fapt se datorează virtuţilor dramatice exemplare ale textului gogolian, dar şi modului în care sensurile acestei opere sunt aduse la rampă de regizor şi trupa sa de colaboratori. ”O comedie neagră despre viaţa noastră gri” – declară Felix Alexa.
Asistăm la un spectacol atroce şi hilar, ce stigmatizează vremurile noastre confuze şi consumiste, în care nu se trăieşte şi totul se negociază. Un posibil motto pentru viziunea regizorală sunt cuvintele Apostolului Pavel: „Totul în om e minciună”. Minciuna este diavolul din umbră care manipulează, corupe şi urâţeşte viaţa eroilor. O temă care l-a frământat şi pe Gogol atunci când scria despre „îngrozitoarea realitate la care ajunge închipuirea căzută din axul său”.
Ana Ciontea (soţia Primarului), Ilinca Manolache (fiica Primarului) şi Marius Manole (Hlestakov)
Vivisecţia ”sindromului minciunii” are dimensiuni groteşti şi fantastice. Textul gogolian, în versiunea lui Felix Alexa şi traducerea Maşei Dinescu – dinamică, vie, remarcabilă prin virtuţile literare şi teatrale –, devine un libret pentru cuvânt, mişcare, cânt, dans, muzică. La ridicarea cortinei, în spaţiul imens al scenei cu culise la vedere, ne întâmpină o imagine-şoc: o stradă străjuită de munţi de dosare pe care îşi face intrarea, spectaculos, o maşină de lux din care coboară Primarul micului orăşel, reşedinţă de judeţ. La fel de şocante sunt şi celelalte locaţii ale acţiunii: o spălătorie din subsolul unui hotel, camera falsului Revizor; un pat enorm – scenă pentru cetăţenii de onoare ai urbei, amatori de favoruri sociale şi sexuale; o scară şi o macara motorizată pe care evoluează acrobatic, ţinându-şi discursurile, Hlestakov şi Primarul.
Aceste operaţii de actualizare a indicaţiilor lui Gogol sunt radicale. Ele compun un ambient teatral kafkian apăsător, populat de personaje în costume cu însemne din cotidianul imediat. În crearea acestui cadru halucinant, expresiv plastic, Felix Alexa a avut în tânăra scenografă Andrada Chiriac un catalizator. Prin această realizare, eleva profesoarei Ştefania Cenean de la UNATC se anunţă ca un creator de relief, cu personalitate în scenografia românească. La seducţia vizuală a montării contribuie şi arta unui maestru al jocului de lumini şi umbre, Chris Jaeger (lighting design).
În repetiţii – regizorul Felix Alexa şi actorii Mihai Constantin şi Marius Manole
Un metisaj scenic post-modern, în care un rol dramatic şi emoţional are muzica (selecţionată de regizor), ce ritmează şi comentează cu sarcasm mecanica acestei umanităţi degenerate. Menţionăm câteva secvenţe memorabile: intrarea Primarului cu maşina, pe fragmente din „Recviem”-ul lui Mozart, delirul verbal al lui Hlestakov ce erotizează asistenţa, punctat de „Lacul Lebedelor” de Ceaikovski, „Zborul Cărăbuşului” de Rimski-Korsakov ce însoţeşte goana funcţionarilor cu dosarele nerezolvate, cântecele intrepretate de actriţa Maria Buză la petrecerea dată în onoarea Revizorului. Această montare polifonică pune remarcabil în valoare trupa de actori, interpreţi-vedetă, actori consacraţi şi tineri formând o echipă armonioasă.
În conturarea micului viespar uman bâzâitor, ce îşi etalează cu impudoare dorinţa de acaparare şi parvenire, strălucesc Irina Movilă (directoarea spitalului), Claudiu Bleonţ (Bobcinski), Mihai Calotă (Dobcinski), Marcelo Cobzariu (judecătorul), Axel Moustache (medicul şef al spitalului), Armand Calotă (inspectorul şcolar), Ovidiu Cuncea (preotul), Eduard Adam (dirigintele poştei), Maria Buză (cântăreaţa), Istvan Teglas (servitorul). Galeria acestei lumi mărunt-pedestre este împlinită de prezenţele actorilor Răzvan Popa, Cosmin Dominte (bodyguarzi), Natalia Călin, Iuliana Moise, Carmen Ungureanu (soţiile demnitarilor). În secvenţe de grup şi de prim-plan, ei compun arhetipuri ale zilelor noastre într-un timp descompus şi trivial.
