Gala César de anul acesta şi-a recompensat favoriţii timp de trei ore.
Actorul Kad Merad, prezentatorul principal, care deţine titulatura de „maestru de ceremonii”, a deschis cea de-a 44-a Gală de decernare a Premiilor César, ce s-a desfăşurat în sala de spectacole Pleyel din Paris, cu un număr artistic inspirat din repertoriul trupei britanice Queen.
El a intrat în scenă deghizat în rege şi a imitat mişcările cântăreţului Freddie Mercury, aducând astfel un omagiu filmului Bohemian Rhapsody. Apoi, actorul francez a interpretat coveruri ale unor piese celebre lansate de trupa Queen, precum We Will Rock You, Bohemian Rhapsody şi Another One Bites the Dust. Versurile acestor reinterpretări au fost cântate în limba franceză şi au inclus glume care făceau trimitere la actorul Robert Redford şi rockerul Johnny Halliday.
Show-ul a continuat cu un discurs rostit de actriţa britanică Kristin Scott Thomas, care deţine şi cetăţenia franceză, preşedinta Galei Cesar 2019, care a declarat deschisă ediţia din acest an a evenimentului. Ea a adus un omagiu Franţei şi cinematografiei franceze, care i-au oferit şansa de a deveni actriţă şi de a lucra în această industrie.
Kristin Scott Thomas le-a dezvăluit spectatorilor că a sosit în Franţa în anii 1980 cu ambiţia de a realiza în această ţară ceea ce nu putuse să obţină în Marea Britanie: recunoaşterea talentului ei interpretativ. S-a stabilit la Paris, în Cartierul Latin, unde a cunoscut mulţi profesionişti din industria cinematografică. Vedeta britanică a mulţumit cu această ocazie regizorilor francezi care i-au oferit multe roluri de succes şi a îndemnat Franţa să fie mândră de cinematografia sa, care este „curajoasă” şi „inventivă”.
Apoi, preşedinta Galei a făcut şi o glumă despre Brexit, spre amuzamentul publicului: ” Este adevărat, acum mă tem că voi rămâne blocată la graniţă cu budinca mea cu carne de miel”.
Evenimentul, considerat echivalentul francez al Galei Premiilor Oscar, a fost dedicat cântăreţului şi actorului Charles Aznavour, care a murit pe 1 octombrie 2018 la vârsta de 94 de ani. Cu această ocazie, Eddy de Pretto a interpretat cântecul Je m’voyais deja.
Filmul Jusqu’a la garde, regizat de Xavier Legrand, un portret sumbru al unei familii dezbinate în urma unor acte de violenţă domestică, a fost marele câştigător al Galei, obţinând patru premii din 10 nominalizări: categoriile cel mai bun film, cea mai bună actriţă în rol principal (Lea Drucker), cel mai bun scenariu original (Xavier Legrand) şi cel mai bun montaj. Pelicula, debutul în lungmetraj al regizorului, spune povestea unui băiat, Julien (interpretat de Thomas Gioria), care este obligat prin decizie judecătorească să îşi împartă timpul între locuinţele mamei sale (Lea Drucker) şi tatălui său (Denis Menochet) – pe care îl consideră un monstru violent -, în urma divorţului amar al părinţilor lui.


Filmul a avut premiera mondială în competiţia oficială a Festivalului de la Veneţia, unde a câştigat două premii, şi a fost selectat apoi în secţiunea competitivă Platform din cadrul Festivalului de la Toronto.
Cineastul Jacques Audiard a fost recompensat cu César la categoria cel mai bun regizor graţie celui mai recent film al său, The Sisters Brothers, devansându-i pe Emmanuel Finkiel („La Douleur”), Pierre Salvadori („En Liberte”), Gilles Lellouche („Le Grand Bain”), Alex Lutz („Guy”), Xavier Legrand („Jusqu’a la garde”), Jeanne Herry („Pupille”).

The Sisters Brothers este o coproducţie cu participare românească, la realizarea căreia a participat şi Mobra Films, casa de producţie a cineastului român Cristian Mungiu. Filmul a fost turnat parţial în România.
Lungmetrajul lui Jacques Audiard, cu John C. Reilly, Joaquin Phoenix, dar şi Jake Gyllenhaal,a fost recompensat şi la categoriile cel mai bun sunet, cea mai bună imagine şi cele mai bune decoruri, adjudecându-şi, de asemenea, patru trofee.
Jacques Audiard a câştigat premiul pentru regie şi la ediţia de anul trecut a Festivalului de la Veneţia. Acest western, care reprezintă primul film al regizorului Jacques Audiard turnat în limba engleză, îi are în rolurile principale pe actorii John C. Reilly, Joaquin Phoenix şi Jake Gyllenhaal.
În 2018, Cel mai bun regizor a fost declarat Albert Dupontel pentru filmul Au revoir la-haut.
Lea Drucker a fost răsplătită cu Premiul Cesar pentru cea mai bună actriţă în rol principal datorită interpretării sale din filmul Jusqu’a la garde, la care a concurat cu Elodie Bouchez („Pupille”), Cecile de France („Mademoiselle de Joncquieres”), Virginie Efira („Un amour impossible”), Adele Haenel („En liberté”), Sandrine Kiberlain („Pupille”), Melanie Thierry („La douleur”). Este primul premiu César câştigat de actriţă.
Actriţa a pledat cauza femeilor căzute pradă violenţei. “Violenţa începe de la cuvinte. Chiar cele mai obişnuite şi mai banale pot constitui începutul unei ameninţări, Aceste cuvinte sunt reflectarea unei gândiri care trebuie combătute. Sunt mândră de povestea acestei eliberări a unei femei, povestite de un bărbat. Aş vrea să le salut pe toate cele care apără cauza femeii, în pofida torentelor de insulte. Ele m-au trezit la realitate”, a afirmat actriţa.
Alex Lutz a câştigat premiul pentru cel mai bun actor în rol principal graţie interpretării sale din filmul Guy, pe care l-a şi regizat. Este primul Premiu César câştigat de Alex Lutz. “Mi-ar plăcea să nu ne fie teamă să inventăm, pentru că numai imaginţia şi poezia fac bine. Îi admit pe confraţii mei. Făceţi filme bune, pentru că şi eu voi continua să fac”, a declarat el emoţionat.

La această categorie au fost nominalizaţi şi Edouard Baer („Mademoiselle de Joncquieres”), Romain Duris („Nos batailles”), Vincent Lacoste („Amanda”), Gilles Lellouche („Pupille”), Pio Marmai („En liberte”), Denis Ménochet („Jusqu’a la garde”).
Premiul secundar de interpretare feminină a fost atribuit actriţei Karin Viard („Les Chatouilles”), pentru rolul unei mame toxicomane care nu vrea să-şi creadă fiica abuzată de un prieten de familie. În vârstă de 17 ani, actriţa este mezina acestei categorii. Realizată de Andréa Bescond şi Éric Métayer, după o piesă de André Bescond, pelicula a fost recompensată şi la categoria cea mai bună adaptare. “Dedicăm acest César copiilor noştri, voi sunteţi cea mai mare victorie a noastră”, au declarat cei doi scenarişti.

Philippe Katerine şi-a adjudecat Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar cu rolul din Le Grand Bain.
Dylan Robert s-a impus la categoria cel mai bun actor debutant cu rolul din filmul Sheherazade, iar cea mai bună actriţă debutantă a fost desemnată Kenza Fortas pentru interpretarea sa din acelaşi lungmetraj, regizat de Jean-Marc Marlin, care a fost încununat şi cu Premiul pentru cel mai bun film de debut.