Irina Movilă (Directoatrea spitalului) şi Marius Manole (Hlestakov)
O creaţie excepţională realizează Ana Ciontea (soţia Primarului), în al cărei joc transpare clocotul dorinţelor ascunse, pofta trupească şi a parvenirii. O secondează cu pregnanţă Ilinca Manolache (fiica Primarului). Apreciată încă din şcoală şi apoi în apariţiile ei pe scena profesionistă, ea îşi afirmă în forţă talentul cu această prestaţie admirabilă.
„Revizorul” este un spectacol-recital pentru Marius Manole-Hlestakov şi Mihai Constantin-Primarul. Fermecătoarea dezinvoltură psihică şi fizică a lui Marius Manole l-ar fi încântat pe Gogol. Un mistificator seducător – „slăbuţ”, „delicat”, „un fluieră vânt”, „care minte cu suflet”. La antipod, în replică, Mihai Constantin – un Primar grobian şi cameleonic, care „trece brusc de la bucurie la spaimă, de la umilinţă la aroganţă, ca orice om stăpânit de instincte josnice”. Două imagini puternice ale exorcizării demonului minciunii. Doi actori care magnetizează scena, performanţa lor artistică propulsându-i în suita marilor interpreţi ai acestor roluri.
Claudiu Bleonţ (Bobcinski) şi Mihai Calotă (Dobcinski)
Acest fapt se datorează şi modului în care calităţile lor au fost puse în valoare de fantezia comică şi ludică a regizorului. Minimalist şi cameral în „Însemnările unui nebun” (o bijuterie scenică, un spectacol de mare succes la ArCuB), Felix Alexa este coral şi exploziv în „Revizorul”. Împreună, aceste reprezentaţii formează un diptic gogolian de referinţă.
„Revizorul” de la Naţional – construit în tonuri paroxistice – impresionează prin precizia în detalii, accentele de peniţă în studiul uman al personajelor. În varianta de autohtonizare pe sol românesc surprinde plăcut lipsa de vulgaritate în zugrăvirea unei lumi vulgare. O montare elaborată cu supleţe şi fineţe, în care luciditatea în zugrăvirea groaznicei realităţi a prezentului ne conduce la un fond profund din fiinţa umană. Odată cu Gogol râdem „nu numai de defectele unui om, ci de omul însuşi”.
O lume coruptă şi corupătoare
Aşa cum spunea Sfântul Pavel, simţim că minciuna este un coşmar venit din adâncurile noastre. Montarea lui Felix Alexa are claritate şi ambiguitate. Finalul nelinştit şi neliniştitor este tulburător. Înşelat de Hlestakov, Primarul tună şi fulgeră împotriva tuturor. Întrebarea sa către sală „De ce râdeţi? De voi râdeţi!” naşte o complicitate vinovată cu publicul. După gestul brutal al împuşcării cuplului Dobcinski-Bobcinski şi prăbuşirea violentă a măştilor şi a iluziilor de mărire, intră fiica Primarului în rochie de mireasă, fericită şi ridicolă, în cel mai dramatic moment pentru ceilalţi. Comedia cinică şi dură devine dureroasă.
O voce impersonală (actorul Mircea Albulescu) anunţă ca un trăsnet venirea adevăratului Revizor. Personajele, într-o încremenire de tragedie, vor fi învăluite de o ninsoare cu fulgi mari, pe acordul „Valsului” lui Şostakovici. O speranţă de spălare de păcat luminează întunericul. Felix Alexa ne deschide o poartă spre căinţă.
„Revizorul” se anunţă ca un moment de vârf al stagiunii, un spectacol antologic, pe care vi-l recomandăm.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.