Lungmetrajul Shoplifters, regizat de Hirokazu Kore-Eda, a câştigat César pentru cel mai bun film strain.
La această categorie au fost nominalizate producţiile cinematografice Three Billboards Outside Ebbing, Missouri, de Martin McDonagh, Capernaum, de Nadine Labaki, Cold War, de Pawel Pawlikowski, Girl, de Lukas Dhont, Hannah, de Andrea Pallardo, Nos batailles, de Guillaume Senez.
Filmul Shoplifters a câştigat trofeul Palme d’Or la ediţia din 2018 a Festivalului de la Cannes. Pelicula japoneză este nominalizată şi la Premiul Oscar 2019 pentru cel mai bun film străin.
Actorul american Robert Redford a fost recompensat cu un César de Onoare, atribuit pentru întreaga carieră.
Actriţa Kristin Scott Thomas a susţinut un discurs introductiv, în care a lăudat talentul starului american. Ea a vorbit apoi despre filmările din statul american Montana, în timpul cărora cei doi actori au jucat împreună în filmul The Horse Whisperer. Pe un ecran din spatele scenei au fost proiectate apoi secvenţe din numeroasele filme de succes în care a jucat Robert Redford.
Starul american a fost întâmpinat cu ovaţii de spectatorii din sala Pleyel în momentul în care a urcat pe scenă.
„Iubesc Parisul. Am venit aici când aveam 18 ani, eram un tânăr artist. Nu aveam bani, dar aveam speranţă”, a declarat Robert Redford, care a vorbit apoi despre tinereţea lui petrecută în Franţa, despre o beretă pe care şi-a cumpărat-o pentru a părea francez, despre prima lui călătorie ca turist la Cannes şi visele sale de pe Croazetă. A revenit la Cannes, în calitate de actor, după 17 ani.
Oarecum în mod aşteptat, Premiul publicului a mers către Tuche 3, regizat de Olivier Baroux. Începând de anul trecut, acest premiu a fost decernat producţiei cu cel mai mare număr de spectatori. Emoţionat, Olivier Baroux a anunţat începerea filmărilor la Les Tuches 4

Ni juge, ni soumise, a fost considerat cel mai bun documentar. Pelicula, având în centru un judecător belgian, inspirată din emisiunea Strip-Tease, este realizată de Jean Libon şi Yves Hinant.
Sărbătoarea filmului francez a preferat filmele angajate şi emoţionante, ancorate în realitatea şi duritatea vieţii cotidiene.
Marii perdanţi sunt considerate producţiile En Liberté! de Pierre Salvadori, intrat în cursă cu 9 nominalizări şi plecat cu mâinile goale, iar în registrul mai dramatic, Pupille şi La Douleur care au avut aceeaşi soartă.
Maestrul de ceremonii Kad Merad a ştiut să alterneze momentele mai emoţionante, cum ar fi tradiţionalele omagii aduse personalităţilor lumii cinematografie dispărute în cusul anului trecut (Bernardo Bertolucci, Milos Forman, Charles Aznavour, Michel Legrand, Pierre Rissient, Maria Pacôme), cu momentele umoristice, în general reuşite. El a mai adăugat un moment sentimental la înmânarea Premiului Publicului, invitându-l pe tatăl său, să ofere distincţia fostului său partener din duetul La Grosse Émission «Kad et O».
Marea ceremonie a filmului francez nu pare să placă tuturor actorilor şi, mai ales, celor mai dotaţi dintre ei: Gérard Lanvin, dar şi Catherine Deneuve sau Mathieu Kassovitz şi Albert Dupontel.
Raportările pro sau contra César nu sunt noi. Oare din întâmplare trei monştri sacri incontestabili al cinema-ului francez – Jean-Paul Belmondo, Alain Delon şi Gérard Depardieu – au avut relaţii cel puţin complicate cu Premiile César?
Dar există şi iertări. După ce a ignorant ceremonia timp de patru decenii, Bébél a acceptat în sfârşit un Omagiu în 2017. În seara aceea, toţi membrii celei de a şaptea arte l-au aplaudat în picioare.
Şi anul acesta, ceremonia César-urilor a fost aproape fără cusur.
S-ar putea ca pe viitor premiile Maghreb-ului european se fie denumite Al-Cezar iar alocutiunile sa fie rostite in araba, viitoarea limba oficiala la Parisabad. Pacat, candva Parisul era numit orasul luminilor!